Fabricaţi, fabricaţi !

Acum se fabrică totul. Nu mai trebuie să faci săpun, să coci pâine, să speli rufe, să coşi, să ţeşi , să găteşti. Se cumpără şi se vinde totul. Până şi copii poţi avea fără să te chinui cu sarcina. Unul sau atâţia câţi îţi permite punga numai să-ţi exprimi preferinţa şi să ai puţintică răbdare. Blonzi cu ochi negri sau albaştri, bruneţi, gălbiori, roşcaţi, de orice rasă doreşti . Nici nu-l mai alăptezi,găseşti acum lapte pentru bebeluşi în toate buticurile. Cât despre creşterea şi educarea lui să nu-ţi faci griji: are societatea noastră de consum destule instituţii,mijloace şi metode prin care îl va modela exact pe calapodul ei.

Doamne, de câtă rătăcire ne facem vinovaţi când schilodim chipul Lui Dumnezeu în om! Cum să scotoceşti în fiinţa pe care El a creat-o din dragoste împodobind-o cu toate darurile ca să fie fericită şi să-i sugrumi tocmai filonul care o poate ţine în viaţă? S-o foloseşti ca pe un obiect, s-o arunci dacă nu-ţi mai place, s-o înjoseşti ascunzându-i identitatea, să-i rupi rădăcinile condamnând-o la singurătate, anulându-i dreptul de a-şi apăra obârşiile , să calci peste sufletul ei în numele libertăţii omului. Ce grotesc şi iresponsabil ne purtăm toţi pentru că tăcerea sau indiferenţa înseamnă de fapt acceptare a tot ce se întâmplă.

Oare ce simte un copil obţinut în eprubetă ? Către cine îşi îndreaptă el primele impulsuri? Mama-surogat îl iubeşte, îl protejază sacrificându-şi confortul şi gusturile , îi îngăduie să-şi lipească obrăjorul de mâna ei când o simte deasupra pântecului? Către cine se va îndrepta  atunci când va fi bolnav ori speriat, va plânge, se va murdări, îi va curge nasul ? Cine îl va ajuta să-şi cunoască neamul, istoria, Dumnezeul? Cine îşi ia responsabilitatea să-i spună că el este o creatură de laborator aşa cum l-au scornit oamenii că nimeni n-a inventat nimic toţi ”învăţaţii” au luat de-a gata materialul şi doar l-au ajustat în funcţie de interesul celui care plăteşte?  ”Miluieşte-mă , Doamne că neputincios sunt!” Fabricăm avioane, cipuri, arme, oameni, vaccinuri, soldaţi… Fabricăm  poveşti, zvonuri, morminte, iluzii, conştiinţe.

Dar nu putem fabrica dragoste, nu putem porunci vântului să nu mai bată, norilor să slobozească ploaie, nu putem inventa suflete, nu le putem păzi de rătăcire pe ale noastre, dar ne împăunăm că Îl putem substitui pe Dumnezeu. Şi ne folosim sau ne mândrim cu noile cuceriri ale ştiinţei. S-a plictisit omenirea de prea mult bine şi vrea să-şi croiască un alt Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa. Mai îngăduitor şi mai tolerant, mai uman şi mai grosier. Dar şi aici vorbeşte regele ban. Cum să scoţi un produs nou fără să înlături concurenţa? Azi o minciună bine ticluită (prinde repede căci este la ea acasă), mâine un zvon despre o descoperire “epocală care va schimba faţa lumii”, apoi un papirus care glăsuieşte despre…etc.etc. şi scopul este atins. 

Despre Iisus Nazarineanul există dovezi incontestabile în ceea ce priveşte existenţa Lui ca persoană umană. Despre dumnezeirea Lui ne spune El însuşi, proorociile, Evangheliile, Apostolii Săi precum şi nenumăratele mărturii ale minunilor săvârşite în timpul vieţuirii Lui în lume şi nici nu  mai trebuie să dovedească cineva autenticitatea lor căci faptele Lui vorbesc pentru Sine. Şi în mod cert multe dovezi zac ascunse prin cancelarii sau galerii subterane căci o personalitate de o asemenea notorietate nu se putea să nu fie pusă sub lupă de toţi opozanţii ori simpatizanţii vremii.

Oare nu consemnau scriptic tot ce vedeau sau auzeau spunându-se despre Iisus pionii trimişi să-L ispitească?  Doar nu semnau cecuri în alb. Piatra lor de poticnire încă se află în Înviere şi aici este lupta cea mare. Dacă pot dovedi că Iisus n-a Înviat (piei satană!), atunci se pot dezlănţui fără probleme maeştrii în arta măsluirii Adevărului. Ca să fabrici atâtea minciuni trebuie bani, nu glumă! Dar cine plăteşte ca să întreţină fabrica de minciuni? Cum cine? ”Turcu plăteşte”, de bună seamă şi consumatorii de zvonuleţe mincinoase. Pentru desacralizarea imaginii Mântuitorului muncesc mulţi de vreo două mii de ani. Dacă n-au reuşit până acum (şi n-au să reuşească oricât i-ar trage de urechi şeful din fundul iadului că nu-i după voia lui ci voia Domnului este şi aici), mai abitir se pun pe treabă dumnealor. Dar slavă Domnului că “Domnul va pierde toate gândurile lor “şi” va preface toată otrava lor în nimic” .

Până mai deunăzi eram informaţi că Iisus (iartă-mă, Doamne!) avea o iubită acum – hodoronc-tronc – aflarăm că a avut o soţie. Dar nu ne-au spus (cum de le-a scăpat?) dacă s-a purtat frumos cu ea (n-or fi auzit ei de violenţa domestică?). Da’ bine că n-a avut un harem . Mai ştii poate la anul vom afla că a fost musulman.

Mare ţi-i grădina , Doamne şi plină de năpârci. Vorba cântecului: Văleu,bade,văleu,bade!Ce bătaie ţi se cade!

Fabricaţi, fabricaţi! Dar asiguraţi-vă mai întâi că Dumnezeu nu vede nici nu aude.

Tudora LUCA