LOADING

Type to search

Meşteşugiri viclene, personalităţi problematice

Ortodoxie si traire

Meşteşugiri viclene, personalităţi problematice

Share

Întors înainte de Crăciun de la Sf. Munte Athos, prietenul Iulian Capsali ne-a adus textul pe care-l reproducem mai jos, tradus şi încredinţat lui de către ieromonahul Ştefan de la Schitul Lacu. E un avertisment duhovnicesc la luciditate şi cumpătare, de care au poate trebuinţă şi unii de pe la noi…

Cu puţin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată şi Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, aşa cum profeţise Sf. Cosma Etolianul. Într-adevăr, atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sf. Paşti şi Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeţiei Sfântului. Zvonul se răspândea împreună şi cu alte amănunte… În Sf. Munte unii monahi şi mireni transmiteau zvonul cu o oarecare ezitare, alţii se aflau într-o stare de exaltare şi-l transmiteau ca pe un fapt sigur, iar alţii nu voiau să audă nimic şi considerau toate acestea nişte prostii. Şi lucrurile i-au îndreptăţit pe cei din urmă.

Cu puţin înainte de 2004 a circulat zvonul că nu vor avea loc Jocurile Olimpice în Athena, pentru că va izbucni războiul. Iarăşi s-au arătat cele trei categorii de oameni amintite mai sus. Unii chiar şi-au cumpărat şi provizii de alimente… Şi din nou lucrurile au arătat că zvonul a fost o băşică de săpun. Acestea sunt două dintre alte nenumărate zvonuri de mai mică amploare care au ajuns la urechile mele.

Ce se întâmplă? Există unii oameni problematici, unii creştini (monahi, preoţi şi mireni) plini de complexe, care au o evlavie amestecată cu sminteală, aşa cum spunea glumind părintele Paisie, şi care vor să pară drept harismatici, dar nu sunt, ci se mişcă între hotarele psihasteniei şi înşelării, dorind admiraţia şi respectul mulţimii. De aceea răspândesc aceste zvonuri, deşi în subconştientul lor ştiu că acest joc are dată de expirare. Sunt batjocoriţi de slava deşartă? Nu-şi dau seama ce mare vătămare pricinuiesc în Biserică şi în cei slabi în credinţă?

Pe lângă aceştia, mai există o categorie de oameni cărora le place să asculte şi să creadă astfel de zvonuri, fără să cerceteze validitatea sursei care le transmite, fără să cearnă lucrurile, fără să pună să lucreze logica simplă. Probabil, un astfel de zvon le creează o exaltare sufletească care îi satisface, le face viaţa mai fascinantă şi le umple un oarecare
gol sufletesc. De unde altundeva poate izvorî acest comportament lipsit de maturitate? Cam aşa îmi explicam lucrurile vreme de mai mulţi ani.

Înainte de Crăciunul anului 2008 a circulat un alt zvon extrem de rapid. Se spunea că va fi război în mai puţin de o lună, în luna ianuarie 2009. Lumea a fost chemată să cumpere alimente şi să-şi procure ceva bani pentru a putea înfrunta starea grea ce va fi creată şi care va dura în jur de 3 până la 6 luni. Zvonul a fost atribuit unor mireni şi monahi. De data aceasta au numit şi sursa. Era stareţul Efrem din America. Deoarece stareţul este cunoscut şi respectat, avînd o mare autoritate, zvonul s-a răspândit în toată Grecia. A ajuns să circule şi pe internet. Mulţi oameni sau conformat sfaturilor. Din fericire au existat şi cei care nu au fost atraşi de climatul general. Au trecut zilele şi nu s-a întâmplat nimic. După vreo 2-3 luni, stareţul Efrem, surprins, a scris din America un comunicat în care a declarat că el niciodată nu a spus astfel de lucruri. Unii (cine, oare?) exageraseră şi interpretaseră greşit cuvintele lui.

Ce s-a întâmplat? Toţi aceşti oameni care s-au sprijinit pe numele stareţului Efrem s-au simţit acum înşelaţi şi ridicularizaţi. Din prostia creştinilor au câştigat negustorii. Autoritatea stareţului a primit o puternică lovitură, credinţa în Biserică şi în Sfinţii ei a fost zdruncinată în cei slabi. Şi vrăjmaşii Bisericii se bucurau că s-a arătat – potrivit celor cugetate de ei – cu multă limpezime prostia şi complexarea creştinilor care cred în stareţi sfinţi “harismatici” şi în profeţiile lor. Câştigaţi au ieşit vrăjmaşii Bisericii şi diavolul.

Părintele Efrem a întemeiat 19 mânăstiri în America, unde locuiesc oameni din toate rasele pământului. El este cel care a dus duhul monahal ortodox athonit pe continentul american. Se bucură de mare preţuire printre ortodocşii de acolo. Diavolul şi unii oameni îl urăsc şi se opun lucrării lui. Toate acestea oare nu au fost un război viclean, bine orchestrat, împotriva lui, dar şi împotriva Sfinţilor harismatici şi, în ultimă instanţă, împotriva Bisericii şi a lui Hristos?

Exact în aceeaşi perioadă s-a derulat şi un alt scenariu, care îl viza pe stareţul Paisie, şi care se lega cu scenariul pe care încercau să-l atribuie părintelui Efrem.

Se ştie că stareţul Paisie a spus că Dumnezeu astfel va rândui interesele celor mari, încât în cele din urmă ne vor da Constantinopolul. Se vor lupta între ei şi în cele din urmă, ca o soluţie de compromis, vor spune: „Constantinopolul nu-l vom lua nici noi, nici voi, ci îl vom da grecilor”. Aceste cuvinte le-am auzit şi eu cu urechile mele şi ştiu că le-a spus şi multor altora. A spus şi unui oarecare bărbat tânăr, care îl vizitase pentru prima dată: „Tu vei intra cu steagul în Constantinopol”. S-a dovedit că că acel tânăr era ofiţer în armata grecească.

Această istorisire o cunosc de mulţi ani şi este întru totul adevărată.

După 15 ani de la adormirea stareţului, am auzit această istorisire înflorită cu unele amănunte pe care eu le-am mai auzit înainte. Nici ucenicii de aproape ai stareţului, pe care i-am întrebat, nu le cunoşteau. Lucrul acesta m-a mirat mult. Cum se face că cei de aproape ai Părintelui Paisie nu le cunosc , dar le cunosc alţii?!

Amănuntele care au fost lipite de sâmburele de adevăr al istorisirii sunt următoarele: a) numele acestui ofiţer şi că b) trecea în rezervă în primăvara anului 2009. Aceasta a dat îndată o stabilire dramatică a datei, adică faptul că această proorocie trebuia să se fi împlinit în primăvara care a trecut. În aceeaşi perioadă a început să circule o istorisire ridicolă despre trei epistole pe care, chipurile, le-ar fi scris părintele Paisie şi le-ar fi încredinţat unei persoane necunoscute, care trebuia să le dea, după un număr de ani de la moartea lui, preşedintelui Rusiei, prim-ministrului grec şi comandantului armatei greceşti. Şi lucrul acesta este foarte ciudat: despre un lucru atât de serios nimeni dintre cunoscuţii stareţului Paisie să nu ştie nimic?! Cine sunt aceşti necunoscuţi care au lansat această provocatoare şi ridicolă istorisire cu epistolele? Ce rol joacă? Unde ţintesc? Acestea se leagă şi cu înscenarea făcută părintelui Efrem şi au circulat împreună pe internet, înşelând pe mulţi creştini evlavioşi, dar naivi, care aveau încredere în cei doi stareţi.

Primăvara a venit şi a trecut, ofiţerul a trecut în rezervă, război nu a fost, Constantinopolul nu ne-a fost dat. Astfel, cu ajutorul acestor amănunte pe care le-au lipit de sâmburele de adevăr al profeţiilor părintelui Paisie, au izbutit să-l scoată mincinos şi nedemn de încredere în ochii oamenilor care nu au cunoscut şi nu cunosc lucrurile îndeaproape. Adică încearcă să lovească autoritatea şi influenţa pe care o are stareţul Paisie printre creştinii ortodocşi.

Din metoda şi modul răspândirii, din faptul că au izbutit să răspândească atât de larg minciunile lor, nu putem oare trage concluzia că aici avem de a face cu ceva planificat şi bine organizat? Dacă ne gândim că toate acestea se întâmplă într-o epocă în care Biserica este luptată sistematic, că există într-o continuă creştere o politică de descreştinare a societăţii greceşti, ne putem gândi că toate acestea sunt o parte din dintr-un plan mai larg, prelucrat de psihologi plătiţi, calomniatori de meserie, îndrumători de opinii, agenţi care exploatează prostia şi personalităţile problematice ale unor creştini, ca să lovească în autoritatea Sfinţilor şi a Bisericii.

Să stăm cu frică şi cu luare aminte. Să nu ne îngăduim naivitatea şi prostia. Să devenim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, pentru că – aşa cum spunea fericitul stareţ sfânt Paisie – trăim în vremea antihristului, iar noi dormim în opinci.

Athanasie RAKOVALIS
(Traducere de Ierom. Ştefan,
Schitul Lacu, Sf. Munte Athos)

1 Comment

  1. filip padureanu 18 septembrie 2017

    Nu, cred ca nu e nimic planificat si organizat, cum se spune. E doar marea frustrare a grecilor de dupa razboiul greco-turc din 1922 cand au pierdut orice sansa de a mai recupera Constantinopolul, fiind expulzati din Asia Mica – peste 2 milioane de oameni! In Istambul mai sunt azi vreo 1800 de greci…sic transit gloria mundi! Unde au gresit grecii de au patit-o asa de rau…? Steven Runciman, mare bizantinolog englez ne ofera o explicatie a actualelor inchipuiri grecesti in lucrarea sa Marea Biserică în captivitate: Un studiu referitor la Patriarhia Constantinopolului din perioada premergătoare cuceririi turcești până la Marele Război de Independență, București, Ed. Sophia, 2013, pp. 356-357, citez:
    ,,Patriarhia Constantinopolului nu şi-a revenit niciodată după evenimentele din 1821. Patriarhul a rămas însă șeful milet-ului ortodox, dar administrația sa a fost supravegheată mai îndeaproape, iar puterile sale au fost restrânse constant. A putut apărea în 1908, la deschiderea parlamentului pe care sultanul Abdul Hamid a fost obligat să-l convoace, împreună cu ceilalți ierarhi, ca înalt oficial al Imperiului Otoman. Însă Tinerii Turci victorioși nu au avut nevoie de sistemul milet-ului și au plănuit să-l abolească. Victoria aliaților, în 1918, a renăscut speranțe în cercurile patriarhale. Dar cei din anturajul patriarhului nu sperau că patriarhiei îi vor fi redate puterile anterioare, ci că orașul Constantinopol va fi redat grecilor, pentru a îndeplini Marea Idee. Speranța a fost vagă, fiind distrusă de geniul lui Kemal Atatürk. Înfrângerea grecilor în Asia Mică a însemnat că turcii vor recupera Constantinopolul, iar concepția despre guvernare a lui Atatürk nu avea loc pentru mileturi. De acum înainte, autoritatea patriarhului era pur ecleziastică. A devenit doar primul episcop al unei comunități religioase pe cale de dispariție într-un stat laic, ai cărui conducători nu îl agreau, nici nu aveau încredere în el, din cauza religiei și naționalității. Turma sa, invidioasă pe libertatea de care se bucurau grecii din Regat, dorea să fie unită cu aceștia, însă el nu putea încuraja, în mod legal, dorința lor.,, Cele mai bune urari din partea unui vechi prieten!

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *