LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Locuirea întru Cele de Sus

Share
  Așa precum moartea va fi biruită de înviere, precum durerea va fi tămăduită de nestricăciune, precum suferința va fi stinsă în lumina trecerii făpturii sub alte simțuri, tot așa petrecerea cea de-aici de pe pământ va fi încununată de ieșirea noastră, împreună cu Hristos, din cele ce se văd cu ochii trupești către cele ce se sesizează cu limpezimea vederii celor cerești. Înălțarea Domnului, resimțită în ritmul liturgic al Bisericii ca o despărțire temporară – exprimată în cuvintele Acatistului Înălțării: Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri!” – nu este o desprindere de Hristos, ci o altfel de legătură cu El. Vom învăța aceasta citind mai departe slovele lămuritoare ale celui de-al optulea icos al aceluiași acatist:
         «Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălțat cu slavă la Ceruri și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, de cele de jos nicicum nu Te-ai despărțit, pentru că ai făgăduit sa fii neîncetat în Biserică spunând celor ce Te iubesc: „Eu sunt cu voi!”…»
          Înțelegem, așadar, că Înălțarea la Ceruri a Mântuitorului este o trecere dincolo de Înviere în orizontul altei descoperiri de și mai mare putere și de o covârșitoare taină. Făgăduința Domnului exprimată în cuvintele Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi !”(Ioan 14, 18) capătă în această taină a Înălțării Sale de la pământ la Cer  sensul altoirii naturii umane în trupul cel înviat al Domnului și întărirea acesteia cu Duhul făgăduinței altui Mângâietor după cum zice: Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!” (Ioan 14, 16 -17).

         Înălțarea la Ceruri a Domnului este cununa făgăduințelor Sale date ucenicilor Săi, și prin aceștia întregii Biserici: „Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu! (Ioan 14, 1-3). Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin trecerea Sa din cele de jos întru Cele de Sus îl aduce cu Sine pe om în așezământul iubirii lui Dumnezeu, astfel naturii umane făcându-i-se posibilă urcarea cu Hristos spre taina făgăduită. În Înălțarea Sa, Hristos umple Cerurile, dar fără a despărți de Cer firea umană pe care o ia cu Sine în Cer. De aceea în El, sălășluind posibilitatea împreună-locuirii omului cu Dumnezeu, se deschide nouă, fiilor Bisericii, același fel de posibilitate doar dacă rămânem în El.
           A rămâne în El este de fapt sensul acestei posibilități al împreună-locuirii noastre întru Cele de Sus. Hristos, adică, nu se desparte, ci se unește cu noi în această taină a împreună-locuirii cu Dumnezeu, iar făgăduința „iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu” nu se referă doar la aspectul revenirii Mântuitorului din moarte alături de ucenici, ci se referă mai cu seamă la revenirea Sa în inima noastră sub taina unei altfel de descoperiri în Duhul Sfânt. Cincizecimea, adică Pogorârea Duhului Sfânt în Biserică, asupra comunității credinței, nu va fi un eveniment exterior naturii noastre, ci unul de o profundă interioritate și intimitate, un eveniment potrivit măsurii date de însăși condiția noastră de fii ai lui Dumnezeu după har. Duhul Sfânt va purta spre lume chipul puterii Mântuitorului Hristos cu care va pecetlui în inimile noastre sensul unei permanente prezențe a Sa în viața noastră: Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă” (Ioan 16, 13-15).
      Prin Duhul Sfânt se realizează legătura noastră cu Dumnezeu Tatăl în Iisus Hristos. De aceea mărturia Domnului:„iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului ! (Matei 28, 20) este o mărturie adevărată peste timp, cu referire la toți cei ce cred în El și care sunt altoiți în trupul morții, Învierii și Înălțării Sale. Deși cuvântul Înălțare ne trimite la chipul despărțirii noastre de El, în fapt nu este despărțire, ci altoire în El prin iubire sub așezământul Duhului Sfânt care poartă cu Sine spre noi, la modul intens, frumusețea acestei iubiri a nedespărțirii de El. În acest sens putem spune că înălțându-Se Hristos în Cele de Sus, de cele de jos nu S-a despărțit, pentru că legătura acestei nedespărțiri  își găsește rost deplin în Adevărul iubirii Sale pentru noi.
            Prin Înălțare, Mântuitorul inversează centrul de greutate al existenței umane de la cele pământești către Cele Cerești, astfel încât tot ceea ce ni se părea important până acum nu mai poate fi la fel! Dacă pentru fiecare dintre noi perspectiva ancorării existenței noastre în motivațiile vieții de aici putea avea puterea unei certitudini, de-acum – prin Hristos – înțelegem că perspectiva asigurării existenței noastre durabile, dincolo de orice termen, își are rostul în ancorarea noastră în Cele de Sus. Cel care a spus: “Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu !“ ne dă nouă chipul unei încrederi care depășește hotarele morții, dând sens Învierii noastre împreună cu El. Aflați în așezământul acestei făgăduințe, credem nu numai în Învierea noastră din stricăciune, ci credem și în perspectiva durabilă a existenței noastre în veci, dincolo de hotarele morții, dincolo de Înviere, împreună cu Hristos, prin a cărui Înălțare la Cer “s-a gătit nădejdea noastră în Ceruri” (Coloseni 1,5). 
           În Înălțarea Domnului Hristos la Ceruri se plinește Taina Învierii Sale din morți pentru că în Hristos, în care„a binevoit Dumnezeu să sălăşluiască toată plinirea”(Coloseni 1, 19), se face posibilă singura Cale a nemuririi și înveșnicirii noastre, singurul sens bun de dorit al Vieții noastre, singurul Adevăr care ne face liberi (Ioan 8, 32), după cum ne mărturisește însuși Domnul: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6). 
            Înălțarea Domnului este de altfel propria noastră înălțare de la perspectiva îngustă a celor de-aici la orizontul vieții spirituale, pentru că Mântuitorul împreună cu El ne-a ridicat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în (Sine) Hristos Iisus”(Efeseni 2,6)! La taina aceasta a Înălțării se referă Hristos atunci când, bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor să-L judece zicând: “Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede; Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”(Luca 22, 67-69). Cât despre faptul că noi înșine suntem părtași cu Hristos nu numai în moarte și Înviere, dar și în această iconomie a Înălțării la cele de Sus, Sfântul Apostol Pavel ne învață astfel:
           „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ; Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu.  Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă(Coloseni 3, 1-4).
             Având o astfel de nădejde că Arhiereul nostru, Hristos, a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri” (Evrei 8, 1), să nu depărtăm de la inimile noastre făgăduința mărturisită nouă și nici râvna pentru dragostea cea plinită în Iisus Hristos, Domnul. Să descoperim în fiecare amănunt al vieții noastre, celei de-aici de pe pământ, harul bunătății lui Dumnezeu și așteptările Sale privind viața noastră cea viitoare împreună cu El. Și peste toate să așezăm cununa iubirii, a bunătății, a omeniei și a buneivoiri față de toți.
             Hristos S-a înălțat !
pr. Lucian Grigore

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *