Ghimpuiti de materialism

Te iubim, Tata ceresc! Te iubim, Lumina neapusa! Te iubim, Invierea noastra! Te iubim, vesnica dragoste! Ramanem fideli Tie. Ne veselim, pentru ca dobandim iertare. Nu bucuram, pentru ca amagirea tristetii a fost biruita. Multumim, Doamne, ca ne-ai dat clipa vietii si infinitatea raiului. Cruci vom purta, caci Tu cu noi esti. Golgote vom suferi, dar Tu in inimile noastre salasluiesti. La portile Invierii batem, desi suntem nevrednici.

Trebuie s-alegem: nu putem fi si cu trabucurile si cu metaniile. Dualismul vrem sa-l lepadam. Ajuta-ne sa perseveram in Urcus. Ridica-ne ori de cate ori ne impiedicam de egoism. Cautam Harul, nu hare-hare. Goliti de intuneric, descoperim Sensul. Loviti de plaga dezmierdarilor si de fulgerul rasfatului, ne scuturam de cenusa si de zgura si de moloz.

Intampinam Resurectia: nu mai criticam din tribuna (altii sunt de vina!), scuipand seminte de jigniri, ci ne imbracam in echipament de lupta. Ne inarmam cu platosa credintei. Si descindem in arena cu lei. Ne-ai dat curaj. De aceea, Te iubim. Modele avem pe primii crestini: pentru rugile lor sangerande, iarta-ne ipocriziile.

Nu vom spera in carduri, gratare si piscine. Nu ne lasa sa esuam. Maicuta Scumpa, condu luntrita in cerul Fiului tau dulce. Suntem pe pana. Conducem cu anvelopele sufletului uzate, ghimpuite de materialism. Dar Tu, Tata Ceresc, ne iei in brate si ne treci mlastina. Cate apeluri divine am ratat? De cate ori eram in zona fara semnal a iadului intern?

pr. Marius Matei