LOADING

Type to search

Entuziasmul contagiază

Ortodoxie si traire

Entuziasmul contagiază

Share

Nimic nu este la fel de contagios ca entuziasmul. Mulțimile eliberate explodează de bucurie. Cuvântul victoriei este ca o zăpadă moale, care se așterne liniștită în inimă și topește panica. Biserica lui Dumnezeu este vie, plină de entuziasm și de putere transformatoare.

Ne păstrăm entuziasmul, așa cum avarii țin cu dinții de comoară. Entuziasmul renăscut înseamnă să reprimim acea bucățică din sufletul nostru, despre care nu am știut niciodată că lipsește. De foarte multe ori nu ne lipsește nici credința, nici speranța, nici iubirea, ne lipsește entuziasmul plin de evlavie, bucuria de a sluji Celui mai bogat Stăpân.

Pledează vinovat, ca să nu fi copleșit de vină! Nu uita ca în Euharistie Îi mulțumești lui Dumnezeu în numele tuturor! Gândește-te că în ceruri se intonează deja imne victorioase! Recunoaște-L pe Autor ca Domn și Împărat și vei fi iertat!

Biserica are vocația de a face prezentă în lume Împărăția lui Dumnezeu. Străduința ta să fie aceea de a deveni capabil de a primi totul de la Dumnezeu, necondiționat, ca un prunc. Nu transmite copiilor tăi un creștinism aproximativ, ci unul autentic.

Nimeni nu poate spune ce se va întâmpla, nimeni neștiind nimic. Dar putem presupune în mod rezonabil că acest entuziasm pentru viața interioară va crește în lumea care va veni. Dintr-un motiv simplu: numai religia trăită din interior dă un sens vieții.

Avem nădejde: până și gândul la Înviere clatină lucrarea celui rău din nou. Creștinismul este slab într-un singur punct: neașezarea permanentă a Învierii pe primul loc.

În lanul de cereale, acolo să Îl căutăm. În spicul de grâu ce se va preface în Trup. Departe de zumzetul tramvaielor și de cearta mondenilor televizați. În codrul copilăriei, în bordeiul săracului, în salonul muribundului: acolo Îl vom găsi.

Să ne curățim simțirea (despătimire). Să vedem pe Hristos strălucind (iluminare). Acum TOATE s-au umplut de lumină (desăvârșire). Să prăznuiască toți, că a înviat Hristos, Bucuria cea veșnică. Să alergăm și să vestim că Hristos a omorât moartea: trimitere, vestire, veselie, încântare. Să ne veselim dumnezeiește. Să vedem pe Hristos TUTUROR viață răsărind. A zdrobit puterea iadului și a înviat ca un Biruitor.

Doamne, numai Tu poți să ne dăruiești învierea! Doamne, numai Tu poți să alungi toate durerile noastre, preluându-le asupra Ta! Doamne, numai Tu poți semna decretul nostru de grațiere! Doamne, știm că nu trăim timpuri prospere, dar tot ce contează și tot ce ne dorim este să fim aproape de Tine! Doamne, păcatul este o imprudență fără sens, ajută-ne să scăpăm de mizeria asta! Doamne, Tu singur ești de partea noastră, împreună cu Tine deja formăm o majoritate! Doamne, ajută-ne să pricepem că soluția este iubirea, nu ura.

Doamne, mulțumim că reverși peste noi iubirea Ta inepuizabilă! Nu vrem dovezi, vrem să avem iubire în noi.

Credința este un dar colosal, adevărul Învierii este pentru noi o certitudine. Credința este rodul întâlnirii noastre cu Dumnezeu: în clipa în care noi îl căutăm, Dumnezeu ne îmbie.

Hristos Cuvântul se ține totdeauna de cuvânt. Nu ne temem în necazuri, căci Tu ești cu noi. Tu, Doamne al iubirii veșnice, ești ZIDITORUL PĂCII în inimile noastre.

Fericiți sunt toți cei ce cred în Tine!

Fericiți sunt toți cei ce nu trec grăbiți pe lângă cei căzuți între tâlhari!

Fericiți sunt toți cei ce avuție cerească și-au agonisit!

Pr. Marius Matei

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

1 Comment

  1. Marius Matei 25 octombrie 2020

    Azi nu mai auzim să se fi vindecat complet vreun bolnav de schizofrenie. Sunt tratați într-un mod mult mai decent față de acum o mie sau două mii de ani, dar șansa recuperării lipsește. Hristos vindecă un astfel de pacient, după cum vedem în Evanghelie, pentru a ne convinge că va însănătoși nebunia lumii și pentru a reda speranța, acolo unde aceasta dispăruse cu totul.

    Niccolo Machiavelli scria că, pentru a dezarma un om, este suficient să îl determini să nu mai aibă încredere în nimic, să îi ucizi speranța. Când omul ni mai nădăjduiește în mântuirea divină, rapid își pierde fidelitatea față de Dumnezeu și nu mai săvârșește fapte izvorâte din iubire. Bernardo Bertolucci continuă magistral ideea, insistând pe faptul că avem un argument forte în favoarea speranței, acela că mereu primim o nouă șansă.

    Unul dintre autorii mei preferați, Francoise Dolto, explică această tensiune continuă dintre nebunie și speranță. Ceea ce vindecă Hristos (și nimeni altul de la El încoace) este, de fapt, o malformație psihică inconștientă, o leziune la encefal care determină o circulație defectuoasă a energiei în creier, determinând căderea bolnavului. *217

    Nebunia este evidentă, câtă vreme omul nu mai mută munții cu rugăciunea, ci cu dinamita. Dumnezeu nu vrea nici să trăim cu frica în sân, nici să fim incapabili de a recunoaște realitatea. A împărtăși speranța înseamnă a trăi pentru ceilalți. Aceasta este cea mai scurtă cale spre Dumnezeu.

    Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne îndeamnă să ne schimbăm viața, să ne lăsăm fermecați de El, să părăsim vechiul set de valori. Să trăim altfel, cu Altcineva. Evanghelia ne îndeamnă ca aceeași încredere pe care copilul o acordă părinților săi să o resimțim și noi față de Dumnezeu. El este compasiune, mângâiere și speranță în toate momentele vieții noastre.

    Speranța creștină ne propune ceea ce în ochii lumii nevindecate pare nebunie: Mortul trăiește, în Betania, în Nain, în Capernaum, în Ioppe, în Troa, în Malta, în Sarepta, în Ierusalim! Dumnezeu poate trăi fără noi, dar noi nu putem trăi fără El. Nebunie este să nu știm ce este de păstrat și ce este de renunțat.

    Să acționăm fără a face paradă, fără a ne smiorcăi câte sacrificii am făcut. De fapt, nici nu am putea face altfel! Când citim Evanghelia, Îl întâlnim mereu pe Hristos, Care face apel să nu ne pierdem niciodată speranța și vigilența. Hristos îi duce pe alt plan pe cei care Îl întâlnesc.

    Fiul risipitor a fost reprimit în casa părintească, deoarece spera să fie iertat, nu a căzut în deznădejde. Orice am risipi, să nu cădem în deznădejde. Cred că aceasta este adevărata miză. Satana nu este interesat ce păcate facem, dar urmărește ca prin acestea să nu mai sperăm că Dumnezeu ne va salva. Suicidul este păcat greu de iertat, pentru că nu poate fi spovedit.

    Vindecați de iluzii, printr-o nădejde puternică vom ieși din toate contradicțiile paralizante, vom recunoaște și vom abandona proiectele schizofrenice și ne vom regăsi calea spre fericire. Mesajul evanghelic vorbește despre drumul nostru de la demonizare la sfințenie. Cel care speră în mântuire trebuie să fie convins întru totul.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *