Lumina Învierii este lumina care ne deschide ochii

Încep sa cred tot mai mult că în lumea de astăzi se tinde către o obişnuinţă şi o robotizare a lucrurilor şi a acţiunilor noastre atsfel  încât plictisul care însoţeşte uneori monotonia devine tot mai nelipsit de pe feţele noastre. Astăzi bucuria de a trăi –în sens creştin-, pare tot mai uitată, iar sensul şi scopul vieţii sunt de cele mai multe ori complet înlocuite de pseudo sensuri, care se pierd într-un neant tumultos, la fel de repede precum au apărut. Se trece uneori cu o superficialitate dusă până la absurd peste normele  minime ale moralei creştine, iar tinerii, căci ei reprezintă posterioritatea, sunt atraşi în fel şi fel de curse şi momeli distrugătoare, în detrimentul adevăratelor valori, ce cu greu mai sunt cultivate.

Nu vreau să fiu acuzat de pesimism ori scepticism, căci cu toate acestea există încă destule speranţe în schimbare, iar Biserica, prin puterea sa divină poate să ajute şi să schimbe cu mult neliniştea, nestatornicia şi tumultul zbuciumat al acestei lumi, care se află, ca să folosesc o frază mai mult decât uzată “într-o continuă mişcare”.

Poate că impactul cel mai puternic asupra acestui continuu freamăt, căutări şi prăpăstioase“descoperiri” îl are măritul praznic al Învierii Domnului, căci lumina Învierii este Lumina care ne deschide ochii, este cea care ne face să ne simţim mai apropiaţi, în Iisus Hristos, care este dupa cum El Însuşi spune“Eu sunt Lumina lumii”.

Învierea Domnului, prin care ne înnoim, trecând de la starea de robi ai morţii la starea de biruitori ai acesteia, este cea mai de sufletsărbătoare a creştinilor, iar în ea oamenii se unesc în gând pentru a simţi la maximum prezenţa harică a Mântuitorului Iisus Hristos. În miez de noapte, milioane şi milioane de oameni, se întâlnesc, se regăsesc şi se unesc în lumina dragostei.

Splendoarea acestei sărbători are un caracter  mai mult decât înălţător. Bucuria creştină este în noaptea învierii fără margini, căci oameni necunoscuţi îşi împart unii altora lumina lui Hristos, iar în sens prefigurat lumina simbolizează viaţa, deci şi unii şi alţii ne împărtăşim în aceeaşi viaţă de harul divin care ne covârşeşte  şi ne umple de bucurie duhovnicească.

În era nihilismului şi a neantului întunericului, lumina lui Hristos luminează. Alungă întunericul şi deschide noi orizonturi.  Arată o altfel de lume cu un potenţial încă necunoscut: lumina bucuriei, a dragostei şi a păcii. Sunt sentimentul si trăirea pe care le simţim în noaptea sfantă a Paştelui.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ajungem cu bine Sfintele Sărbători ale Învirii. Eu vă doresc numai bine şi vă spun încă de pe acum Hristos a înviat!

George Vasilache