LOADING

Type to search

Lumina Taborului

Ortodoxie si traire

Lumina Taborului

Share

Sfintele Evanghelii ne înfăţişază una dintre minunile pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos o săvârşeşte cu Sine după Înmulţirea pâinilor. Şi spune Evanghelistul că Iisus împreună cu trei ucenici: Petru, Iacob şi Ioan a urcat pe munte ca să Se roage. Acolo după un timp ucenicii au fost îngreunaţi de somn şi au adormit. Când s-au trezit L-au văzut pe Iisus strălucind ca lumina iar lângă El pe Moise şi pe Ilie. Vorbeau ca nişte prieteni despre sfârşitul Lui. Uimit şi bucuros Petru Îi spune:”Doamne,bine este să fim noi aici ,dacă voieşti voi face aici trei colibe, Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una” (Matei,cap.17,4,5). Nu înţelegea Petru cum nu înţelegem nici noi cât de mare era pogorământul ce li se făcea. Gândeşte simplu, omeneşte: să facem… şi să locuim aici… Binele văzut şi simţit şi-a făcut repede loc în inima lui Petru făcându-l să nu mai vrea să se întoarcă printre ai săi. Uită pentru moment care-i rostul venirii Lui Hristos în lume şi că El n-are nevoie să-I facem casă. Cum ar putea să se oprească undeva Cel ce este pretutindeni şi pururea dăruit? Şi iată că , în timp ce spunea acestea un nor luminos s-a lăsat peste ei şi un glas din nor a spus: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit în care am binevoit,pe Acesta să-L ascultaţi!” Înspăimântaţi de ceea ce se petrecea când s-au văzut cuprinşi în norul acela ucenicii au căzut la pământ acoperindu-şi feţele .Era prea mult , minunea care-i învăluia era covârşitoare , de nesuportat: Nu vă temeţi!” le-a spus Iisus atingându-i. Dar omul se teme de Dumnezeu deoarece conştientizează micimea şi starea de înjosire în care se află. Ştie că imensitatea care-i desparte este plină de norii păcatelor lui. Ar vrea să-L vadă pe Dumnezeu dar nu poate de aceea îşi acoperă faţa.

Apostolul şi verhovnicul Domnului a participat la toată activitatea misionară a Lui Iisus. L-a auzit de atâtea ori vorbind mulţimilor, L-a văzut vindecându-i pe bolnavi dar pentru el şi pentru ceilalţi Iisus era Învăţătorul şi Cel care umbla cu ei pe drumurile prăfuite, flămând uneori, însetat adeseori, alungat de unii, ocărât de alţii… Era Rabuni al lor despre care ştiau că este Fiul Lui Dumnezeu însă cu înţelegerea lor de oameni simpli. Dar acolo sus, pe muntele Tabor ei au pregustat raiul,au cunoscut fericirea. Acolo L-au văzut pe Hristos-Dumnezeu în toată măreţia şi au auzit glasul Tatălui mărturisindu-Lşi Fiu iubit,numindu-L. Vederea cereştii arătări a schimbării la faţă , cum spune Biserica, nu era la îndemâna tuturor. Acum venise ceasul ca ucenicii să audă şi să vadă cu ochi trupeşti dumnezeirea Lui Iisus. Fiul omului prin dragostea Tatălui şi împărtăşirea Sfântului Duh se face Dumnezeu ca să-şi ridice fraţii la fericirea veşnică. Acum li s-au deschis ochii lor şi L-au văzut cum era de fapt, în srălucire şi slavă.Vorbind cu Proorocii Vechiului Testament Iisus a comprimat timpul arătând pentru totdeauna că El este Mesia. Pe drumul de întoarcere Iisus le porunceşte celor trei sa nu spună nimic din cele ce văzuseă. Omenirea nu era pregătită să-L accepte şi să-I urmeze iar ucenicii încă trebuiau să-L mărturisească făcând ce-i învăţase.

Minunea de pe muntele Tabor se întâmplă în fiecare an la praznicul Schimbării la faţă.Deasupra bisericii ortodoxe vine un nor care se fărâmiţează în mii şi mii de părticele închipuind felurite forme cereşti:îngeri,păsări,globuri strălucitoare, după cum vede fiecare. Se umplu de har toţi cei prezenţi şi aduc slavă Lui Dumnezeu pentru mare mila Sa. Cei necredincioşi nu văd altceva decât un fenomen meteorologic dar nu-şi pot explica nici faptul că se întâmplă numai în acea zi în timpul Sfintei Liturghii nici modul de manifestare, absolut nefiresc. Pentru ei totul trebuie să se reducă la propria înţelegere. Dar Hristos aşteaptă ca noi toţi să ne bucurăm de harul Său şi să rămânem în lumina Taborului. Cine este Dumnezeu ca Dumnezeul nostru?

Tudora Luca

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *