Miez de crez (II)

Cel mai durabil capital al meu este încrederea în Dumnezeu. Acesta este singurul talent invincibil. Este unica balama care deschide uşa către fericire. Ajută-mă să cred în Tine, ajută-mă să mă unesc cu Tine, ajută-mă să scap de rău! Toate sunt făcute de mâna lui Dumnezeu. Aşadar, toate sunt bune, Dumnezeu nu este sursa răului (un izvor bun conţine doar apă bună). Pentru mine, credinţa este mister şi paradox (cum o definea N. Steinhardt). Depăşesc punctul critic, incertitudinea. Cu ochii ţintă la Dumnezeu, merg prin mijlocul morţii. Dumnezeu este la capătul scării, cu braţele deschise. Constat că fiecare păcat este o pierdere a bogăţiei duhovniceşti şi fiecare virtute este puterea lui Dumnezeu în mine. Ajută-mă, Doamne, să alerg în aşa fel, încât să ajung drept la ţintă. Ştiu că nu te-ai urcat întâmplător pe Cruce, Doamne. A fost singura cale de a îmi arăta că te-ai făcut cu adevărat om. Minunile, inteligenţa şi învăţătura nu ar fi fost de ajuns. Ajută-mă să lepăd egoismul, căci nu vreau să ratez Raiul menajându-mă. Iubirea veşnică se înfiripează încet-încet… Pe cine să aduc la Tine, dacă nu încep cu mine? Ajută-mă să îmi schimb purtarea. Biruind patimile, voi împărăţi cu Tine. Crucea de fiecare zi este medicamentul amar, dar vindecător. Nu mă pot tămădui doar cu bomboane.

pr. Marius MATEI