Jertfă și discernământ

De unde o fi știut Cain că Dumnezeu n-a privit cu plăcere la jertfa lui? Simplu: Dumnezeu răspundea cu foc pentru mistuirea jertfei. De ce? Pentru că – dacă aduci jertfa la voia întâmplării – păcatul pândește la ușă.

Un foc ardea şi în inima lui Cain şi în a lui Abel; în inima lui Abel ardea dragostea, bunătatea, îndurarea, iar în inima lui Cain ardea pizma, zgârcenia şi răutatea. Cain avea o inimă otrăvită de păcat şi de aceea jertfa lui nu se putea ridica spre cer.

Milostenia este o jertfă. Împărțim pâinea cu cel flămând. Dar nu facem asta pentru a ne lăuda. Dar nici pentru a ne lăsa păcăliți de cei care nu vor să muncească. Noi ajutăm cât putem. Nu trebuie să nu mai ajutăm pe nimeni doar pentru că am fost păcăliți de unii. Ceilalți nu au nici o vină.

Unii devin agresivi și e greu să discuți cu ei. Oricât de mult le-ai da, vor și mai mult. Cei care pot mult, mult să dea. Dar cei care pot puțin, puțin să dea, făcând o minimă selecție prin rugăciune.

Scopul este dobândirea harului. Milostenia nu este un scop în sine, ci un mijloc, o metodă tactică de a atinge obiectivul.

Noi dăruim o pâine, nu încurăjam păcate capitale precum lenea și iubirea de arginți. Este lupta lor. Noi îi putem ghida. Dar nu putem lupta în locul lor. Ne rugăm pentru ei și îi ajutăm. Dar dacă au nevoie de 38 de lei pentru medicamente nu le dăm 800, cât cer ei.

Unii au nevoie de sprijin moral. Alții îl înțeleg doar pe cel material. Nici deloc, nici prea mult.

Milostenia este jertfa lui Abel. Dacă suntem sinceri și credem cu adevărat, Dumnezeu ne va lumina cum să ajutăm pe alții. Cea mai la îndemână soluție este cutia milei din fiecare biserică: discreție, generozitate, lipsa riscului de a fi hărțuit de cel ajutat.