Întâlnire cu Dumnezeu

Merg la Ierusalim total nepregătit. Intru în cetate total emoționat. Nu știu la ce să mă aștept. Totul pare la fel ca în Carte. Dar mai e ceva în plus. Mai este mirosul. Unul plăcut, diferit de cel carpatin. Aici miroase a istorie. A sânge devenit mir. Aici, fiecare creștin este mir, alcătuit din multe ingrediente și fiert mult timp.

Sunt un lepros vindecat. Spun tuturor, deși mi se ceruse să tac. Tac, deși mi se ceruse să mărturisesc. Are loc un schimb de vieți între om și divinitate. Are loc o vindecare de supraexcitarea senzorială. Are loc o exorcizare de obsesia detergenților.

Vroiam doar să Îl câștig. Să Îl împart tuturor, ca să Îl am mai mult. Înțeleg că bucuria se manifestă doar în adevăr. Lepra este minciună, ipocrizie, tristețe. Vindecarea este regăsirea credinței.

Este Sabatul Rusaliilor evreiești. Un ultraortodox mă critică că am făcut prea mulți pași. De fapt, acumulasem prea multe informații. Mâncasem prea multe curmale. Făcusem prea multe poze. Dar parcă uitasem scopul vizitei.

Lângă statuia lui David, alt ultras îl scuipă pe părintele Mina, din grupul nostru. Doar și Învățătorul fusese scuipat în același oraș. La Zidul Plângerii, multe forțe de securitate, punem biletul repede în perete și ne căutăm ghidul.

Capela Învierii este un acatist de binecuvântare. Aici caut să fiu în prezența Lui. Să nu risipesc oportunitatea. Aici este punctul meu de referință. De acum, nu mai există disperare. Dacă Îl iubesc, viața mea se schimbă. El așteaptă să mă regăsesc.

În întuneric, nu vedeam nimic. În jurul Lui, totul devine viață. Dacă pun înaintea Lui voia mea, nu aflu mângâiere. Pun voia Lui. Frica e doar pentru începători. Dar aici nu e Gadara. Acolo nu era altar.