LOADING

Type to search

Ghici cine vine la Cină?

Ortodoxie si traire

Ghici cine vine la Cină?

Share
ghici cine vine la cina

Într-o lume plină de impostori, gelaţi, cocalari şi duplicitari, apariţia oamenilor normali devine salvatoare. E greu să mergi cu ceva ziditor de la o conferinţele a-normale, câtă vreme singura întrebare  – obsesivă, de altfel – este “Câţi au fost?” (a se citi “Câte cărţi am vândut?”, “Câtă benzină am decontat?”). Asta e ca şi în gluma în care un teolog e scos din rai: “Sala de conferinţe e pe dreapta…” Nu e cazul să dezvoltăm o nouă industrie. Şi avem atât de puţine repere: pr. Constantin NECULA, diac. Sorin MIHALACHE…

Părintele NECULA este printre extrem de puţinii care au înţeles ideea, s-au prins de ce vrea Domnul Iisus, Învietorul,  să zică. Merită să renunţi la tot ca să îl asculţi, ca să te limpezească, să îţi clarifice ceea ce ştiai, dar era totul prea încâlcit. Pentru că nu vrea bani. Nu vrea imagine. Vrea doar să dăruiască. Pune cap la cap dogme, care pentru tine erau citate separate, formând un puzzle. Vezi deja o imagine, începi să pricepi. Până la urmă, este lucrarea lui Dumnezeu, este harul care lucrează în apostoli.
Poporul Învierii nu are de ce să mai fie trist. Preoţii nu trebuie să se simtă deranjaţi de larma copiilor prezenţi la Liturghie. Doar nu fac şi ei larmă?! Zice părintele: “Mă trag copiii de felon, dar nu tot asta fac şi eu cu Hristos?”. Nu suntem minţiţi, nu ni se propune o idioţenie în zece paşi. Este o bătălie mult mai importantă: pentru a învinge moartea, nu vom găsi soluţii ieftine. Nu poţi primi vindecarea prin fax!Nu căutaţi senzaţionaluri, nici siropuri în Biserică. Aici se dă doar Duh Sfânt. Părintele Necula atinge un adevăr fundamental: “Pe stradă, oamenii sunt înjuraţi. Numai Biserica le spune că au valoare“. Despre sectari, tăcere: “Nu stai de vorbă cu hoţul asupra obiectului furat. Ei fură Biblia din Biserică. Discuţia cu ei e pierdere de vreme”.Despre slaba asistenţă la slujbe: “Important e că vine Hristos!” Ca să fiţi fericiţi, găsiţi un loc unde să slujiţi. Părintele Necula seamănă nădejde creştină: “Nu există legiune să Îl biruie pe Hristos, doar cetate care Îi contestă puterea, de teama pierderii porcilor” (potrivit vindecării demonizatului din ţinutul Gherghesenilor). Şi a câta oară ne uimeşte Hristos cu pildele Sale? Aceste pilde curăţă, clarifică, limpezesc, îndreaptă, vindecă. Hristos nu numai că biruie moartea (o învie pe fiica lui Iair), dar mai ales Se descoperă ca Unicul care o biruie.Pentru cei care îl acuză aiurea pe părintele: Un filo-sectar nu ar vorbi cu atât de multă dragoste despre Maica Domnului! Deja e epuizată acuza că toţi practicanţii nu sunt ortodocşi, câtă vreme ei sunt singurii. Iar dacă Maica Domnului este avocata lui, cu siguranţă că omului nu mai îi este frică de nimeni. Tot părintele clarifică problema: “Sunt mult mai mulţi tâlhari decât samarineni, iar şantul este mai lat decât drumul!”. Cărţile părintelui sunt flyere, invitaţii de nerefuzat la Ospăţul Mirelui. Veniţi de gustaţi veşnicia!Dacă nu ai duhovnic, să îl cauți plângând. (Cuv. Vasile de la Poiana Mărului, pomenit pe 25 aprilie)

Doamne, trimite-mi un psihoterapeut, un bătrân înțelept, care să Te cunoască! Nu mă tulbură lucrurile, ci modul în care le privesc, intensitatea cu care le interpretez. Cred că am nevoie de un translator al limbii edenice, un harismatic al rugăciunii angelice. Cu siguranță, un astfel de duhovnic ajută mai mult decât toți doctorii și psihologii la un loc.

Pocăința aceasta înseamnă trezire la realitate: suntem oameni ce se visează fluturi, dar, când ne trezim, ne credem fluturi ce se visează oameni… Reechilibrarea duhovnicească nu poate fi făcută pe jumătate, pe fugă, între două țigări (Repede, părinte, că mă grăbesc…).

Ne ducem crucea așa cum Isaac și-a dus lemnele de rug, făcând ascultare față de părintele lui. Prin Pocăință, ne eliberăm de standardizarea burgheză a creștinismului și începem să prețuim comoara credinței.

Pe Dumnezeu nu atât Îl căutăm, cât Îl recunoaștem, dacă vom urma indiciile biblice.

Singurul și adevăratul Dumnezeu este cel revelat de către Biblie (Cartea-sursă de adevăr, bunătate și frumusețe). Dar nu e suficient să înțelegi Biblia, trebuie și să o trăiești, să practici mesajul ei. Astfel, Biblia este un mod de viață (dorim ce doreau apostolii). Duhovnicul nu ne va spune lucruri noi, dar va trăi ceea ce propovăduiește, transmițându-ne invitația de nerefuzat a Tatălui. Ne va smeri, ne va mustra, arătându-ne că nu suntem deloc mai grozavi decât alții…

Suntem egali în fața lui Dumnezeu, ne vindecăm datorită acelorași leacuri (acceași vară ne încălzește pe toți). Aplicând aceeași Biblie și practicând aceeași credință, de ce suntem divizați?! Și ne spovedim mai des, din ce în ce mai pregătiți, căutând în duhovnic acea călăuză pentru cei dezorientați. Totuși, această veselie festivă nu poate fi întregită decât prin grja față de cei necăjiți. Mănunchiul rugăciune – post – fapte deschide Porțile Cerului…

Suntem în doliu: a murit Cineva din familia noastră, Iisus Hristos.

Iisus Hristos rămâne în familia noastră, El nu ne părăsește nici prin moarte, ci ne dăruiește învierea prin Învierea Lui. Cu cât vom munci mai mult în via Lui, cu atât vom obosi mai puțin. Și dorim să fim făcători de pace, nu ne achiziționăm săbii de nici un fel.

Căutăm un duhovnic, cu convingerea că există Dumnezeu. Și că Acesta lucrează prin oameni.

Vechiul eu inca se lupta, vrea sa recastige. Nu poti turna filmul mantuirii tale intr-un singur episod fusarit. In domeniul credintei, nu exista „sectii” (ca in medicina, specializari). Nu ma pot profila doar pe cununii! Recastigand legatura cu Dumnezeu, inevitabil, scap de patimi (si invers). Simon din Cirene duce Crucea lui Iisus, ce imagine! Duce crucea in spate, urmandu-L pe Iisus. Aceasta e icoana crestinului! Nu e important cine se agata de axul rotii, ci acela care stapaneste roata: axul credintei este Iisus. Creierul va da noi comenzii inimii, eliminandu-le pe cele rautacioase. Un copil de sase ani vorbeste in fiecare zi cu mama lui plecata in Spania; noua de ce nu ne e dor sa vorbim in paraclise cu Mama noastra din Spania cereasca?

In fata lui Pilat, Iisus tace; exact in acelasi timp, in fata fariseilor, Iuda arunca banii. Iisus tace, pentru ca zornaitul lumii acesteia vorbeste. Liniste sau zornait, splendoare sau agonie? Stapanitorul mincinos al lumii zornaie de zor; noi tacem. Tacem in rugaciune, nu ne ahtiem, nu ne agitam, nu ne enervam. Tacem in fata ironiilor dregatorilor. Pilat de azi interzice purtarea cruciulitei la gat pe taramuri britanice; deja nu mai putem sa tacem… Sfantul Duh are o lucrare speciala cu fiecare. Sfantul Duh aduna bisericii pe cei ce se mantuiesc! Nu facem o lucrare omeneasca, nu suntem un banal ONG, suntem Casa Slavei. Ne rugam unui copil: Gabriel din Slutsk, sfant adevarat! Ne rugam sfintilor Vasilli Kolossov, Iosif de Optina si Elefterie Mihale! Pacatul este cea mai nerentabila investitie in perspectiva vesniciei. Zornaitul banilor este o diversiune pentru ratacirea de pe calea Raiului. Intre „Raiului” si „raului” exista o diferenta: un „I” decisiv, „i” de la iubire! Fara iubire, esti in rau, in iad, cu iubire te trambulinezi in Rai! Iubirea ne aminteste sa nu ii neglijam pe oamenii divini Hristofor, Gordian, Mil si Luminita! Aparam credinta prin tacere isihasta si lipsa zornaitului, invartelilor si scenaritelor. Inocenta nu e naivitate, ci pregustare a Painii vesnice.

Si mort fiind Mesia, iudeii fierbeau de ura pentru El! Plata noastra va fi multa: state de plata ceresti… Avarul ramane confuz; altruistul pricepe Taina. Il descoperim cu bucurie duhovniceasca pe Efrem cel Nou, recent canonizat, care ne scapa de droguri si de depresie. Si folosim „cutiuta cu medicamente” a sfantului Epifanie. Si suntem tineri alaturi de Ioan Valahul, sfantul tinerilor. Misionarii crestini din Asia propovaduiesc martirizati inca de acum 400 de ani, constienti de plata enorma pe care o vor primi, insa nu aici.

Geneza, inviere, vesnicie. Cale, Adevar, Viata. Discretie, modestie, simplitate. Iubire, iertare, Treime. Neinchidere in sine, neintoarcere pe toate partile, sinceritate. Ingeri, oameni ai lui Dumnezeu, apostolat.


Psaltire, a optsprezecea catisma: Fara pricina se razboiau cu mine (aviz contemporanilor)! Ajutorul meu vine de la Domnul! De nu ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar veghea-o paznicul! Da, inclusiv astazi avem dusmani fara pricina, avem ajutor divin concret si providenta asupra polisului. Cu cat suntem mai mult legati in lanturi, cu atat devenim mai puternici. Dar fara Mesia nu putem face nimic. Si nu lasam trufia sa distruga virtutile. Fara motiv, suntem ironizati, batjocoriti, amenintati. Dar credeti ca sunteti singuri?!


Cine credeti ca este talentatul autor al poemului „Treapta intai”?
Drept indiciu, versurile:
„bucura-te prunc de leagan insemnat cu semnul crucii
bucura-te zambet dulce la vazduhurile lucii
bucura-te rod al vietii cucerite lui Hristos
bucura-te ca din fasa raiului te faci prinos
bucura-te prund de aur sub a cerurilor fluvii
bucura-te spic de roua mai plapand decat heruvii
bucura-te prag si treapta inainte
bucura-te mucenice noule Ioane sfinte!„

 

Domnul te poate mantui intr-o clipita, ai incredere in iubirea Lui. Fii prudent: poti pierde eternitatea intr-o clipita. Nu te pripi, nu te priponi de garduri false. Bazeaza-te pe Scriptura, nu iti inventa Reguli amestecate si nu iti da da dezlegari fara noima. Nu exista cale de ocolire si nu sunt motive pentru care sa eviti Raiul: intr-o clipita scapi de necaz. Nu refuza pe nimeni Neatinsul, crezi ca vei fi tu primul rejectat? Nu te indoi in credinta si nu vei fi sub Linie! Degeaba iti faci barca, daca nu tanjesti dupa marea indepartata: roaga-te, dar tanjund dupa iubirea Inviatului, nu bolborosind silabe.

Viata ta fara Hristos e un nonsens. Pretuieste Sensul si vei valorifica fiecare clipita. Nu vei mai clipi in fata suferintei, ci vei primi putere de sus. Nu subestima niciodata Harul. Duhovnicul te va duce fara abatere la Mire; asta e menirea lui. Impartaseste-te si vei fi mereu cu Hristos. Nu uita sa il cercetezi mai des pe duhovnic: iti va reaminti ca poti fi fericit doar in Hristos. Aceasta bucurie nu e un surogat.

In prim-plan e Mesia, nu esti tu

Nu purta cortul lui Moloh si steaua lui Remfan, nu idolatriza argintul si multumeste Cerului pentru toate.

Aminteste-ti la fiecare rasarit de soare ca Hristos a murit pentru tine, ca inviat… si ca urmezi la inviere. Trezeste-te cum se cuvine si lasa rautatile deoparte. Fii tare, neclintit, sporind in lumina. Vei deveni biruitor in Hristos, nu capitula. Te leapada de toate lucrurile rusinii. Nu te propovaduiesti pe tine, ci pe Mesia (nu te pune in prim-plan). Nu esti parasit: nu iti pierde curajul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fara cainta, esti mizerabil, scuza-ma ca-ti zic asa. Sufletul tau ramane un putregai respingator fara caldura Duhului. Nu-ti doresti o viata tumultoasa, in adancul tau, ci linistea regasirii sinelui. Ajuta saracii, fara prea multa geo-politica.

Studiu de caz? Nicidecum

Invierea este Glasul de dincolo de lumea aceasta. Acest Logos trezeste constiintele innecate in societatea corupta. Nu innabusi Glasul si te va calauzi spre Destinatie. Fiecare silaba este o apologie a vesniciei, o uvertura a iubirii. Nu esti un banal studiu de caz in mainile Creatorului, ci un fiu prea iubit al Sau, chemat la indumnezeire (nu te speria de slove). Nu te instraina de Izvor, ca sa nu mai insetezi. Trebuie sa te dedici unei cauze nobile (si care e mai nobila decat mantuirea?), ca sa nu cazi in depresia unui univers lipsit de eficienta si, in final, de sens. Trebuie sa ai preocupari captivante, pentru a evada din tenebre. Nu profita de naivitatea nimanui. Nu stoarce de rabdare pe nici un frate, ca sa nu il smintesti. Nu pofti la marul interzis, ca sa nu pierzi Edenul.

Lacomia – viciu supracomercial

Crainicul meu, IPS Bartolomeu, ne avertizeaza despre pericolul lacomiei: „Slãbiciunea lui Iuda este, intr’adevãr, lãcomia, dar lãcomia nu este un procedeu comercial, ci un viciu. Lacomul nu urmãreste imbogãtirea posibilã, ci adaosul necesar. Când bãutorul devine alcoolic, se imbatã din te-miri-ce. Dependent de propriul sãu viciu, omul si-a pierdut libertatea si poate fi vânat de oricine. Aici cred eu cã se aflã cheia trãdãrii lui Iuda.” Asadar, nu fi lacom, nu trada increderea pe care Domnul o are in tine.

Nu exista solutii magice, ci doar promisiuni electorale vagi in ceea ce priveste lumea dornica de imbogatire. IPS Teofan arata insa menirea crestinului in acest labirint: „Este urgent ca din lumina Învierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale, să se inspire cei ce ne guvernează, cei ce aprobă legi pentru ţară, cei ce ne reprezintă în afară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, rugăciunea noastră la Sfânta Liturghie sau acasă trebuie să fie mai stăruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concretă şi mai evanghelică. Mai presus de toate, duhul unităţii trebuie să întărească fibrele lăuntrice ale Bisericii şi Neamului. Preoţi şi arhierei, călugări şi credincioşi de parohie, cârmuitori şi popor, toţi suntem chemaţi a rămâne uniţi în adevăr, stă­ruitori în credinţă, vii în iertare, dragoste şi curaj.” Inapoi la Psaltire, asadar, numai asa vei lumina pe altii.

Omenia nu e in criza

Nu uita sa fii om. Uman. Solidar cu toti. Nu te eschiva ca nici tu nu ai. Daca nu vei darui, chiar vei ramane sarac. Asculta-l si pe PF Daniel: „Chiar dacă suntem mai săraci din punct de vedere al bunurilor materiale, să nu sărăcim totuşi din punct de vedere spiritual, ci să ne îmbogăţim în bunătate, prin cuvântul bun de încurajare, sfatul bun, o mână de ajutor dată celor mai săraci decât noi, dar şi prin redescoperirea virtuţilor valoroase ale demnităţii şi creativităţii, ale muncii cinstite şi solidarităţii constante. Mai păgubitoare decât sărăcia, ca lipsă de cele materiale, este acum, în vreme de criză financiară şi economică, criza de omenie, adică slaba voinţă de a fi onest şi drept, harnic şi generos.” Bine zis.

11091424_1080986421918046_4965359133944661264_n

Doua vasle

Frumos si la obiect ti se adreseaza si IPS Andrei: „Chiar daca s-ar parea naiva, este foarte sugestiva o pilda pe care ne-a lasat-o Parintele Iosif Trifa: Credinta si fapte bune sunt cele doua vasle ale barcii vietii noastre. Ele lucreaza mana in mana. Barca vietii noastre inainteaza spre tarmul mantuirii numai cand vaslesc cele doua vasle: credinta si faptele bune. Faptele noastre trebuie sa lumineze, sa aduca mangaiere si bucurie. Cu ajutorul lor Il marturisim pe Hristos-Dumnezeul nostru, Cel inviat din morti. Daca, dimpotriva, faptele noastre aduc intristare si suferinta, ele smintesc si fac o contra-misiune.” Fii un bun vaslas…

Mormantul e gol

„Avem o fire umana. Traim intr-o fire umana care este reinviata preafrumos in lumina dumnezeiasca si neinserata, fire care umple lumea launtrica a omului de lumina, care ii transfigureaza aspirațiile din materiale in spirituale, care ii inflacareaza entuziasmul, ca sa se lupte din nou si din nou cu sine insusi si cu potrivniciile vietii, care-l inspira sa biruiasca aceasta lume si sa o replasmuiasca, pecetluind-o cu propria sa viziune. Avand aceste insusiri si posibilitati, poporul nostru praznuieste Pastele ca pe un fapt al nadejdii nesecatuite: biruinta mortii si triumful vesniciei spirituale a omului.” (IPS Serafim de Pireu)

„Învierea Domnului este în inima credinței noastre creștine, fiind considerată și trăită de noi toți ca Sărbătoarea sărbătorilor, Bucuria mai presus de orice bucurie. Aceasta este ziua în care primim ca oameni muritori nădejdea LUMINII mai presus de orice lumină, Mângâierea ÎNVIERII care este mai presus de orice mângâiere omenească, Vestea cea bună adusă nouă de către îngerii care străjuiau Mormântul gol la venirea femeilor mironosițe, veste care a bucurat și cutremurat deopotrivă Cerul și pământul, îngerii și oamenii: că Domnul Hristos nu mai este în mormânt, a înviat, BIRUIND MOARTEA ȘI IADUL. Odată cu El și noi am câștigat veșnicia, am devenit moștenitori a ceea ce El dobândește pentru noi, ÎNVIEREA și VIAȚA !” (IPS Iosif, Paris)

In ziua in care L-am tradat, El mi-a spus ca ma iubeste inca.

In clipa in care L-am inselat, El mi-a transmis ca nu voi fi singur. In momentul in care L-am uitat, El mi-a soptit ca nu ma va parasi niciodata. Cat valoreaza vesnicia, pe cat as putea-o negocia oare?! Cat de mult vreau sa scap de deznadejde si tristete? Sunt indragostit de El, chiar daca unul dintre piroane eu L-am infipt. Ma rog Lui, desi nu imi gasesc cuvintele. Tanjesc dupa El, desi sunt incatusat in propriul egoism. Tradarea este o fapta reprobabila, o infractiune, o crima. Merit pedeapsa. Dar desi eu sunt tradatorul, Cel tradat indura pedeapsa in locul meu. Grozav lucru! Iar eu continui sa Il tradez prin tacerea-mi…

Insel in mod voit iubirea vesnica. In mod perfid Ii insel increderea. Ar fi trebuit sa se poata bizui pe mine. Savarsesc acte care Ii sunt potrivnice, pactizez cu dusmanul. Dar El nu a creat iadul pentru mine, ci pentru diavol. El pe nici unul nu a pierdut, decat pe fiul pierzarii, care nu e fratele meu. Un paradox fara solutie umana: stiu ca sunt pacatos si vreau rasplata! O logica divina plina de compasiune, care iarta toti tradatorii. Vinovat de inalta tradare, sunt gratiat.

Invierea este vindecarea de propriul blestem. Facem foarte bine ceea ce facem, dar prea putin, Inainte de Pasti, brusc ne amintim sa postim, sa ne ne rugam, sa ne spovedim, sa ajutam saracii. Negresit, e bine, dar prea putin. Suntem crestini de luna aprilie si atat. Ar trebui sa repetam experiata asta in fiecare luna. Avem medicamentul, dar nu respectam prescriptia. Luam o doza prea mica, nepregatiti. Si dam si vina pe altii. Fiecare Liturghie este un episod din viata noastra, sa nu ratam finalul.

Sa ne bucuram de prezenta oamenilor luminosi, calmi, rabdatori, de la care avem ce invata. Putem fi eliberati mai des, dupa fiecare recontaminare. Nu ne opreste decat lenea. Nu ne trebuie decat vointa. Credinta noastra slabita se intareste prin fapte. O credinta puternica atrage harul, care face diferenta. Harul aduce linistea, pacea, bucuria, fericirea. Dar nu putem face asta doar primavara. Nici macar doar duminica. Ci zi de zi.

 

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

2 Comments

  1. Marius Matei 30 noiembrie -0001

    Ignorarea Invierii il rupe pe om de izvorul vietii.

    Il face sa nu mai inteleaga viata.

    Existenta este considerata absurda (fara inviere).

    Doar in Hristos sunt adunate ratiunile lucrurilor create.

    In Hristos este concentrata semnificatia intregii creatii.

    In Hristos se afla intelesurile tuturor existentelor.

    Orice incercare de a explica sensul existentei umane trebuie sa plece de la Hristos.

    Caderea lui Adam – tragedie metaistorica – l-a rupt pe om de Dumnezeu si a dus la zdruncinarea echilibrului intregii creatii.

    Fara o interventie din afara, caderea lui Adam nu ar fi fost posibila.

    Omul a optat pentru un mod de a fi ce il instraina de adevarata lui vocatie, aceea de a inainta spre Dumnezeu.

    Prin cadere, s-a desfigurat opera Ziditorului.

    Intruparea lui Hristos are si scopul de a stavili actiunea de risipire a creatiei.

    Hristos readuna toate in El, reunind toate formele de viata si transfigurand intreaga zidire.

    Chipul divin in om s-a pastrat si dupa cadere, dar el a fost umbrit, din cauza alunecarii spre pacat.

    Acest fapt a dus la pierdera harului.

    Inainte de Intrupare si Inviere, Hristos Se uita la faptura prin fereastra si zabrele (Sf. Grigorie de Nyssa).

    Fiul L-a redat omului pe Sf. Duh, principiul vietii spirituale, deschizand perioada harului.

    Lucrarea de pregatire a omului: culpabilitatea si asteptarea unui mantuitor.

    Semintiile poporului ales iau Cerul cu asalt.

    Aceasta aspiratie denota o adevarata sete de Dumnezeu.

    O mare indrazneala spirituala.nn1

    Răspunde
  2. Marius Matei 15 ianuarie 2014

    Hristos ne cheama la Masa!
    (suntem INVITATI / oaspeti, nu ocupati / neincrezatori).

    NU REFUZAM CINA DOAR PENTRU CA – INTRE TIMP – NE-AM GASIT ALTE INDELETNICIRI.

    Indoiala naste frica, credinta naste curaj.

    Orice INDOIELI avem, Cui ne adresam?

    Biserica este FAMILIA APOSTOLICA a propovaduirii si a implinirii Evangheliei.

    INVIEREA este un EXERCITIU DE VINDECARE a singuratatii noastre.

    Prin Inviere, avem libertatea de a ne lasa iubiti de Hristos.

    Exercitiu de smerenie: Creatorul umbla pe ape!

    Exercitiu de credinta: Ne cheama si pe noi! (ne indoim?)

    BISERICA e singura care rezista in timp (nu cetatea, nu stadionul).

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *