LOADING

Type to search

IUDA ORGOLIOSUL!

Ortodoxie si traire

IUDA ORGOLIOSUL!

Share

   Aşa se numea şi unul din fraţii lui Iosif vândutul. Cel care avea să fie „capul răutăţilor” şi să-şi determine cei unsprezece fraţi că să-şi vândă mezinul. De data asta însă tânărul din Iscariot avea în sine mustul fărădelegii. Era nervos, agitat şi penibil. Tocmai fusese mustrat de Iisus în casa lui Simon Leprosul. Sărise la vorba, adică şi-a dat cu părerea… Chipurile de ce se varsă atâta mir. Ce caută femeia aceea la picioarele lui Iisus şi de ce nu avea Domnul mai multă milă de săraci…

    Iuda era indignat. Smintit de fapta femeii şi de indolenţa lui Iisus. „Oare nu ştie cine este şi ce a făcut până acum în viaţă?” Cu tupeu, cu energie, cu bărbăţie îi atrage Domnului atenţia că e pe o cale greşită. Că de data asta s-a înşelat şi e într-o mare eroare. Că şi-a făcut de lucru cu cine nu trebuie, sfidând pe cei „cucernici”.

   Iuda dă lecţii. Femeia ascultă şi tace. Ar fi putut reacţiona, vocifera sau apăra. Ar di putut da lecţii despre „dreptul” la pocăinţă al fiecăruia. Dar nu, ea tace. E pocăită tocmai pentru că tace. Nu se apără, nu se trufeşte, nu-şi dă cu părerea. Trăieşte în sine drama faptelor sale trecute şi asta îi e de ajuns. Ce să mai spună? Ce să arate acum? Că e alta? Că s-a schimbat? Că nu mai curveşte? Că e smerită? … Nu ar avea nici un rost. Păcatele sunt deja reale şi faptele consumate. Şi ea ştie asta. Pocăinţa e  abia începută. Iar pocăinţa e un drum lung şi fără de oprire. De aceea femeia tace. Tocmai pentru că este pe drumul pocăinţei. Adică pe cel al tăcerii. Iar pocăinţa fără tăcere este o minciună. Un fals. un sperjur. O mandrie. Daaa, o mândrie… Iar Iuda vorbeşte, strigă şi se lamentează. Îi face pe toţi vinovaţi şi responsabili de trădarea sa. Îl acuză pe Domnul său că nu are înţelepciune şi nu îi pune la punct pe cei păcătoşi…

   Diavolul din Iuda se agită. E timpul lui. Îşi cere dreptul la biruinţă. Acuză, loveşte, vociferează, se lamentează şi apoi intră „în gura” celui ce s-a împărtăşit. Acolo el stăpâneşte.

 

 Cătălin Dumitrean

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *