Învierea se profesează
Share
Născut în Siria, depune mărturie în procesul istoriei mântuirii, lăsându-ne scrieri despre Biserica primară. Este un profesionist al artei cuvântului, un excelent redactor și filosof. Scrie în limba greacă, fără ebraisme dificile. Recomandă două fugi: fuga de lăcomie și fuga de mândrie. Împrospătează lexicul printr-un stil curgător, evitând șchiopătările de stil și expresiile populare. Este expresia prudenței, a echilibrului.
Mesajul primordial este iertarea născută din iubire (întruchiparea acestei idei în viața de zi cu zi). Iisus este prezentat ca Prietenul sărmanilor și Ocrotitorul tuturor nenorociților. Scopul venirii lui Iisus este mântuirea tuturor. Scopul acestui ucenic este acela de a profesa învierea.
Dumnezeu este iertător și blând, îngăduitor și tolerant față de obrăzniciile omului. Indulgența divină este expresia bunătății absolute. Iertarea este irezistibilă. Ucenicul exercită un mandat, nu acționează de capul lui. Are multă sensibilitate față de suferință, este milostiv și foarte deschis. Nu L-a cunoscut în mod direct pe Iisus, dar este un ucenic devotat al Apostolului neamurilor.
A cunoscut-o bine pe Sfânta Fecioară Maria. De asemenea, pe Sfântul Apostol Ioan. Scrie jurnalul paulin de călătorie, în misiunea mediteraneeană. A rămas celib, a predicat în Bitinia și a murit la 74 de ani. Ne propune o înțelegere mai profundă a tainei nașterii lui Iisus. În timpul cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse la Padova, cu excepția capului, care se găsește la Praga. Deci, despre cine este vorba? … dacă nu despre Luca!
Un doctor de suflete, care vindecă sabotajele, ultrajele și șantajele duhovnicești. Un evanghelist care limpezește mesajul despre pericol, inamic și frică. Care arată biruința Celui ce aduce pace, reconciliere, curaj. În condițiile date, e maximum de potențial pe care îl putem atinge.
Să profesezi învierea înseamnă să mărturisești că mormântul e gol. Victoria e totală. Să te concentrezi pe icoană, nu pe ramă. Să nu disperi că șarpele îi mușcă pe toți, ci să privești spre șarpele aramă (crucea) vindecător. Să te umpli de veșnicie prin Euharistie, Sângele divin care Se varsă. Țâșnește, purifică, devirusează, reîmprospătează, transfuzionează. Să nu te îndoiești că Domnul a primit Sfintele Daruri în Jertfelnicul supraceresc.
Cea mai mare dovadă a învierii este modul cum ne profesăm viața, în cumpătare, valori autentice, suplețe duhovnicească. Mai important decât cum au ajuns sfinții la înviere este faptul că tu poți ajunge acolo, iar Evanghelia lucanică este un abecedar potrivit. Omul se declară creștin, dar uită adesea să profeseze învierea. Cauza este una singură: slăbirea credinței.
Dumnezeiescul apostol ne arată cum promiscuitatea ne conduce spre moarte. După două mii de ani de creștinism, Europa are din nou nevoie de încreștinare, de profesarea crezului apostolic. Cauza este înmulțirea păcatului. Motivul depărtării de starea de înviere. Necazul (persecuția) i-a ținut mereu treji pe creștini, i-a menținut în așteptarea bucuriei pascale.
Toată nădejdea trebuie pusă în Dumnezeu, nu doar o parte din ea. În istorie, situația a fost de multe ori disperată, dar întotdeauna speranța în înviere a făcut imposibilul să devină posibil. Creștinismul este foc, este viață, niciodată gheață. Acest foc este lumină și căldură pentru apostoli și chin și durere pentru persecutori.
Lumea trebuie privită cu ochii curați, fără să fie o țintă de cucerit în sine. Ea este doar locul unde omul își câștigă – sau își pierde – mântuirea. Patimile trebuie evitate total, deoarece agită, pierd liniștea, netulburarea, isihia. Pentru a fi liber, omul trebuie să scape de lanțuri. Pentru a profesa învierea, omul renunță la orice egoism. Pe măsură ce omul profesează învierea, se apropie de Dumnezeu, se aseamănă cu El și vede lumea prin ochii Lui.
Evanghelia Sfântului Luca ne oferă siguranța că la această înălțare duhovnicească suntem invitați toți. Pentru a profesa învierea, omul trebuie să învie și el.
