In arca sau in gondola?

„Tu vrei sa raman pe Tabor, dar pe Golgota cine are sa mearga?” (pr. Cleopa)

Prea fugim de cruce si vrem doar stralucire. Prea suntem indiferenti de crucile altora si vrem doar catifea: Porfirogenetul. Cu rana Lui, suntem vindecati toti. Cu Patima Lui, suntem tamaduiti. Ne rugam la acatist: „Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele”.

Si totusi, in timp ce sangele mesianic se varsa pentru toti, un talhar Il sfideaza. Asta e tragedia muribunzilor atei! Nu demult, am fost scos afara dintr-un salon de spital cu forta trepiedului de un bolnav, ce cu greu se deplasa. Stim ca prin moarte Hristos se ridica la deplinatatea vietii. Biblia nu e gata pe Golgota.

Nu suntem in Biserica sfintilor (ca o exclusivitate elitista), ci in Biserica candidatilor la sfintenie. Nu consideram Ecclesia muzeu de sfinti, ci spital de pacatosi. Biserica e o arca, nu o gondola a placerilor. Mai mult, Biserica este singura „organizatie” care exista doar pentru beneficiul ne-membrilor ei (la baza e misiunea: mai intai sa fii, apoi sa faci).

La cine ne vom duce? Doar Mirele Hristos are cuvintele vietii vesnice. Si ne bucuram cu psalmistul: mai bine o zi in Curtea Domnului, decat o mie printre straini. Lumea secularizata si-a pierdut sfintenia ca ideal: totul e permis, doar nu exista nici pacat, nici iad (cata amagire!). In candidatul la sfintenie nu exista nimic grosier, nimic tampit, enervant, comercial. Din acest candidat iradiaza un duh de daruire: imparte totul, ca sa dobandeasca totul.

Ajuta-ne, Maicuta draga! Suntem atat de inconstienti uneori, incat ne taiem singuri craca de sub picioare. De ce adunam sute de tone de apa (gazoasa, minerala, cu sau fara alcool), doar nu avem nevoie de apa, ci de Dumnezeu, Cel ce daruieste apa. Asa m-a invatat Parintele. Asa simt eu bucuria in prezenta lui. Asa se roaga acest duhovnic clujean, parintele Gheorghe.

Nu l-am simtit niciodata sa faca semnul Crucii cu manusi de box. Ci se mentine „Arborele” comunitatii pe care o pastoreste de o viata. E Pastorul care isi ocroteste oile. Si oile simt chemarea lui plina de caldura, sinceritate si iubire. Nu e Rai pe pamant, dar ca in oglinda e putin. El ne-a tradus conceptia de viata crestina.

Parintele cauta raspunsuri: ce vom fi intrebati la Parusie? Cum sa ne pregatim? Are mereu dispozitia launtrica (contagioasa) pentru participarea la liturghie. Ce sa mai zic, decat slujire corespunzatoare si cateheza care misca inima. Nu ne cere sa facem invieri, ci sa avem dragoste milostiva. Finalitatea este o noua viata, o viata in Hristos.

El e Parintele ortodox care nu convinge, ci seduce. Nu ne integreaza intr-o corporatie (multinationala), ci in trupul mistic al lui Hristos. Parintele Gheorghe este batranul harismatic. Nu creeaza o comunitate, ci ne cheama sa intram in comunitatea gatita noua de la intemeierea lumii. Pastoratia lui inseamna calauzire duhovniceasca (dedicare absoluta, plus grija permanenta). Intr-adevar, dupa randuiala lui Melchisedec. Nu sminteste: nu face preotie part-time!

Daca Arca poseda totul, de ce mai cautam esentialul in afara? Arca nu e scufundata, dimpotriva: nici portile iadului nu o vor birui, deci, forta multa! Parintele e mereu iubit: nu e sase zile de negasit si o zi de neinteles. Trecem pe la Arca: trecem prin mainile lui Dumnezeu. Pentru ca Parintele e pastorit de Blandul Pastor. Pentru noi, ucenicii lui pacatosi, mare valoare au cuvintele: filantropia este o bunatate premeditata. Nu vom ramane insensibili la suferinta altora.

Si nu dezbina Parintele: daca dezbini oamenii, chiar cu Biblia in mana, nu lucrezi in numele lui Hristos. Parintele nu continua Revelatia: doar o propovaduieste. Nu se poate bunastare new-ageista fara Golgota! Nu ne modelam o gondola, o religie convenabila (nu putem fenta iadul). De unde va veni ajutorul: de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul. Bucura-te Sfinte Maxim Marturisitorul, priveghere in asteptarea Mirelui! Bucurati-va sfintilor, corabieri si pescari de oameni!

Marius Matei