Liberalism sau erezie

Am urmărit nu demult o emisiune TV care m-a provocat să ies din pasivitate şi să-mi spun părerea. De fapt e vorba despre un şir de emisiuni ale unui realizator TV care şi-a descoperit relativ recent un talent de misionar al unei noi religii, pe care nu ştiu dacă  “părintele ei” a numit-o în vreun fel sau dacă o poate defini, fiind de fapt un amalgam de religii, credinţe, ezoterism, misticism, fabulaţii, elucubraţii, un eclectism rar întâlnit şi totodată de un gust îndoielnic

Este bine să fii deschis la credinţele lumii, să explorezi chiar tărâmuri obscure de cunoaştere păstrând totodată distanţa necesară pentru a nu eşua, însa nu la modul în are o face acest realizator de emisiune.

M-am întrebat ceva vreme dacă această emisiune este doar o emisiune ”exotica” sau e chiar nociva.

Ceea ce m-a speriat si m-a convins de nocivitatea ei este maniera acestei persoane de a confecţiona “adevăruri”. Realizatorul nu numai emite păreri, supoziţii, fantezii, nu spune că se joacă, deşi chiar şi aşa e un demers periculos, cu noţiuni si idei din diverse credinţe, religii şi aşa mai departe, ci are o manieră de a da „legitimitate” ideilor sale prin citarea de texte din Sfânta Scriptură, pe care le asociază intr-un mod cu totul surprinzător şi ciudat, extrăgând astfel nişte concluzii care sunt departe de învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi marilor noştri teologi.

            Realizatorul este cuprins de o mare frenezie de a se juca şi de a face tot felul de artificii cu textele biblice, profitând de faptul că, aşa cum a ţinut să ne informeze, este absolvent de studii teologice şi doctorand în teologie, însă uită un fapt esenţial, că învăţăturile creştine nu sunt rezultatul unor astfel de „jonglerii”, ci al unor vieţi în sfinţenie şi de trudă duhovnicească care au deschis porţile cerului şi ne-au descoperit prin revelaţie divină adevăruri imuabile şi neechivoce.

            Această manieră de a demonstra nişte idei uneori de-a dreptul aberante este un prilej de „sminteală”, aşa cum numeau bătrânii noştri încercarea de a deturna semenii de la dreapta credinţă.

            Trist este că această persoană nu conştientizează răul pe care îl face, dimpotrivă crede ca demersul lui este unul deschizător de drumuri când de fapt drumurile deschise de el duc intr-o fundătură sau mai bine zis nicăieri.

            Surprinzătoare este şi reacţia acestuia faţă de cei care nu-i împărtăşesc opiniile sau care îşi exprimă dezaprobarea faţă de unele afirmaţii ale sale.

            Realizatorul reacţionează cu violenţe verbale, etichetându-i drept cretini pe toţi oponenţii sau pe oamenii care pur şi simplu au îndrăznit să aibă alte păreri, apelând, cum altfel, ca un „maestru” al cuvântului ce este, la un artificiu verbal, demn de un prestidigitator, prin eliminarea lui ş din cuvântul creştin. Şi toate în numele unei „toleranţe creştine” invocate în toată emisiunea ca un crez după care acest realizator susţine că se ghidează în viaţă.

Teolog şi doctorand în teologie, realizatorul etichetează şi Biserica Ortodoxă Română drept o „pacoste” generalizând periculos şi desfiinţând această instituţie vitală  sănătăţii societăţii româneşti. El  încearcă de asemenea, în repetate rânduri, să inculce ideea inutilităţii bisericilor invocând şi denaturând totodată un mesaj christic şi anume: „unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”.

Mă uimeşte faptul că un absolvent de studii teologice şi un doctorand în teologie nu a reuşit să înţeleagă însemnătatea bisericilor în credinţa creştină şi dacă nu a avut ocazia sau a ocolit acest tratat, îl rog să citească o carte care pentru mine a fost revelatorie „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă”, scrisă de un adevărat profesor doctor în teologie şi un om de o imensă valoare, părintele Dumitru Stăniloae.

Eu nu am nici pregătirea nici autoritatea de a-l convinge dar l-aş mai ruga să se ducă măcar la unul din marii noştri duhovnici în viaţă, întrucât am înţeles că nutreşte admiraţie faţă de sfinţi călugări, şi să-i întrebe dacă demersul lui este plăcut lui Iisus.

Îmi pare rău că am folosit un ton atât de acid, deşi îmi displac poziţiile foarte tranşante, categorice şi incriminatoare, însă eroarea în care se află acest băiat este imensă şi poziţia în care se află conferă posibilitatea de a influenţa foarte mulţi oameni, fie mai puţin pregătiţi, fie mai naivi, fie cuceriţi de farmecul său sau impresionaţi de cunoştinţele sale teologice pe care le manipulează într-un mod atât de periculos, sau pe tinerii încântaţi de un alt mod de a prezenta religia, mai viu şi mai captivant, printre care începusem şi eu să  mă număr, până când am sesizat viciul ascuns al acestei construcţii asemenea Turnului Babel, în care lipseşte liantul „dragostei de adevăr”, dar nu un adevăr „legitimat” speculativ ci de „adevărul de credinţă” legitimat prin jertfa mucenicilor, truda sfinţilor şi înţelepciunea străbunilor noştri.

Ma rog ca aceste emisiuni să fie doar un moment de rătăcire şi să descopere cât mai curând filonul autentic de credinţă din care să-şi adape setea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, pe care simt că o are, dar în prezent Îl caută acolo unde nu-L va găsi niciodată.

Ruxandra Nuţă