Cazuti intre talhari, suntem bandajati de catre cel mai generos Samarinean. Acesta ne preda la un han, la o casa de oaspeti. Vitezda este. Casa Ospetiei este. Casa Milostivirii este. Suntem in Biserica, hanul bandajatilor. Ni se cere si noua ceva in schimb. Nu ni se cere sa inviem mortii. Ni se cere omenie. Atat. Sa avem omenie. Maxima, fara discriminare, fara interes.

Eram mult prea mofturosi si deloc sociabili. In hanul bandajatilor ne-am domesticit. Inainte de milostivirea Samarineanului, eram banditi mediocri. Acum Samarineanul vrea sa ne puna apostoli, desi noi Ii explicam ca nu meritam. Investitiile lumesti le vom amana, chiar le vom anula. Vrem sa ramanem in han, ca sa nu ne contaminam iar. Combinatiile talharesti ne vor readuce abia vii, aproape morti, in sant. Ne asumam responsabilitati; gata cu indiferentismul! Dificultatile de comunicare au fost eliminate cu ajutorul triumfatorilor, fosti bandajati si ei. Pentru a fi plini de omenie, fiecare zi este favorabila.

Ne vom pune toata puterea ca sa pazim legea Samarineanului. In han, toti bandajatii sunt numiti galileeni. Legea omeniei este precisa. Generozitatea nu suporta jumatati de masura. In afara hanului exista un belsug amagitor, care ii indeparteaza pe nebandajati de Samarinean. Povestea umana a caderii in sant se repeta la nesfarsit. Acelasi Samarinean vine de fiecare data si se ofera ca salvator. Multi Il refuza. Multi Il primesc, dar uita sa Ii multumeasca. Putini accepta sa fie omenosi.

Samarineanul face lucruri minunate pentru noi. El va continua sa ne binecuvinteze. Departarea de han duce la ruinare totala. Samarineanul Acesta atat de generos a luat decizia de a insanatosi omenirea. Gratuit (de la gratia, har). El Isi formeaza un popor de credinciosi. Suntem in aceeasi familie cu Avraam, cu Isaac, cu Iacob, cu profetii si cu apostolii. Suntem in acelasi han cu totii, biruitori sau inca luptatori.

N-a gresit deloc ca ne-a eliberat din sclavia talharilor. Poate ca nu sunt timpuri foarte prospere, dar suntem aproape de Samarinean. Asta e tot ce conteaza, pana la urma. Nu trebuie sa cadem la nici o intelegere cu talharii. Tuturor celor fideli, le-a dat putere. Nu cei in putere au nevoie de doctor, ci cei ce se simt rau. Nu eram in putere deloc, ne simteam foarte rau intre talhari, inainte de marea Intalnire. La han domneste o atmosfera de bucuria festiva (liturgica, cosmica), care contrasteaza cu sobrietatea duplicitarilor.

Desi hanul este atacat, nici fortele hadesului nu il vor birui. Aici suntem la adapost, numai aici. Hanul este extensiunea invierii. Garantia vesniciei. Samarineanul nu ne cere parerea, ci credinta!  Abia apoi urmeaza minunea. In cercul apostolilor, singurul negalileean era Iuda. Un flotant de Galileea  cereasca (apostol inseamna si „membru al flotei”) ne-ar fi util. Fara Samarinean, viata noastra este un sir de esecuri repetate. Fara Samarinean, generatiile raman mofturoase, capricioase. Filosofii ne trimit la ratiune, rabinii la jugul legilor, doar Samarineanul ne indeamna sa ne alipim de El! Pentru a ne salva, renuntam la conventiile tribale. Biblia ne incurajeaza pe toti. Samarineanul divin intervine in viata noastra, conferindu-i o valoare deosebita.

Doar harul distruge indiferenta. Un apostol este un slujitor duhovnicesc, un voluntar la han. Un suflet indreptat prin duhul rectificator al smereniei. Un altruist este un colaborator al Samarineanului generos. Iar jugul pagan nu i se mai potriveste.

Generosul trăieşte experienţa apostolilor (bucuria de a fi la Nuntă, împreună cu Mirele). Generosul este dezinteresat, el ajută pe alţii, fără să aştepte ceva în schimb. Este altruist, blând, mărinimos (într-un cuvânt, creştin). Generosul îmbracă degeraţii, hrăneşte flămânzii, pansează bolnavii. Este generos doar în bine. În rest, îşi opreşte gura de la înjurătură, mâna de la lovire şi inima de la ură.

Pe Dumnezeu Îl mărturiseşte, curăţia o păzeşte, nedreptatea o izgoneşte, păcatul îl smulge din rădăcină (cuvinte-cheie: mărturisire, conştiinţă eshatologică). Prin idolatrizarea egoismului de către mulţime, lumea îi este ostilă generosului. Dar el este încărcat de răsfrângerea generozităţii Creatorului asupra creaţiei. El nu se încurcă cu aiurelile şi născocirile, ştie ce are de făcut. Deoarece credinţa este un tezaur inepuizabil, generosul este cel mai bogat om de pe planetă.

Cazut in santul umanismului european, imbatat de iluzia omului-zeu, manipulat de sute de ani de catre agnostici antihristici, omul contemporan nici nu mai sesizeaza ca Preotul sau Levitul trec pe langa el. A fost antrenat sa saliveze doar la comanda, sa eticheteze fericirea dupa standarde pagane. I s-a luat Iubirea si i-a fost lasat doar un mare gol, un mare iad al deznadejdii.

Talharitii isi iarta calaii si ii convertesc. Dar acestea sunt exceptii. Marea masa ramane inerta, indiferenta, agnostica, parasita de propriul curaj al credintei. Talharitul este fericit, pentru ca a captat atentia Generosului, dupa modelul Iov. Iar sursa de generozitate este inepuizabila, pe cand egoismul este limitat.

Nimeni nu le-a promis vreodata talharitilor ca vor forma o majoritate (ci, mai degraba, contrariul).

Sacerdotii grabiti sunt impovarati cu hartii si rapoarte, cu sedinte de partid si lucruri inutile, ca sa piarda esenta mesajului pe care ar trebui sa il transmita. De prea multe ori, ei au uitat de Generos, de sfaturile Lui si imita cu viclenie exact anti-modelul. Sacerdotii sunt anume alesi sa sminteasca orice ratacit pe calea altarelor. De la Isaac Newton la Auguste Comte, talharii s-au specializat in dialectici pagane. Iar veninul a contaminat o planeta intreaga, nepregatita de asaltul din interior si epuizata de secole de false cavalerisme.

Santurile, birturile, strazile sunt pline de nepasatori, care nu cunosc reversul: descompunere spontana, destramare mentala. Suntem abia vii si nimeni din lume nu ne mai salveaza, pentru ca nu mai poate si nu mai vrea. Suntem aproape morti si negam asta, suntem orbi, nu vedem aparatele care nu fac decat sa prelungeasca o agonie fara sens. Iadul poate sa nu fie vesnic. Santul poate fi parasit, daca ne lasam eliberati de catre aliatii sfinti. Multi nu vor sa mearga la templu, la Ierusalim, vor la Tel Aviv, in captivitate, doar pentru ca au o paine cu salam in plus. Hanul Suedezului Generos e deschis non-stop. Niciodata nu se vor epuiza locurile de la Han. Cine cauta, are Unde si Ce sa gaseasca.

”Mai există sfinţi în lumea asta, şi mulţi sunt neştiuţi de nimeni decât de Dumnezeu, că cimitirele noastre sunt pline de sfinţi. O mamă care şi-a crescut copiii cu frica lui Dumnezeu e o sfântă. Un bărbat care a fost bărbat adevărat şi care a iubit Biserica e un sfânt.” (ÎPS Justinian Chira)

În afara Bisericii nu există generozitatea mântuirii. În afara Bisericii e doar iad. Și de fiecare dată când zici Rugăciunea Inimii se cutremură tot iadul… Să ai frică de Dumnezeu, cugetare la moarte și rugăciunea în inimă și poți să ceri Celui mai generos Stăpân orice. Să te împărtășești mai des, dar să te și pregătești, să Îi mulțumești pentru toată generozitatea. Această teologie a generozității o poți înțelege doar în genunchi, în rugăciune, în dialog.

Să nu te neliniștești pentru nimic. Să nu ai niciodată impresia că ești pierdut. Dumnezeu conduce permanent bătăile inimii tale. Să nu cazi în moleșeală. Să te lași învăluit de iubire. Să nu lași nici un gând străin să îți fure bucuria. Să ceri sfinților ajutor în clipa morții. Să te bazezi necontenit pe Dumnezeu. Nu te lamenta de cele efemere, caută mai bine veșnicia. Nu fii sceptic. Nu fii ezitant. Dar nici prea comod. Fii doar altruist, generos, omenos, normal. Nu e suficient să Îl iubești pe Hristos, trebuie să Îl și urmezi. Dacă dorești Raiul, iubește și Crucea. Lasă cuvântul Scripturii să îți destupe urechile. Dacă crezi în Hristos, nu mai aștepta alt Mântuitor. Îți lipsesc câteva picături de iubire.

Sfântul Efrem cel Nou vindecă de foc o tânără de 23 de ani…

Generosul Vindecător își împarte veșnicia cu noi. Dar, pentru asta, trebuie ca mai întâi să ne vindece. Își trimite generalii să dăruiască tămăduire în numele Lui ostașilor încă neputincioși. Acestor sfinți le cerem din toată inima ajutor în clipa morții. În generozitatea Lui infinită, Domnul slavei nu ne va refuza. Doar să cerem.

Marius MATEI

Foaia de duminica