Locul naşterii Sfântului Ioan Botezãtorul

Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi numele ei era Elisabeta. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, după rânduiala preoţiei, i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze. Iar la cea­sul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându‑se. Şi îngerul Domnului i s-a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându‑l Zaharia, s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit. (…) Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a dus la casa sa. (…)
Iar Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea şi cu ea se bucurau împreună. Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie împrejur pe prunc şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său. Şi răspunzând mama sa a zis: „Nu! Ci Ioan se va chema”. Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta…” Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan”. Şi toţi s-au mirat.
(Luca 1, 5-17; 23; 57-63)
Aşezarea Ein Karem, al cărei nume s-ar tâlcui „fântâna din vie”, este atestată arheologic din ­epoca bronzului. Deşi numele său, pomenit în Vechiul Testament drept Carem (Iosua 15, 59) sau Bethacherem (Ieremia 6,1), nu mai este amintit nicăieri în Noul Testament, tradiţia (confirmată de opinia cercetătorilor) aşază aici casa Sfinţilor Zaharia şi Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan, cel ce avea să fie Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului.
Pe acest loc, înglobând peştera cu plafon de stâncă naturală care era parte a casei Sfântului Zaharia, a fost ridicată o biserică în secolul 5, care a fost refăcută şi extinsă de cruciaţi. Arabii au necinstit locul, transformându-l în caravansarai şi grajduri. Ultimele lucrări de reconstruire au fost făcute de franciscani în a doua parte a secolului 19 şi lor le aparţine biserica actuală, cu peştera unde a văzut lumina zilei pruncul Ioan. Sub altarul care marchează locul, pe o stelă de marmură, stă scris în limba latină: Hic praecusor Domini natus est
(Aici s-a născut Înaintemer­gătorul Domnului).