LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Ce ne lipsește pentru a înțelege Învierea?

Share

Trecem cât mai discret prin lume, nedorind să rămânem în memoria istoriei drept genii. Smerenia înseamnă să imiţi delicateţea Maicii Domnului, care s-a strecurat nebăgată în seamă, ajutând enorm, fără să deranjeze pe nimeni. Smerenia înseamnă să recunoşti că singurul eveniment demn de reţinut de către istoria lumii este unicul care a transformat totul din iad în posibilitatea raiului: Învierea lui Iisus. Trăim pentru Înviere, murim pentru Înviere. Merită un efort suportabil pentru cucerirea veşniciei. Adevărul biblic nu poate fi înlocuit de către nici un produs comercial, oricât ar fi de atractiv. Văzui recent un film 3D pentru copii, cu următorul schimb de replici: „Te iubesc, domnule Peabody!”. „Şi eu am sentimente calde pentru tine, Sherman!”. Cred că intuiţi unde vreau să ajung: umanismul tinde spre autonomie, un majorat plin de orice, numai de religios nu. Credincioşii sunt ironizaţi până şi la orele de curs din facultăţi. Miza este enormă: există sau nu Învierea?!

Învierea înseamnă bucurie, dar Iisus e trist, văzând indiferenţa noastră.Învierea nu trebuie comparată cu nimic uman, pentru că este dumnezeiască. Ne putem bucura de Înviere zilnic, nu doar o dată pe an! Putem retrăi starea de har în fiecare Liturghie, în fiecare act de milostenie, în fiecare jertfă, cât de mică. De asta deranjează Iisus: Face (prea multe) minuni! Are (prea mulţi) adepţi! (Ne fură clienţii!) Face curăţenie: alungă pe valutişti (zarafi) din templu, le răstoarnă taraba, pentru că au deturnat destinaţia iniţială a acelui loc sacru. Pentru că sunt indiferenţi în faţa învierii (lui Lazăr). Lucrarea lui Iisus în noi e blocată doar când nu Îl lăsăm să lucreze. Faptul că unii aleg să nu creadă în Înviere nu afectează cu nimic infinitatea iubirii lui Iisus. Perdanţii sunt cei ce se pun de-a curmezişul luminii.

756876
Avem nădejde: până şi gândul la Înviere clatină lucrarea celui rău din nou. O dezrădăcinează din inimă. Sufletul se poate mântui, printr-o credinţă de foc. Sfinţii sunt martori ai Învierii: Ioan de Rila înmulţeşte mana adusă de înger… Maxim Gorliţki vorbeşte despre primejdia nepăsării (există riscul să rămânem pe dinafară, deznădăjduiţi). Ioil din Kalamata răspunde la interogaţia Cine mai cinsteşte azi Învierea? Iată cine: înţelepţii (cei care au scăpat de indiferenţă, sunt în etapa fricii, conştienţi că urmează stagiul iubirii). Dar ca să fim împreună cu Iisus la Înviere, e musai să fim cu El şi pe Cruce. Aici, mulţi zicem Pas! Cel mai mare păcătos, Adam, este scos din iad! Asta este icoana (chipul) Învierii. Ratează doar cei ce se menajează (egoiştii).

Iisus Înviat, aşa trebuie să fie omul!

Două definiţii: Dumnezeu este iubire. Şi Biserica este extinderea Învierii Dumnezeului-iubire în noi. Învierea vindecă singurătatea noastră. Nu mai ducem viaţă de cerşetori. Evenimentul capital este prezenţa lui Iisus în noi. Domnul vine! Degrabă, iute, repede. Iisus Înviat stăpâneşte întregul cosmos! Suntem copleşiţi… Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre! Doar aghiuţă vrea să ne vadă întristaţi. Învierea este sursa majoră de fericire, de zâmbete şi de bucurie. Creştinismul este slab într-un singur punct: neaşezarea permanentă a Învierii pe primul loc.

Iisus a înviat ca să ne replămădească în Duhul Sfânt!

Deşi era lovit continuu, Iisus avea o privire blândă şi calmă. Nu arăta nici un pic de ură sau dorinţă de răzbunare. Oricine şi-ar fi putut da seama că nu era un criminal (deşi era condamnat ca şi cum ar fi fost). Dacă i-am întreba pe oamenii de atunci din popor ce vină are Iisus, cu toţii ar ridica din umeri.

Menţinerea succesiunii tradiţei apostolice despre Jertfă şi Înviere se bazează pe un raport (Noul Testament), care generează o bază de date (actele martirice), care mută centrul de gravitate în jurul unui protocol angelic (frângerea pâinii), care chestionează pedagogic (Spovedania), pentru ca – la final – să menţină fidelitatea faţă de Original.

Sinceritatea ne umple de energie dumnezeiasca, iar minciuna ne tranteste in fundul disperarii. Credinta nu este o ocazie, un ciubuc, ci o revarsare a cascadei harului in inima noastra. Nu vrem afirmare sociala, ci pace edenica. Cel mai bun sfat este cumpatarea, evitarea extremelor. Mesajul de Inviere al parintelui mitropolit Andrei este luminos: „Creştinul refuză să trăiască în mediocritate şi râvneşte să trăiască eroic. Cu puţină vreme înainte de a trece la Domnul Părintele Profesor Ilie Moldovan l-am vizitat la spital. Era slăbit de suferinţă dar faţa-i era transfigurată de lumina şi entuziasmul care l-au însoţit o viaţă întreagă. La despărţire mi-a spus: „să trăim în lumina Sfintei Învieri şi să nu ne pierdem steaua polară”. Această maximă este de mare folos pentru noi pentru toţi cei ce dorim să scăpăm de întristările pe care ni le provoacă necazurile. Cu ochii aţintiţi la Domnul Hristos „Care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea” (Evrei 12,2), întăriţi de Învierea Lui care „celor din morminte viaţă le-a dăruit”, să devenim curajoşi şi să ne izbăvim de întristare. „Când Domnul va trimite istoria şi veşnicia să culeagă viaţa şi sufletul nostru, să nu fim găsiţi pe malurile mlaştinii, ci în înălţimile vieţii eroice, care sunt slava pământului şi împlinirea voinţei cerului”.

Nu ne descurajam, stiind ca vom fi inviati (2 Corinteni 4, 14). Ce ne lipseste pentru a intelege Invierea? Am gasit un raspuns pertinent in cartea „Omul si Dumnezeu-Omul” a pr. Iustin Popovici: O VIATA CURATA!

Daca nu ma simt fiu pe deplin, nu simt deloc caldura Tatalui. Indumnezeirea = singura Cale. Mesia iubirii dovedeste ca este Painea vietii nemuritoare. Cum? Prin Inviere! Imperativul omului Invierii: te schimbi, devii om nou. Si de ai credinta, muti si muntii (Matei 17, 20). Mesia Inviat este preocupat sa intelegem ca El este Painea (Ioan 6, 48). Si mai mult, ca doar El este Calea, Adevarul si Viata. De ne vom curati simtirile, Il vom vedea pe Hristos stralucind, cantam in noaptea sfanta. Nici o inchisoare nu poate intemnita iubirea, nici un mormant nu poate inghiti Viata.

Mironositele TE CAUTAU, Hristoase! Noi ce si pe cine cautam?! La mormantul Tau, au varsat MIRESME CU LACRIMI. Iata efectul: S-AU UMPLUT DE BUCURIE!

Desi ateii se considera pragmatici, ei omit ce se intampla dupa pragul mortii. Toate calculele lor se termina tocmai cand incepe adevarata ecuatie. Pragmatismul inseamna actiune, caritate, dinamism duhovnicesc, neratarea tintei Hristos. 

A crede în Înviere nu e o telenovelă bizantină

Suntem chipuri ale dumnezeirii. Termenul „hominid” e o jignire la adresa Creatorului. Nu suntem animale „evoluate”, ci coroana creaţiei. Reperul nostru este scripturistic, nu tabloid. Minte Biblia? Păi, dacă Tatăl ne-a creat, noi de ce ne mai căutăm alţi părinţi?! Dacă Mesia ne promite Raiul, de ce ne dorim altceva? Aici e spitalul unde mădularele bolnave se vindecă. Nu căutăm trupul mort al lui Iisus, ci îl lăsăm pe Anania să ne deschidă ochii. Istoria nu o negăm, dar o transcendem prin harul învierii. Nu contestăm arheologia, dar privim cu nădejde spre eshatologie. Mâhniţi de dramele din jurul nostru, ne găsim pacea doar in rugăciune. Doar aici e pace, armonie şi bucurie. Comunicăm cu Tatăl, ne e dor de El, plângem în faţa icoanei de fiecare dată când vedem câte un chip răstignit, batjocorit, torturat, umilit. Risipa bogaţilor ar potoli foamea multor săraci. Dar Biblia ne zice că unii bogaţi sunt nemilostivi…

În lanul de cereale, acolo să Îl căutăm. În spicul de grâu ce se va preface în Trup. Departe de zumzetul tramvaielor şi de cearta mondenilor televizaţi. În codrul copilăriei, în bordeiul săracului, în salonul muribundului: acolo Îl vom găsi.

Printre brutalităţi şi indecenţe ale lumii, să avem răbdarea triumfătorului. Coiful nemuririi dorim să îl recuperăm, nu coiful sumerian din aur. Nu vrem bani, ci vrem nemurire. Nu vrem vile, ci dorim iertare. Nu vrem lux, ci dorim pace. Nu vrem războaie, ci iubire. Nu suferinţă „colaterală”, ci credinţă. Interesele „de hartă” cotropesc liniştea inimii. Suferinţa nevinovaţilor strigă după iertarea călăilor. Abuzurile păgâne sunt amnistiate de blândeţea creştinilor. Falsa pretenţie de salvator a comunismului ne-a mâncat inocenţa. Citeam despre profetul Ieremia, într-o carte scrisă de Paul Beauchamp: „A repeta întruna cuvinte mincinoase care zic: Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului, adică a te prevala de templu pentru a-L trăda mai uşor pe Dumnezeu, nu înseamnă a te expune unei pedepse, ci a te priva singur de viaţă. Cel care moare, de fapt, este adevărul.

Întregul demers al profetul Ieremia se concentrează în această afirmaţie: s-a dus adevărul, a fugit din gura lor. Pot, oare, oamenii să trăiască dacă adevărul a murit? Ei cred că pot, dacă îl vor ucide pe care le arată acest adevăr. Pe vremea tinereţii lui Ieremia şi a frumoaselor zile de domnie ale lui Iosia, fusese regăsită Cartea Legii, cea dispărută la Ierusalim. Până la urmă, israeliţii neglijaseră în aşa măsură Legea lui Moise, încât numai nişte lucrări de restaurare a templului făcuseră ca ea să fie redescoperită. Istoricii văd în această exhumare nu numai un prim episod al descoperirilor arheologice referitoare la lumea biblică, ci şi punctul de pornire pentru redactarea finală a Deuteronomului (A doua Lege)”. Cartea Legii e pierdută în cotloanele templului inimii. Exhumarea ei este singura soluţie pentru revitalizarea noastră:

Eşti pregătit de Înviere?

Ne folosim talantii doar pentru a nu rata Invierea…

Marturisim credinta noastra profunda in Tatal ceresc. Ii multumim pentru talantii incredintati noua, nevrednicii. Dar nu ramanem intr-o stare de uimire platonica, nu stam cu mainile in san si constatam speculativ, ci ne imbucuram de marile daruri primite. Nu vom fi lenesi, pentru a nu fi alungati din rai. Vom munci cu ravna si, cu puterea Lui, vom mosteni Imparatia iubirii. Muncim ca sa ne inmultim talantii, nu ca sa adunam averi. Munca noastra devine rugaciune, cata vreme actiunea filantropica nu e o raritate. Cautam tapi ispasitori peste tot. Nu ne incalzeste cu nimic sa tot aratam cu degetul pe alti pacatosi. Nu putem deveni neprihaniti doar prin comparatie (ceilalti sunt si mai pacatosi decat noi). Vom fi judecati dupa ce am facut noi. Ortodoxia este calea mantuirii; sa nu ne poticnim in ispite.

Harul se împuținează, lumea se degradează, se depărtează de Împăratul păcii și își grăbește moartea. O biserică închinată Sfântului Ilie, jefuită de 4 ori în ultimii 2 ani!… Consiliul Local Phoenix interzice RUGĂCIUNEA!… Tocmai se reinventează termenul absurd. O lume în derivă, fără reper, fără iubire, fără Hristos. Asta îi lipsește lumii, speranța (învierea, resuscitarea iubirii). O lume în beznă: pe Cruce, s-a făcut întuneric. Orbecăim, avem o lumină difuză. Singura soluție este alimentarea gratuită de la Lumina lumii, Lumina învierii, Lumina veșnică. Dar asta nu aduce profit nebunesc. Suntem hipnotizați de comercializarea luminii false și ignorăm tocmai captarea adevăratei lumini.

Speranța se naște din rugăciunea făcută cu credință multă. Fiecare rugăciune este un Canon al Învierii! Nu avem speranță, pentru că nu ne rugăm, ne prefacem că ne rugăm și știm asta, ne păcălim singuri. Să ne curățim simțirea (despătimire). Să vedem pe Hristos strălucind (iluminare). Acum TOATE s-au umplut de lumină (desăvârșire). Să prăznuiască toți, că a înviat Hristos, Bucuria cea veșnică. Să alergăm și să vestim că Hristos a omorât moartea: trimitere, vestire, veselie, încântare. Să ne veselim dumnezeiește. Să vedem pe Hristos TUTUROR viață răsărind. A zdrobit puterea iadului și a înviat ca un Biruitor. Hristos, începătura vieții veșnice. Vrem să fim PĂRTAȘI ai iubirii veșnice. Mare taină, mare bucurie, mare speranță, mare biruință. Hristos biruie în noi. Zdrobește moartea noastră. Câtă vreme El anulează puterea morții, suntem lipsiți de motive de întristare. Să iertăm toate pentru înviere. Victoriile păgânilor sunt iluzorii, limitate la un teritoriu restrâns și pentru o scurtă perioadă de timp. Nero a pierdut, Antihrist pierde, Hristos este Singurul Câștigător. Dar toți cei din echipa Lui vor primi medalie.

Ca după bombardament. Descoperiți în defensivă. Decimați de ciumă, de cancer, de patimi. Speranța învierii. Lagăr cu miros irespirabil. Păcatul miroase îngrozitor. Mesia zdrobește moartea noastră. Doar Euharistia ne mai ține în viață. Zbatere neputincioasă. Ceață și fum. Pământ și cenușă. Maica Grabnic Ajutătoare ascultă cu duioșie paraclisele înlăcrimate ale copiilor. Noaptea de înviere nu se sfârșește. Harul vine, dar nu găsește vas pe care să-l umple. Cine altul ne mai dă vești bune?! Doar un înger plin de foc.Slujiți lui Mesia cu frică și vă bucurați, cutremurându-vă. Cât de minunat este numele Lui în tot cosmosul! Noi sperăm spre mila Lui. Că El va aprinde făclia noastră. El va lumina bezna noastră. Sufletele noastre în El viază. În lumina Lui vom vedea lumină. El ne scoate din groapa ticăloșiei și din prăpastia noroiului. El trimite adevărul peste noi, ca să ne conducă la înviere. El ne dă bucuria mântuirii, veselia salvării, desfătarea eliberării. El ne mântuiește din noroi, ca să nu ne afundăm. El a iertat fărădelegile semințiilor terestre. El ne va redărui viața și ne vom veseli. El nu ne va lepăda. Pace multă au cei ce păzesc adevărul Lui. El va opri sclavia noastră. Lăudați-L pe El întru sfinții Lui!

Ne hrănim cu moarte, deși am putea să ne alimentăm cu Viață. Facem transfuzii de moarte, deși am putea face transfuzii de Viață. Doar din nepăsare și din necredință. Din lipsă de iubire și din lipsă de rugăciune. Prea multă slavă deșartă, prea multe conflicte, prea multă comoditate. Prea puțină generozitate, prea puțină omenie, prea puțină smerenie. Nearisit, îmbâcsit, trist suflet. Neeliberat, neliniștit, vlăguit, nemuritor suflet. Capricios, răsfățat, obosit, în așteptarea învierii trup. Prea îngrijit, prea dichisit, prea sulemenit, țărână și cenușă. Liturghia este o gură de aer proaspăt. Respirăm profund și flacăra se reaprinde. Anxietatea și panica sunt frici demonice, opuse credinței și speranței totale în înviere. Depresia e inversul bucuriei mesianice. Toate le putem în Hristos, Care ne întărește. Biserica în locul închisorii veșnice. Tensiune, miză, luptă. Fiecare coșmar, spaimă infernală. Dacă vrei să scapi de un coșmar, trebuie să te trezești. Mai vigilenți să nu ne împărtășim cu osândă. La Masă cu Dumnezeu, primim merinde pentru călătoria spre înviere.

Doamne, numai Tu poți să ne dăruiești învierea! Doamne, numai Tu poți să alungi toate durerile noastre, preluându-le asupra Ta! Doamne, numai Tu poți semna decretul nostru de grațiere! Doamne, știm că nu trăim timpuri prospere, dar tot ce contează și tot ce ne dorim este să fim aproape de Tine! Doamne, păcatul este o imprudență fără sens, ajută-ne să scăpăm de mizeria asta! Doamne, Tu singur ești de partea noastră, împreună cu Tine deja formăm o majoritate! Doamne, ajută-ne să pricepem că soluția este iubirea, nu ura.

Doamne, mulțumim că reverși peste noi iubirea Ta inepuizabilă! Nu vrem dovezi, vrem să avem iubire în noi. Știm că suntem oameni căzuți, într-o lume căzută, nu putem să ne salvăm singuri. Dar speranța în înviere este întemeiată. Domnul este nădejdea noastră întreagă. Biserica Lui este nimic altceva decât extinderea învierii în noi. Într-o clipită ne poate mântui Domnul slavei!

Învierea este starea de înveșnicire, marea iubire revărsată peste noi. Este incredibil, mulți cred că e prea frumos ca să fie adevărat, mulți luptă cu Neînvinsul, mulți se predau Binelui, mulți înmulțesc virtuți sau păcate, dar tu… Tu de care parte ești? Ai nevoie de cunoștințele de bază, ca să poți descifra limbajul iubirii divine. Credința vine din auzire. De aceea, trebuie să auzi adevărul, pentru a te putea încrede în el. Iar sursa este mereu la îndemână: Sfânta Scriptură. Iar pregătirea pentru desăvârșire nu poate ocoli Euharistia. Doar cel ce manâncă Trupul Lui va avea viață veșnică.


IOAN 6:

37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară.

39. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
Lumea ne zice nebuni, pentru că nu suntem ca ea. Într-adevăr, e nevoie de curaj, ca sa îți asumi învierea. Neîncetat, Dumnezeu coboară la noi pentru a ne ridica. Este o așteptare plină de răbdare (un fior sacru, un cutremur lăuntric, o înminunare zguduitoare. Discipolii Luminii sunt popor al învierii, copii ai mântuirii (fiii luminii).


Întunericul este ceva ce trebuie depășit, un obstacol în calea luminii.

Bezna înseamnă necredință și ignoranță. Taina este cu atât mai copleșitoare: Dumnezeu își revarsă iubirea peste noi ca o lumină. Strădania noastră: întunericul să nu ne ACOPERE. Lumina lui Hristos ne ÎNVĂLUIE și ne dă viață. Vederea ei este viață și înviere. Timpul liturgic (euharistic): omul conlucrează cu Dumnezeu. Este o PARTICIPARE, o reașezare a Revelației în centrul vieții.

Părăsirea păcatului prin Sfântul Duh și anularea morții omului prin Hristos! Cea mai grea patimă este cea din care nu reușești să ieși și cheltui tot ce ar trebui să investești în virtuți (părintele Constantin Necula). Ispita este să privești în altă parte decât spre înviere, să pierzi reperul. Încearcă să înțelegi ce se petrece și nu mai lăsa patima să te domine. Moartea este cea mai crudă realitate, degeaba vrei să te faci că nu există. Degeaba nivelezi cimitirele și ajustezi gazonul, degeaba ridici garduri mari să nu ezi nimic dincolo. Realitatea completă include mai ales învierea. Caută oameni vii, anturajul edenic începe de aici. Nu te amăgi cu un virtual irealizabil. Învierea este starea de bucurie. Nu te amăgi cu promisiuni deșarte ale unei lumi în colaps moral.

Fiecare patimă este un cui în sicriu. Hristos scoate aceste piroane și făgăduiește învierea morților. Nu cauți un lucru pe care nu îl dorești, nu dori răul, nu căuta iadul, nici din curiozitate. Nu căuta ce poate scoate bezna la suprafață, vezi ce poate scoate lumina la suprafață. Pentru a ieși din cumpănă, nu aștepta neapărat ca să îți fie validat fiecare gest de cei din jur. Răul mimează binele, nu te lăsa păcălit.

Avem nevoie de o schimbare de macaz. Prin înviere, cine preia controlul?! Fără să anuleze deloc libertatea.

DANIEL 9:

3. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă.
23. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvânt şi înţelege!

Biserica este laboratorul mântuirii, atenție la eprubete! De la COASTA EXTRASĂ am ajuns la COASTA STRĂPUNSĂ… Ca să trăiești ALTFEL, trebuie să trăiești cu ALTCINEVA, ca să dobândești cunoașterea și dezROBIREA. Nici o conjunctură nu ne poate scuza. Infernul e frustrarea să știi că ai fi putut să nu fi acolo.

Există înviere, restul e tăcere. Cred în înviere, nădejde și iubire.

Cine Îl iubește pe Hristos înviat nu mai întristează pe nimeni și nu se mai întristează după cele vremelnice. Cu cât suntem mai cumpătați, cu atât suntem mai legați de Hristos înviat.

Totul e guvernat de purtarea de grijă a Părintelui. Existența aparține divinității. Noi suntem expresia iubirii Lui nemărginite, neîncetate, veșnice. Nu există înviere fără speranță, nici speranță fără credință, nici credință fără iubire. Sosirea Mirelui este iminentă, nu vrem să fim prinși în offside. Lumina creată de Dumnezeu la început prin cuvânt (Să fie lumină!) era bună, este bună și va fi bună, nu expiră niciodată. Trebuie doar să nu preferi bezna (din buiecie). 

Din coasta primului Adam a venit blestemul. Din Coasta Noului Adam, Hristos, vine mântuirea. Este o nouă creație, o nouă făptură, o nouă perspectivă. Absența noastră din vechile locuri este motivată de noua dorință de renaștere, de regenerare, aspirație devenită posibilă prin misterul mormântului golit de moarte. Astfel, duminica nu mai este Ziua Leului, ci Ziua Mielului. Un Arhiereu Se aduce jertfă, spre bucuria celor salvați.


Prin Botez, suntem trimiși să facem ucenici, dar lăsăm misiunea asta în cârca altora (ba din frică, ba din lene). Dacă ne-am bucura de înviere, asta ar fi vizibil și contagios. Rugăciunea este o expresie firească de răspuns. Odată marea frică de moarte alungată, bucuria are loc să se desfășoare. Bucuria este cea mai frumoasă melodie (armonie).

IOAN, capitolul 13:

 

15. Că v-am dat vouă pildă (EXEMPLU), ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.


Poporul învierii plânge în rugăciuni pentru orfanii malnutriți din zone de conflict, nu doar depozitează cărămizi și pavaje. Și cine nu consumă Trupul Lui, nu se va bucura de înviere! Atunci, pregătire, resetare, devirusare, reconfigurarea traseului. Omul vechi se îndreaptă spre moarte veșnică…

Deși știau că nu pot da la o parte piatra de la ușa mormântului lui Hristos, femeile mironosițe nu se întorc din drum. Ci grăiesc lumii că există viață după moarte. În dimineața primului Paști creștin, ele sunt cele mai curajoase ființe de pe suprafața planetei. Când ne împărtășim, noi repetăm gestul lor de a se apropia de Hristos cu dragoste și cu credință. Învierea clarifică și încântă. Cel ce ne-a dat harul nu are de gând să ni-l ia. Hristos Înviat este singurul reper al normalității. Iar nouă ne e de ajuns că Îi aparținem.

 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

2 Comments

  1. Marius Matei 15 aprilie 2015

    „Realizările omului devin piedici în calea edificării lui. Însă, peste trupul îndurerat al lumii, şi în istoria contorsionată a umanităţii, rănită de căderea primordială, a venit Lumina Învierii lui Hristos. În El, Dumnezeu şi om, firea omenească este întărită prin lucrarea Lui, dobândind puterea de biruinţă asupra răului, asupra păcatului şi morţii. Calculul valabil în orizontala sensibilă a lumii căzute este învins aşadar prin spirit. În Hristos, Cel ce a biruit moartea, omul duhovnicesc, şi prin excelenţă sfântul, ca oameni cu o interioritate întărită, se pot instaura – cu spiritul lor îmbunătăţit, asupra ordinii exterioare a lucrurilor.
    De aceea, în stare de ascultare faţă de Dumnezeu, în comuniune cu El, omul nu mai este stăpânit de lume. Sfinţind viaţa, trăind departe de întrebuinţarea pătimaşă a lucrurilor, viaţa lui nu se petrece doar între marginile ei sensibile şi perisabile. Pentru un om curăţit de păcat, care a învins puterea de atracţie a plăcerilor egoiste, răul nu mai reprezintă o posibilitate inevitabilă. Dimpotrivă, răul nu-l mai atrage cu nimic, iar binele devine firesc.” (Adrian Sorin Mihalache)

    „Religia progresului e una a mortii, nu a invierii. Este o utopie a raiului terestru, un hiliasm inconstient. Progresul umanist pune la indoiala existenta Planului divin. Esecul nu e al lui Dumnezeu, ci al omului. E total nesabuit sa cazi in deznadejde, mai ales din considerente materialiste. Istoria este o serie de esecuri; se salveaza doar cei ce , in final, cred in Dumnezeu. Propaganda umanista este rautacioasa, reprosand tocmai esecul lumesc. Daca Imparatia lui Dumnezeu e in mijlocul nostru, pesemne ca si iadul e tot acolo”. (Nikolai Berdiaev)

    Răspunde
  2. Marius Matei 15 aprilie 2015

    In ziua in care L-am tradat, El mi-a spus ca ma iubeste inca. In clipa in care L-am inselat, El mi-a transmis ca nu voi fi singur. In momentul in care L-am uitat, El mi-a soptit ca nu ma va parasi niciodata. Cat valoreaza vesnicia, pe cat as putea-o negocia oare?! Cat de mult vreau sa scap de deznadejde si tristete? Sunt indragostit de El, chiar daca unul dintre piroane eu L-am infipt. Ma rog Lui, desi nu imi gasesc cuvintele. Tanjesc dupa El, desi sunt incatusat in propriul egoism. Tradarea este o fapta reprobabila, o infractiune, o crima. Merit pedeapsa. Dar desi eu sunt tradatorul, Cel tradat indura pedeapsa in locul meu. Grozav lucru! Iar eu continui sa Il tradez prin tacerea-mi…

    Insel in mod voit iubirea vesnica. In mod perfid Ii insel increderea. Ar fi trebuit sa se poata bizui pe mine. Savarsesc acte care Ii sunt potrivnice, pactizez cu dusmanul. Dar El nu a creat iadul pentru Mine, ci pentru diavol. El pe nici unul nu a pierdut, decat pe fiul pierzarii, care nu e fratele meu. Un paradox fara solutie umana: stiu ca sunt pacatos si vreau rasplata! O logica divina plina de compasiune, care iarta toti tradatorii. Vinovat de inalta tradare, sunt gratiat.

    Invierea este vindecarea de propriul blestem. Facem foarte bine ceea ce facem, dar prea putin, Inainte de Pasti, brusc ne amintim sa postim, sa ne ne rugam, sa ne spovedim, sa ajutam saracii. Negresit, e bine, dar prea putin, Suntem crestini de luna aprilie si atat. Ar trebui sa repetam experiata asta in fiecare luna. Avem medicamentul, dar nu respectam prescriptia. Luam o doza prea mica, nepregatiti. Si dam si vina pe altii. Fiecare Liturghie este un episod din viata noastra, sa nu ratam finalul.

    Sa ne bucuram de prezenta oamenilor luminosi, calmi, rabdatori, de la care avem ce invata. Putem fi eliberati mai des, dupa fiecare recontaminare. Nu ne opreste decat lenea. Nu ne trebuie decat vointa. Credinta noastra slabita se intareste prin fapte. O credinta puternica atrage harul, care face diferenta. Harul aduce linistea, pacea, bucuria, fericirea. Dar nu putem face asta doar primavara. Nici macar doar duminica. Ci zi de zi.

    Răspunde

Leave a Comment Marius Matei Cancel Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up