LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Jertfă pentru zidire

Share

Până şi idolatrii din părţile cele mai izolate ale lumii Îl caută în rătăcirea lor,pe Dumnezeu. În obscurantismul credinţei pe care o practică jertfesc unor zei închipuiţi din teama de a nu-i supăra aducându-le ca ofrandă chiar viaţa  propriilor copii, le clădesc temple transmiţând generaţiilor tinere o zestre spirituală departe de Adevăr doar ca să împlinească ceea ce au moştenit şi învăţat.Necunoştinţa în care se află de sute sau mii de ani va lua sfârşit atunci când vor auzi şi ei glasul Cuvintului care s-a înscris în memoria timpului pentru a fi receptat până la sfârşitul veacurilor : Să nu alergaţi la idoli şi dumnezei turnaţi să nu vă faceţi ,că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

 

Avea şi poporul evreu Templu în care aducea jertfe sângeroase pentru păcatele poporului dar Hristos,prin jertfa de pe Cruce a schimbat pentru totdeauna obiceiurile lumii vechi. Biserica Lui se va întemeia la Cinzecime când Apostolii şi cei care s-au botezat de atunci şi până azi au văzut Duhul Sfânt pogorându-se peste ei. Poporul care se va naşte Îl va cinsti nu numai cu gura ci şi cu inima.Milioane de mucenici şi-au pus viaţa la picioarele Crucii în vremuri de cumplită prigoană anticreştină slăvindu-L pe Hristos în catacombe,în peşteri,în arenă ,în foc,în apă ,în colţii fiarelor,în lagăre şi-n închisori răbdând multe şi nemaivăzute pătimiri.Pământul şi-a deschis gura să primească sângele lor şi strigă la Dumnezeu pentru ei.

 

După fiecare prigoană creştinii îşi arătau evlavia, dragostea şi credinţa ridicând biserici la temelia cărora aşezau moaştele martirilor. Ruinele dau mărturie pentru cohortele de Sfinţi care s-au înălţat la Cer dintre zidurile lor de unde se vor întoarce în lume ca ocrotitori şi mijlocitori la Dumnezeu pentru noi.

Credinţa se arată mai mult sau mai puţin în fapte precum şi în modul în care ne facem următori ai celor care înaintea noastră   au mărturisit pe Hristos.

 

Biserica nu-i o simplă clădire şi nici credinţa nu-i o problemă  intimă cum spun chiar unii dintre creştini pentru a-şi motiva astfel refuzul de a participa la viaţa Bisericii.A fi creştin înseamnă să trăieşti în comuniune cu celelalte ramuri ale viţei până la cel mai mic vlăstar ca împreună să se întregească trupul Lui Hristos care este Biserica. Ea uneşte conştiinţele în legătura dragostei şi prin lucrarea pe care o face prin şi pentru oameni , Harul Lui Dumnezeu se coboară pe întreg pământul.

 

Tot ce se întâmplă în Biserică de la cele sfinte până la cele practic-gospodăreşti se fac spre zidire şi mântuire.Harul revărsat asupra lumii datorită rugăciunii permanente,neîntrerupte pe care o face Biserica Ortodoxă în special,îi ţine împreună pe creştini şi pe necreştini ajutându-i să vieţuiască în pace şi bună înţelegere. Dacă popoarele idolatre zidesc temple pentru a implora mila unui zeu pe care nu-l cunosc de ce noi ,creştinii nu avem voie să ne conservăm bisericile fără a stârni dezaprobarea celor care fie din neştiinţă,fie din nepăsare sau rea-voinţă nu-L iubesc pe Dumnezeu?

 

În Biserică este Hristos,capul ei care se împărtăşeşte tuturor prin Sfânta Euharistie ,este Maica Domnului – Pururea Fecioară Maria,Grabnic ajutătoare şi sunt Sfinţii care din veac au bineplăcut Domnului, în Biserică suntem noi,creştinii.Ştim la Cine să alergăm pentru toate nevoile şi neputinţele noastre ,ştim cum trebuie să stăm înaintea Domnului ,ştim de asemenea ce este nevoie de împlinit ca să ne învrednicim de mila şi ajutorul Lui,ştim de unde venim şi încotro mergem,care este calea de urmat căci despre toate acestea ne învaţă Biserica prin slujitorii săi.

 

Am primit de la părinţii noştri o moştenire spirituală pe care se cuvine s-o chivernisim şi s-o dăruim copiilor ca să se bucure la rândul lor de bogăţia milostivirii Lui Dumnezeu. Ei au ştiut să treacă prin toate greutăţile vieţii punând mai presus de bunăstarea şi liniştea căminului ,închinarea la Dumnezeu şi jertfa pentru zidire. Numai aşa ,după secole de prigoană şi distrugere,credinţa noastră a rămas nealterată şi va dăinui cât vor sta piatră pe piatră ruinele bisericilor fie numai pentru a mărturisi despre vrednicia lor. Ne bucurăm acum de ceea ce au realizat străbunii noştri,privim Crucea din vârful turlelor, armă asupra diavolului , care-şi întinde braţele să cuprindă omenirea în îmbrăţişarea Celui care S-a răstignit pe ea.

 

Biserica vie,lucrătoare şi luptătoare nu neglijază celelalte două aspecte ale fiinţei neamului :ctitoria şi ţara căci Ajutorul nostru este în numele Domnului,Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Biserica noastră este în continuă prefacere şi înnoire dar nu pentru a se adapta fanteziilor lumeşti care sunt în antagonie cu Legile Lui Dumnezeu ci, merge după credincioşii săi în toate colţurile lumii ca să-i primească la odihna Domnului pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi.

 

Deşi aportul adus de Biserica Ortodoxă Română la consolidarea statului şi la configurarea vieţii sociale pe principii moral-civice şi spirituale nu mai trebuie demonstrat totuşi observăm o intensificare alarmantă a atacurilor îndreptate împotriva Bisericii ca instituţie divino-umană. Este legitimă(până la un punct) dorinţa societăţii noastre de a incrimina indivizi şi aspecte negative care vin în special din sectorul religios unde aşteptările sunt mai mari decât în alte sectoare de activitate.Dar nu trebuie datorită acestor aspecte izolate care nu constituie nicidecum regula în Biserică să permitem ca peste întregul cler să planeze suspiciuni de fraudă ,nepăsare în gospodărirea bunurilor obşteşti ,incorectitudine sau alte păcate care li se atribuie deoarece astfel li se aduc prejudicii morale şi spirituale atât slujitorilor cât şi credincioşilor.

 

Dar ştim foarte bine de ce se întâmplă aceasta,nu-i nevoie să mai vină cineva cu motivaţii sau explicaţii.Toată lumea urmăreşte tendinţa (deşi se face noaptea ,cu uşile închise) de a introduce în ţară legi şi obiceiuri(năravuri) străine de credinţa,tradiţia şi bunul simţ al românului.Biserica Ortodoxă,fiind păstrătoarea valorilor autentice,spirituale şi morale ale poporului nostru ,se opune implementării acestor “hibrizi”şi a intruziunii secularismului în viaţa credincioşilor săi(chiar dacă media tace chitic în legătură cu acest aspect) de aceea a devenit un fel de “paria”,o cantitate neglijabilă şi neglijată. În cazuri ce încălcare a Legilor Lui Dumnezeu nu poate fi tolerantă nici flexibilă căci ea slujeşte unui singur Stăpân şi acesta este Hristos.

 

Prin urmare, toată ţesătura nefericită care se urzeşte în jurul Bisericii ,a slujitorilor şi a aparţinătorilor ei se bazează în principal pe ura faţă de Hristos şi bineînţeles faţă de cei care nu vor să “jertfească”idolilor.

Au fost momente în istoria noastră în care fără a fi aservită,Biserica era susţinută material şi afectiv de către stat sau de către oameni cu stare ,ctitori şi binefăcători .Au fost însă şi perioade(comunismul) care au lăsat răni adânci în trupul şi-n sufletul ei când Biserica a luptat pentru supravieţuire ,la propriu – lăcaşuri şi credincioşi. Statul ateu îndreptat împotriva Bisericii cu ideologia care a smintit generaţii întregi fără putinţa de a reveni la credincioşia dinainte.

 

Astăzi biserica vie – cintită,minţită ani de-a rândul,manipulată grosolan pentru interese meschine,îngenunchiată de stăpâniri nedrepte, învăluită de griji, asmuţită asupra propriei filiaţii,înrobită marilor profitori ai lumii luptă să menţină Casa Lui Dumnezeu aşa cum au făcut şi cei dinainte, cu jertfă şi rugăciune nădăjduind ca întotdeauna în mila şi ajutorul Lui.

După Sfânta Liturghie preotul a anunţat credincioşii ca anul acesta statul nu va mai subvenţiona cultele din lipsa de fonduri,bineînţeles.

 

Credincioşii au acceptat acest fapt ca pe ceva de la sine înţeles,alţii însă plângeau şi-n lacrimile lor se vădea un sentiment de revoltă şi o întrebare fără răspuns : Dar noi nu tot ai statului suntem sau vor să ne scoată afară?

Fruntea sus, nene Fănică şi dadă Marie !

 

Cum aţi apărat biserica Lui Hristos în timpul “ciumei roşii”o veţi ţine şi acum pe mâinile voastre harnice şi pline de crăpături .                 

Căci   porţile iadului nu o va birui chiar dacă s-au deschis ca să scuipeurâciunea pustiirii peste familia,credinţa,statornicia sau legile noastre.

                                                                                    

Biserica va triumfa fie numai cu “cei doi bănuţi ai văduvei”.

Ce le-ar mai plăcea să vadă bisericile goale sau transformate în hoteluri,cluburi ori vândute la licitaţie!

 

Că nu este în gura lor Adevăr,inima lor este deşartă,groapă deschisă

Fie , Doamne,mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine !  Amin !

 

 

Tudora Luca

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *