Iisus cânta frumos?

Fusese tânăr, sănătos și bogat. Acum, Max este bătrân, bolnav și sărac. Fusese miliardar, acum rabdă de foame și de frig într-un grajd. A pierdut totul, ca să câștige totul. Se hrănește doar cu un ou, adus de preotul satului. Dar are puterea să dea slavă lui Dumnezeu și are voința să se pocăiască cu adevărat. A trecut printr-un coșmar, dar acum vrea să se trezească. Acum un deceniu, ar fi mers în pelerinaj la mall. Acum vine preotul la el, îi e rușine să iasă în sat cu hainele pe care le are. Când am auzit prima dată povestea lui, am fost șocat. Viața lui Max este un subiect de film, dar și un exemplu de regăsire a credinței.

• Părinte, Iisus cânta frumos? mă întreabă Max azi, de ziua cuviosului Egbert de York.

Nu știu ce să îi răspund. Știam că vocea lui Iisus putea fi auzită de mii de oameni, fără să fie nevoie de boxe. Știam că Iisus se ruga psalmi, dar nu știu dacă îi rostea sau îi cânta. Oricum, cred că El le face pe toate frumoase. Dacă ar fi cântat, cu siguranță ar fi cântat frumos. Mai degrabă, Lui I se cântă.

• Iisus plânge pentru noi, îi răspund. Acesta este cântecul Lui, rugăciunea Lui. Dar plânge frumos.

Nu are cum să nu plângă, când numărul celor din închisoare a crescut de șapte ori în ultimele trei decenii[1]. Cred că pentru ei plângea și în Ghețimani. Nu are cum să nu plângă, când miliarde de suflete nu doresc să fie salvate, ci rătăcesc bezmetice prin desișul pădurii, fără nici o direcție clară[2]. Cred că pentru ele plângea și în Betania, la mormântul lui Lazăr.

Max simte că a ajuns în mijlocul unei reprezentații și este singurul actor care nu își știe replicile[3]. Pentru a nu fi umilit, Iisus îi șoptește de fiecare dată versurile. Cântă în locul lui. Și cântă atât de frumos în fața judecătorilor, care – în cele din urmă – îl declară nevinovat și îl repun în libertate. De nu cânta Iisus, el rămânea în arest.

• Părinte, îmi zice Max la telefon, după ce iasă de la tribunal, mă simt gol. Dumnezeu m-a smerit, dacă eu nu am vrut să mă smeresc de bună voie. Mă simt gol, dar nu mă simt singur. Iisus îmi cântă frumos prin fiecare psalm. Sunt fragil[4], dar ocrotit.
• Tragedia ta a fost că insistai să trăiești în afara inimii tale[5], îi răspund. Te identificai cu cele douăzeci și șapte de mașini de lux. Acum vezi iadul tău lăuntric în lumina sfințeniei divine. Din iubirea regăsită izvorăște dorința fierbinte de a auzi cântecul plin de veselie al învierii. Nu ai pierdut, ești un triumfător.
• Simt bucuria fiului risipitor, întors la ospățul tatălui. Se cântă la acest festin. Tatăl cântă de bucurie. Stau ca un anahoret în acest grajd, umilit de toți, dar aud cântecul Tatălui, al îngerilor și al bunicii mele. Sunt un cerșetor, un proscris[6], dar sunt reprimit la concertul veșniciei. Cât de frumos cânți, Iisuse!

Marius MATEI

________________

[1] Eckhart Toole, Un pământ nou. Trezirea conștiinței umane, Curtea veche, București, 2012, p. 66.

[2] Lev Tolstoi, Spovedanie. Căutând sensul vieții, Herald, București, 2016, p. 70.

[3] Melinda Johnson, Scrisori către Sfânta Lidia, Sophia, București, 2018, p. 20.

[4] Ioan Stancu, Dicționar explicativ al Vechiului Testament, Cartea Românească, București, 2018, p. 105.

[5] Zaharia Zaharou, Veșnicul Astăzi, Bizantină, București, 2018, p. 62.

[6] Henri Nouwen, Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă, Humanitas, București, 2017, 61.