Lasă…!

 

Desigur că între cuvintele Mântuitorului rostite la Iordan atunci când Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan s-a sfiit să se atingă de creştetul Stăpânului şi cele pe care le rostim noi în diferite situaţii este distanţă ca de la cer la pământ însă, aşa cum cerul începe de lângă pământ tot la fel şi pământul se împărtăşeşte de binefacerile Cerului.

 

Lasă acum că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea!

 

“Lasă-te în grija …”,”lasă-l în banii lui”,”las-o mai uşor”,”se lasă greu”,”lasă-mă în pace”,”lasă-l în plata Domnului”,”mă las păgubaş”,”lasă de la tine”,”las-o baltă”,”mă lasă rece”,las’pe mine”,”lasă-mă să te las”,”las’că(te-nvăţ eu minte)”,”lasă-mă cu de-astea”etc. Sunt expresii populare ce definesc starea sufletească şi o latură a personalităţii celui care aflat într-o situaţie oarecare este obligat să ia atitudine din nevoia de a se ridica la un anumit nivel de trăire creştinească generoasă şi îngăduitoare  sau de a sancţiona tot ce atinge ego-ul atotputernic,atoateştiutor şi nu se subordonează propriilor tipare .

 

Dacă ar fi să ne regăsim în varietatea de sensuri şi semnificaţii verbale pe care le întâlnim la tot pasul am vedea poate, ce verigă a devenirii noastre ne urcă sau ne coboară pe scara valorii ,raportată la binele suprem care este Hristos. 

Lasă  –  ne împiedică de cele mai multe ori “să săvârşim toată dreptatea” căci are năravul de a ne face “să ne culcăm pe-o ureche”şi să tot amânăm împlinirea treburilor grele sau neplăcute, nu ne dă voie să transpunem în faptă gândurile bune şi prin modul în care se insinuiază în mintea noastră ne poate primejdui chiar mântuirea.       

 

“Lasă că nu se face gaură în cer dacă nu mă duc eu la biserică “ ; “ Las’-să mai facă şi altcineva”;”Lasă că-i dau când vreau eu nu când vine el…”;”Las’că vă ştiu eu pe voi,ăştia “; “Lasă-i încolo,ce dacă defilează ?Atâta-i duce capul.Ce treabă am eu?”etc.

“Lasă că fac altădată…n-am acuma chef…n-am bani…n-am timp…n-am dispoziţie pentru asta…nu cred că…nu ştiu dacă…”.                                                  

 

Atât de multe sunt motivele şi se pliază aşa de uşor pe zaiflicurile noastre încât e de mirare că mai avem puterea de a ieşi de sub maldărul de scuze “frumoase”pentru a merge mai departe.

Lasă,lasă şi iar lasă dar numai cele pe care conştiinţa le respinge şi lasă-te în voia Domnului căci numai El ştie cum să ne ţină ca să nu alunecăm în deznădejde sau ispită.

 

Lasă – nu-i om bun! spuneau părinţii noştri atunci când observau că mai înclinăm spre delăsare. Lucrul pe care-l poţi face azi să nu-l amâni niciodată pentru că nu ştii ce-ţi aduce ziua de mâine.

Ştim cu toţii din experienţa proprie sau din exemplele pe care viaţa ni le oferă care sunt urmările unei atitudini delăsătoare atât în plan personal cât şi în cel socio-economic şi spiritual.

 

Din păcate – lasă – a cam sărit calul şi nu numai că se lăfăie cu neruşinare în ograda noastră dar stă cu prăjina să-l gonească pe oponentul său – trebuie .

Lasă azi ,lasă mâine până când ne dăm seama că ne-au lăsat până şi procesele de conştiinţă şi nu mai putem face nimic deoarece”dacă laşi,te lasă!”

Uite că ,se face gaură în cer la propriu şi la figurat ,se face şi în pământ şi n-are cine să ne mai scoată dintre ceţuri pentru că prea ne-am pus nădejdea în forţele proprii şi în oameni uitând de Dumnezeu. Se face şi în bugetul ţării,se face gaură în familie,în Biserică,la şcoală,la serviciile publice dar cea mai periculoasă şi imposibil de acoperit este gaura din inima noastră.

 

Pământul se cutremură,oamenii plâng dar lasă,că-i doar “un fenomen natural scăpat de sub control”. Este reconfortant şi încurajator să ştii că fenomenele naturale pot fi ţinute sub control. Ar fi o performanţă pe care încă n-a trâmbiţat-o nimeni de la Adam încoace. Până la proba contrarie hai să ne rugăm la Dumnezeu să ne ţină pe noi mai aproape unul de altul şi de El ,să ne amintim că nu-i bine să facem umbră pământului degeaba, să ne bucurăm şi să-I mulţumim pentru binefacerile şi certările Sale.Şi să luăm aminte la glasul pământului care s-a cam supărat pe noi pentru neghiobia cu care îl otrăvim,îl răscolim sau îl nesocotim tot căutând ceva mai bun care să ne uşureze viaţa.

 

Acum un an pe vremea asta nu se putea semăna din cauza secetei şi se rupeau plugurile în solul prea tare. Acum ne-a dat Dumnezeu ploaie din belşug .

 

Dincolo de necazurile provocate de inundaţii se întrezăreşte speranţa că şi la anul va creşte pâinea nouă în vatra românească. Să-i mulţumim Domnului şi să-i predăm Lui grijile şi neliniştile noastre şi El le va rezolva ca de fiecare dată. Poate nu aşa cum dorim sau poate nu atât de repede şi la obiect dar în mod sigur o va face.

 Până la urmă ce pretenţie avem să facă altul ceea ce noi nu facem sau amânăm la nesfârşit?

Dar lasă,că are El grijă să ne trezească la realitate.

 

 

Tudora Luca