LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Măsura credinței în lume rămâne mereu aceeași în veci

Share

Pentru că trăim într-o lume în care informațiile ne invadează din toate părțile, auzim și foarte multe întâmplări negative și în mod firesc ne înspăimântăm de cât rău se întâmplă în lumea noastră. Dacă nu ne cunoașteam istoria neamului și n-avem repere din istoria universală atunci putem ușor trage concluzia că trăim vremuri grele, că răul e mai răspândit ca niciodată.

Având o astfel de percepție te întrebi în sinea ta: „Dumnezeu ce face? Știe tot ce se întâmplă în lume? E copleșit oare de faptele noastre rele? Ne-a părăsit, oare? Ne-a lăsat în răutatea noastră?”

Stați liniștiți, Dumnezeu știe tot ce se întâmplă în lumea aceasta. Pe Dumnezeu nimic nu-L surprinde, știe dinainte toate faptele noastre și ne cunoaște pe fiecare în detaliu. Dumnezeu nu se uita la Claudiu ca la o persoană de 29 de ani care a avut atâtea fapte rele și atâtea bune de la naștere până acum, ci se uita la Claudiu de la naștere până la moarte, știind foarte bine cum va fi sufletul meu înainte de a trece în viața veșnică. Dumnezeu mă știe cu toate virtuțile pe care încă nu le-am dobândit și cu toate căderile pe care încă nu le-am avut. Dumnezeu vede mereu totul de la A la Z, de la început la sfârșit, fără frânturi, fără să aștepte ca timpul să se împlinească. Dumnezeu știa de la început cât de mult va cădea lumea în păcat, ce fel se vor comporta oamenii în 2012 sau în 2112.

Dumnezeu nu numai că știe ce se va întâmplă și nimic nu-L poate surprinde, ci chiar El când a creat lumea a pus o limită răului pe care-l putem săvârși. Astfel orice om în lumea această, oricât s-ar depărta de Dumnezeu, nu poate face mai mult rău decât îi permite Dumnezeu.

Astfel, când vedem dezordine şi tulburare şi aşa-zise nedreptăţi, să nu cârtim împotriva lui Dumnezeu, căci în viaţa de aici nimic nu se face fără pronia Lui. În realitate lipsa de orânduială şi tulburarea se află nu în evenimentele exterioare, ci în cugetul nostru. Atâta vreme cât cugetul rămâne tulburat de patimi, nicăieri nu va vedea ordine şi armonie. Aşa cum ochii, când sunt bolnavi, şi în miezul zilei văd totul întunecat, iar când sunt sănătoşi chiar şi noaptea călăuzesc bine trupul, la fel şi mintea noastră, când este sănătoasă pe toate le vede bine, dar când este bolnavă, chiar în cer dac-ai înălţa-o, şi acolo găseşte dezordine şi tulburare.

Dacă o corabie nu poate pluti pe mare fără cârmaci, pentru că va naufragia, e cu putinţă ca lumea întreagă să rămână necârmuită din clipa zidirii ei? Lasă o corabie pe mare doar pentru o zi fără căpitan şi echipaj, şi-o vei vedea scufundându-se. Lasă neîngrijită doar pentru două zile o colibă mică, pe care-ai construit-o în via ta pentru nevoile culesului, şi-o vei vedea năruindu-se. Corabia deci nu poate călători fără cârmaci. Coliba nu poate sta în picioare fără îngrijire. O zidire atât de mare, atât de complexă şi atât de vrednică de admirat cum este universul, cum ar fi rămas întreagă şi cum ar fi funcţionat mii de ani fără pronie? Priveşte nemărginirea cerului cu nenumăratele stele, priveşte frumuseţea pământului cu toate animalele şi plantele lui, şi strigă din inimă: „Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate-ntru înţelepciune le-ai făcut” (Psalmi 103, 24). (…) (Sf. Ioan Gură de Aur – Pronia lui Dumnezeu)

Dumnezeu este prezent continuu în Creația Sa și nimic nu se întâmplă fără știința și voia Lui.

Să fim siguri, deci, că toate sunt iconomisite de Dumnezeu numai spre binele nostru. Însă felul în care sunt iconomisite să nu-l căutăm. Nici să ne supărăm şi să ne necăjim că nu-l cunoaştem. Nu e posibil să ştim astfel de lucruri, şi nici nu ne e de vreun folos să le cunoaştem, atât pentru că suntem muritori, cât şi pentru că vom ajunge repede la nebunie. Dumnezeu vrea să se pocăiască şi să se mântuiască şi cei care nu cred în Dânsul. El Însuşi o spune: „N-am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9, 13). Dar chiar şi când nu vor să se îndrepteze şi să cunoască adevărul, nici atunci nu-i părăseşte.” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Poate ne gândim că azi există multă necredință în lume și oamenii s-au depărtat de Dumnezeu, dar Sfântul Nicolae Velimirovici spune că măsura credinței în lume rămâne mereu aceeași, în veci:

Cu cât e mai multă necredinţă în cei necredincioşi, cu atât mai tare e credinţa în cei credincioşi. Izgonind de la ei buna credinţă, cei necredincioşi rămân cu reaua credinţă. Iar buna credinţă izgonită de la ei trece pe căi nevăzute la cei credincioşi. Izgonind de la ei reaua credinţă, cei credincioşi rămân numai cu buna credinţă. Iar reaua credinţă izgonită de la ei trece pe căi nevăzute la cei necredincioşi. Ceea ce reaua credinţă primeşte în mulţime, buna credinţă primeşte în tărie, şi altminteri. Astfel, măsura credinţei în lume rămâne aceeaşi, în veci. Nu te teme, dar, pentru credinţa în Dumnezeu! Nu te teme niciodată pentru ceea ce Dumnezeu nu se teme.

Prin urmare chiar dacă unii oamenii se depărtează de Dumnezeu devenind necredincioși, cei credincioși văzând necredința lor se vor întări și mai tare în credință. Sfântul Nicolae spune că măsura credinței în lume rămâne aceeași, dar asta nu înseamnă că numărul celor care cred în Dumnezeu este mereu același ci poate însemna că necredința a trei persoane poate fi contrabalansată de tăria credinței unei a patra persoane.

Mie personal acest lucru îmi dă foarte multă nădejde și îmi arată cât de înțelept a zidit Dumnezeu pe om și Universul întreg. Gândiți-vă! ce bine este să știi că oricât de mult rău este în lume, măsura credinței oamenilor în Dumnezeu este mereu aceeași.

Și toate acestea se întâmplă datorită mecanismelor psihologice ale creierului uman, ale persoanlității noastre.

Iată un alt mecanism prin care Dumnezeu reușește să contrabalanseze răul din lume:

Toate morile macină în folosul lui Dumnezeu. Păcatul, dintr’o parte, trezeşte facerea de bine în cealaltă parte. De o parte furtul ascuns, de cealaltă, jertfirea deplină. Într’o parte închipuirea bolnăvicioasă, în cealaltă pătrunderea dumnezeiască. Dumnezeu nu face din rău bine, ci prin răul trezit scoală binele adormit. Nu poţi săvârşi nici un rău care să nu deschidă ochii, fie pe ai tăi, fie pe ai altora, pentru binele potrivit măsurii lor. Cum drama acestei lumi a început cu păcatul şi cum înaintea oricărui bine merge răul, înseamnă că drama lumii se va sfârşi cu bine. Când răul va arunca şi cea din urmă carte (de joc), binele va ţine încă o carte în mâini. Binele va aduna tot câştigul, iar răul va rămâne gol şi dator.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Ce frumos! Nu poți săvârși niciun rău care să nu deschidă ochii, fie pe ai tăi, fie pe ai altora, pentru binele potrivit măsurii lor!

Păcatele mele deschid ochii altora asupra poruncii pe care am încălcat-o, asupra binelui pe care nu l-am săvârșit. Răul unora trezește dorința de a face bine a altora. Imoralitatea unora arată cât de frumoasă și minunată este moralitatea sau normalitatea altora. Colegul hoț de la servici aduce fără să știe cinste colegului corect (cinstit). Primarul harnic îl acuza tacit prin faptele sale pe cel leneș și neinteresat de comunitate.

Așadar, nu vă temeți de răul din lume, ci temeți-vă de răul din voi înșivă!

Luați aminte cu atenție la tot ce se întâmplă în jurul vostru și veți vedea cât de activ este Dumnezeu în făptura Sa, cât de mult se implică în viețile noastre. Veți observă că pedepsește atunci când trebuie pedeapsă, iartă când trebuie să ierte, mustră la vreme potrivită și pe nimeni nu lasă de capul lui, ci tuturor ne dă lecții de viață. Unii învățam din ele, alții nu!

Întotdeauna când auziți o faptă rea să vă gândiți că din pricina păcatelor oamenilor se întâmplă dar și cu îngăduința lui Dumnezeu, care prin pedagogia Sa, se folosește de rău și de suferință pentru a-i trezi pe cei cu conștiințele adormite.

Nu vă temeți de nimic dn lumea această! Dumnezeu are putere să schimbe totul într-o secundă, bătând din palme! Avem un Dumnezeu Atotputernic căruia nimic nu-i stă împotrivă.

Diavolul nu are puterea lui Dumnezeu. Diavolul nu se luptă cu Dumnezeu, așa cum vedem noi în filme că reprezentatul binelui se luptă cu cel al răului. Nu, nicidecum! Diavolul este o biată făptură tolerată de Dumnezeu, un înger căzut, care nu are putere asupra noastră și a lumii decât în măsura în care noi îi oferim această putere, acceptând păcatul.

„Tata e la cârmă, nu vă temeți! spunea părintele Cleopa.

Trăim într-o lume a lui Dumnezeu! El e gazda noastră. Știe tot ce se întâmplă în gospodăria Lui!

Claudiu Balan

Tinerii în Biserică Credința Ortodoxă

1 Comment

  1. Ioan 11 august 2018

    De la această „monitorizare” totală și permanentă a lui Dumnezeu, unii rătăcesc(cu mintea), afirmând că există predestinare(că „ce ți-e scris, în frunte-i pus)…
    Mulți sunt îngrijorați, tulburați de starea actuală a națiunii, de priceperea cârmuitorilor și îndeamnă la acțiuni pt. a schimba starea actuală, dar nu înțeleg că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun, dacă nu ne schimbăm noi înșine(în primul rând). Dumnezeu îngăduie acei conducători(buni/răi, credincioși/atei…) pe care îi merităm, care ne reprezintă și i-am votat. Toți știm că El e bun, dar și drept…

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *