Veseli de Crăciun

Hristos dorește ca bucuria Lui să devină bucuria noastră. Adevărata bucurie vine doar prin El. Bucuria constă în cunoașterea Lui. Această bucurie a mântuirii este mai presus de orice avuție. Este răspunsul nostru pozitiv la chemarea Lui la libertate, la sfințenie, la viață veșnică. Bucuria credinței este singura care ne scapă de pieire. Cuvântul Lui este dătător de bucurie pentru noi. Anunțăm venirea Împărăției și contribuim la înfăptuirea ei. Ferice de cei ce se încred în cuvântul Lui!

Să nu uităm să ne bucurăm. O biserică plină de creștini triști nu poate vesti Nașterea lui Hristos. Bucuria este semnul că viața a reușit. Hristos a șters dușmănia dintre noi și Dumnezeu și a suprimat ura dintre oameni. Ne rugăm pentru mântuirea tuturor. Ținta credinței este Hristos. Adevărata credință este mărturisitoare. Să Îl primim cu bucurie! Planul de mântuire al lui Dumnezeu: pentru a avea viață veșnică, trebuie să Îl ai pe Hristos. Nimic nu poate fi comparat cu bunătatea lui Dumnezeu. Mântuirea face posibilă veșnicia: Suntem prizonieri, dar Hristos ne eliberează. Cine atacă Biserica pierde mântuirea, pentru că Îl neagă pe Hristos ca Dumnezeu.

Numele nostru de Familie este Veselie. Ne bucurăm că ale noastre nume sunt scrise în ceruri. Nu vă chinuiți, imaginându-vă cum se vor agrava bolile și greutățile, ci întăriți-vă în rugăciune și în nădejde! Tragedia lumii de azi este faptul că nu ne mai bucură nimic. Avem de toate, lipsindu-ne totul, paradoxal. Nu mai poți face cuiva o bucurie, pentru că nu mai știe să o primească. Înainte vreme, un cadou era ceva cu totul excepțional, produce o dublă bucurie (în dăruitor și în primitor). Era ceva hand-made, care suplinea o lipsă. Azi, nu mai poți cumpăra nici un ceas, nici o floare, nici o cremă, totul și-a pierdut rostul. Iar o viață fără rost este nefericită, tristă și plină de găuri de iad. Bucuria nu vine la comandă, ea izvorăște doar din Dumnezeu. Numai El este sursa bucuriei noastre. Numai dragostea Lui ne mai îmbucură deplin, restul dezamăgește.

Bucuria este extraordinară, pentru că este divină[1]. O inimă se bucură doar atunci când dragostea divină se sălășluiește în ea. Omul nu doar supraviețuiește (muribund ținut la aparate), ci are în el chemarea la Viață, ca explozie de lumină și bucurie. În om există o mare sete de bucurie, care nu poate fi potolită cu nimic pământesc. Biruitorul promite supraabundența harului și El este Adevărul. Biruitorul ne rânduiește Împărăție, ne pune Casa în bună rânduială, dacă nu ne căpătuim aici. E suficient să Îl iubim și să Îl ascultăm. S-a făcut Om, ca mântuirea noastră să fie sigură.

• Muncim cam 64000 de ore într-o viață, dar la final nu agonisim nimic fără Hristos. Lumea estetot mai tristă, deși Bucuria a venit în lume. Lumea este tot mai îngrozită, deși împărăția fricii a fost zdrobită. Trebuie să ne opunem acestei invazii a răului.
• O lume obsedată de prăbușire, o lume tot mai posomorâtă, plină de autoiluzionare și ipocrizie.
• De regulă, cine vrea să aibă tot aurul, se trezește că nu are deloc.
• Suntem prea nepăsători, prea ușuratici, ca niște haimanale.

Germanii au o vorbă: Tânăr azi, mâine cenușă… Heute roth, morgen todt. Gândul acesta ne poate trezi. Cine vrea să scape de un coșmar, trebuie mai întâi să se trezească. Banchetul lumii ne acaparează toate gândurile și nu ne mai interesează Ospățul de Nuntă. Lumea ca un banchet vrea să ne distragă atenția de la declarațiile de dragoste ale Mirelui.Să ne curățăm urechile de mizerie, să nu mai auzim lucruri necuviincioase, ci să intrăm în atmosferă de psalm. Curățenia este fascinantă, dar și realizabilă. Facem curat, așteptăm Musafiri din altă Cetate.

Ce observăm?
1. Nu ne punem nădejdea în noi.
2. Nu trebuie să deznădăjduim.
3. Nădejdea noastră este legată de viața veșnică.
4. Ateii nu au nici o nădejde.
5. Să nu fim îngâmfați, ci să ne punem nădejdea în Dumnezeu.
6. Nădejdea presupune răbdare.
7. Așa a procedat regele Manase (criminal, idolatru și vrăjitor) și a fost mântuit.
8. Cei ce nădăjduiesc în Domnul vor fi binecuvântați.
9. Nădejdea noastră nu va fi zadarnică.

Când ne-a dat porunca iubirii, Hristos chiar asta a vrut să spună. La final, să avem o singură vină: aceea că L-am iubit prea mult. Hristos Se naște, pentru A SE PUNE LA DISPOZIȚIA NOASTRĂ. ESTE DISPUS SĂ NE AJUTE. Într-adevăr, Hristos Se face om ca să reia ceea ce fusese întrerupt (plasează totul în condițiile inițiale). O lume fără Hristos este de neînchipuit, pentru că lumea nu poate exista fără El. Hristos Pruncul este singurul Om indispensabil istoriei universale. Evanghelia este o icoană a ascezei, tradusă prin curăție a inimii[2], prin strunirea omului exterior și prin paza față de hoțiile patimilor. Asceza dezrădăcinează răul din inimă și aduce, în schimb, bucurie, smerenie și iubire. Lumea merge în altă direcție decât în cea în care ne cheamă Hristos[3]. Să nu ne neliniștim, chiar dacă momentan ni se pare că toate merg pe dos[4]! Hristos Se naște, bucurați-vă!

Marius MATEI

___________________

[1] Alphonse Goettmann, Bucuria, fața lui Dumnezeu în om, Herald, București, 2010, p. 13.

[2] Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, Învierea, Timișoara, 1998, p. 225.

[3] Michel Meslin, Știința religiilor, Humanitas, București, 1993, p. 99.

[4] Miguel de Molinos, Ghid spiritual, Humanitas, București, 2006, p. 238.