LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Biserica ne învață gustul celor duhovnicești

Share

În fiecare zi să înălțăm o rugă, să ne hrănim cu logos divin și să mângâiem un suflet rănit. Îngrijorările și fricile nu vor reuși astfel să elimine credința, frumosul și adevărul din noi. Nu este nimic mai rău decât agresivitatea și nimic mai bun decât blândețea.

Nu ni se cere să schimbăm lumea, ci să ne schimbăm pe noi. Aceasta este singura fericire. Nefericirea este de mai multe feluri.
Este cu neputință ca Dumnezeu să fie rău, zice sfântul mărturisitor Maxim. Dumnezeu Se împărtășește celor ce au capacitatea de a-L asculta. O voce se împărtășește în funcție de capacitatea auditivă a celor ce ascultă. Dumnezeu este Frumosul absolut, neschimbat. O, câtă bucurie au îngerii!…
Sufletul fără rugăciune seamănă cu un om disperat care vrea să dea un telefon dintr-o zonă fără semnal.
Nu există păcat de neiertat, decât cel pentru care nu există pocăință.
Ascultarea este cea mai mare binecuvântare în lupta duhovnicească. Până când nu ne vom goli de patimi, nu ne vom putea umple de har. Fiecare rugă este o căutare fierbinte a milostivirii dumnezeiești.
Oricâte am face, dacă nu Îl vom găsi pe Dumnezeu, nu am făcut nimic. Dacă von căuta cele duhovnicești, să nu ne descurajăm nici de lungimea căutărilor, nici de oboseala acumulată.
Suntem conducte ale harului. Dumnezeu lucrează prin noi, pentru ca harul să ajungă (și) la alții. Acesta este semnul altruismului. Răbdăm ispite după putere, dar nu pentru noi, ci pentru ca alții să se folosească și să înceapă să Îl caute pe Dumnezeu. Toți cei ce Îl caută cu pocăință, Îl vor afla.
Cea mai mare problemă a omului contemporan este puțina rugăciune. Preocupat să adune avere, neglijează esențialul și atrage nefericirea  celor din jur. Toate problemele se rezolvă prin rugăciune.
Nu avem altă mângâiere decât Maica Domnului. Ea însăși ne-a spus să ne punem încrederea în ea. Întotdeauna vom afla la ea scăpare și mângâiere.
Fără credință, omul rătăcit în pădurea angoasei se sufocă. Pierde veselia senină a celui care nu are coșmaruri. Are luciditatea deformată. Însă credința alungă frica, recâștigă bucuria și discernământul duhovnicesc.
Nefericirea nu este starea noastră naturală. Nefericirea este cea mai mare deziluzie, cauzată de ambiție și de lăcomie. Este o viață trăită cu frâna pusă. Desigur că există tratament, dar nu fără durere.
Când un înțelept ne arată luna, să nu ne limităm a privi doar degetul. Un trandafir nu se străduiește să ne atragă atenția. Înflorește pentru că înflorește. Scriptură, Euharistie, Milostenie.
Biserica ne învață gustul celor duhovnicești. Ne învață cele necesare în vederea mântuirii. Ne amintește că nu este suficient doar să acumulăm informații despre credință, ci să și luptăm contra urii. Sfinții Bisericii vorbesc precum odinioară Hristos, deschizând inimile noastre spre credință.
Credința nu este doar un set de reguli, ci un mod de viață. Este vindecarea de neglijență și nepăsare

Noi citim Sfânta Scriptură. Doar viclean-mincinosul citește Marx, cel mai otrăvit izvor posibil. Dumnezeu nu are nevoie de diletanți. Dar așteaptă trezirea și recuperarea lor.

Oriunde am fi, să ne întoarcem fața spre Dumnezeu. Cele mai prețioase perle sunt vorbele Lui.
Când suntem incapabili să glăsuim ceva frumos, mai bine să păstrăm tăcerea.
pr. Marius Matei 

Tags:
Previous Article

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *