LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Milele lui Milea

Share

Ziceau bătrânii pe vremuri că „numele nu stă degeaba pe om…” Că e numele mare, că e numele mic, tot spune ceva despre purtătorul său. În cazul părintelui Mihail Milea, avem o dublă confirmare a puterii numelui său: Mihail – arhanghelul, luptătorul, cel care păzeşte Cuvântul lui Dumnezeu în lume şi-I apără onoarea în faţa oamenilor ori demonilor, şi Milea – milostivul, filantropul, jertfelnicul pentru ceilalţi. Este preot în Buzău, dar păstoreşte, prin ajutoare concrete, predici şi conferinţe, în toată ţara, însă şi în Basarabia şi în alte ţinuturi unde trăiesc românii ortodocşi. Este o instituţie de milostenie ambulantă, un făptuitor de bine cu timp şi fără timp, un făcător şi dăruitor de carte şi de cultură. Povestea vieţii lui? Un adevărat roman de aventuri cu securişti, cu mari duhovnici, cu mii de copii salvaţi, cu o catedrală enormă în spate, cu familie, cu prieteni. Dar şi cu darul Domnului revărsat zilnic, ca un şuvoi, peste viaţa care de hăt, de demult nu-i mai aparţine…

Fericirea de a ascunde un Jurnal

Numele Mihail Milea apare de 19 ori în cartea Nicolae Steinhardt în Analele Securităţii. Cam mult, pentru vârsta la care actualul părinte fusese luat în vizor de securişti. Dar aceştia nu au aflat niciodată faptul că o copie a Jurnalului Fericirii, care se citea seară de seară în fragmente la Europa Liberă, se afla chiar în posesia părintelui, pe atunci un tânăr seminarist, în care Nicolae Steinhardt îşi pusese toată nădejdea. Se cunoscuseră în 1980 la Rohia, în timpul pelerinajelor pe care părintele le făcea vara, cu banii greu agonisiţi din munca de zilier. Vorbeau la telefon cifrat, iar când în conversaţie apărea cuvântul parastas, era clar că trebuiau să se întâlnească pentru Jurnal. După moartea monahului-cărturar de la Rohia şi după căderea comunismului, copia salvată cu preţul unui mare risc a fost înmânată poetului Ioan Alexandru…

„Sunt un cerşetor…”

La ora 10 fix, mă aflam pe treptele nefinisate încă ale impunătoarei catedrale Sfântul Sava din Buzău. După câteva minute îl sun pe părintele. „Vin imediat, dar trebuie să scot actele de deces ale unui bătrân al nimănui, să-l putem îngropa creştineşte”. „Vă ocupaţi şi cu astfel de lucruri?”, întreb. „Fireşte”, a venit răspunsul prompt. Şi apare. Micuţ de stat, cu pasul zvelt, cu nişte ochi perfect albaştri, cu glas domol, sfătos, acest preot buzoian pare reprezentarea concretă a păstorului în permanenta căutare a turmei. Atenţie, nu oamenii îl caută pe acest om, ci el îi caută pe nevoiaşi, pe bătrânii abandonaţi, pe loviţii sorţii, pe nedumeriţii în ale credinţei, pe îndoielnici. A organizat „Fundaţia Sf. Sava din Buzău”, care deja are alura unei corporaţii a milosteniei, sub diferitele ei declinări: asistenţă socială pe toate nivelurile, şcoală de meserii, cursuri de recalificare, tabere şcolare gratuite, cămin de bătrâni, bibliotecă, cantină socială. Patru aşezăminte importante sunt stâlpii lucrării părintelui Milea: sediul central din Buzău (aşezat în situl istoric al oraşului), căminul de bătrâni de la Ulmeni, tabăra de copii de la Maliuc (în Delta Dunării) şi tabăra de copii/centrul social plus biserica de la Bisoca, în munţii Buzăului, la 1.000 m altitudine. Şi acum mărturisirea şocantă: „Nimic din ceea ce încep şi din ceea ce fac, nu fac cu un plan de dinainte stabilit sau cu bani în cont, pregătiţi special. Fie îmi vine un gând pe moment, fie preiau ceea ce alţii încep cu altă destinaţie. Niciodată însă nu am plecat cu bani la drum. Sunt, dacă vreţi, un cerşetor al lui Dumnezeu. Şi în această «calitate» vă spun că îmi ies toate, căci nu am şi nu iau nimic pentru mine”.

Voluntariatul – puterea socială şi misionară a Bisericii

Da, am spus-o şi eu, însă mi s-a (re)confirmat la Buzău: lucrarea laicilor este energia latentă care, o dată activată, poate îmbogăţi extraordinar de mult viaţa Bisericii Ortodoxe. O poate transfigura şi astfel oferi lumii cel mai de preţ dar, în două virtuţi: duhovnicie şi milostenie, taină şi dinamică socială, mântuire şi dragoste. Însă dacă până acum nu am înţeles dimensiunea voluntariatului la adevărata ei valoare şi forţă, acum am înţeles că şi în România acest lucru este posibil. Cum? Aici intervin „marii maeştri”, iscusiţii „îmblânzitori” ai energiilor personale, ai timpului liber personal, ai egoismului natural al omului. Părintele Milea este un maestru al atragerii de voluntari. „Cum faceţi asta, părinte?”, l-am întrebat iscoditor. „Doar prin exemplul personal”, a venit răspunsul puţin spectaculos, dar extrem de dificil de dat, dacă eşti un om sincer. Voluntarii Sfântului Sava au vârste cuprinse între 80 şi 20 de ani, de la pensionari la profesori de religie, de la studenţi la enoriaşi simpli, de la înalţi funcţionari ai instituţiilor locale la o doamnă… frizeriţă.

„Cel ce nu vrea să lucreze… nici să nu mânânce…”

Aşa spune dumnezeiescul apostol Pavel. Acest citat a fost folosit cu multă pricepere de părintele Mihail Milea, profesor de Noul Testament la Seminarul teologic din Buzău. Cum şi în ce context? În condiţiile în care punând pe picioare cantina socială pentru copiii străzii, părintele a observat că aceştia veneau, mâncau şi apoi plecau la ale lor: vagabondaj, furturi, viaţă fără căpătâi etc. Aşadar, problema de fond nu era rezolvată, adică situaţia lor concretă şi mai ales perspectiva unei vieţi normale. Şi atunci părintele a venit cu o Biblie, i-a adunat pe toţi şi le-a zis că Dumnezeu nu-l mai lasă să-i hrănească aşa. „Cum adică?”, au întrebat copiii. Şi atunci, pe unul care ştia să citească l-a pus părintele să le zică şi celorlalţi ce se spune în Biblie: “Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (a doua epistolă către tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel). Şi au căzut pe gânduri… Ce-i de făcut? Tot părintele a venit cu o soluţie: să înveţe şi ei un meşteşug, să se facă utili. Şi aşa a apărut şcoala de meserii!

Bisoca – o acţiune la înălţime

Printre ploile torenţiale ale acestei veri de pomină ne-am strecurat şi noi, urcând spre Bisoca. Aflată la vreo 60 de km de Buzău (drum pe care părintele Milea îl face şi de două ori pe zi, cu alimente), la „încheietura” dintre cele trei ţări româneşti (Muntenia, Moldova, Ardeal), aşezarea pare ruptă de lumea dezlănţuită. Situată pe versanţi abrupţi şi văi adânci, risipită pe o suprafaţă egală cu a Bucureştiului, Bisoca te întâmpină, pe stânga, cu tabăra de vară a „Fundaţiei Sf. Sava din Buzău”. Aici găseşti tot: un vechi avion de vânătoare dăruit de Armată, un vaporaş (o arcă a lui Milea eşuată pe munte, folositoare poate în cazul Potopului care părea că nu se mai termină), o biserică de lemn numai cu sfinţi români, dormitoare, sală de mese, loc de joacă şi de foc de tabără. Câteva zeci de elevi, fără posibilităţi (unii veniţi tocmai din Basarabia), erau într-o tabără tematică: „Limba română”. La sfârşit, un juriu, format din literaţi, vor acorda premiile celor mai iscusiţi mici poeţi, nuvelişti, dar şi fotografi. Atmosfera era destinsă, însă programul destul de încărcat şi variat conţinea şi participarea la sfintele slujbe. Asta cateheză, asta misiune: prin(tre) activităţi culturale, întreceri sportive, drumeţii. Totul – evident – gratuit. Voluntarii erau la posturi, treaba mergea strună.

Nu aceeaşi atmosferă voioasă am întâlnit-o jos, în sat, unde la un alt aşezământ erau adunaţi în tabără copiii din Săuceşti, un sat inundat de furia Siretului. Copilaşii erau mai trişti, dar ieşirea din mijlocul dezastrului de acasă le-a făcut un mare bine…

Un romancier de miez de noapte

Sava Bogasiu este pseudonimul literar al părintelui Mihail Milea, care are deja la activ câteva cărţi. Una dintre ele este chiar povestea Sfântului Sava, „tânărul acesta atât de drag mie”, aşa cum mărturiseşte cu emoţie autorul. În alte volume desconspiră lucrările oculte ale forţelor anticreştine, în altele întâlnim predici mişcătoare ori intense dialoguri duhovniceşti sau răspunsuri date tinerilor. Toate cărţile sale sunt scrise direct, fără ocolişuri, pe înţelesul lumii. Când scrie omul acesta? Noaptea, după care doarme doar 3-4 ore. Dacă e obosit? Defel, se simte foarte bine. Mai ales că nu a mai pus carne pe limbă de 20 de ani…

Cu uimire şi admiraţie,
Răzvan Bucuroiu

1 Comment

  1. Marius Catalin 29 februarie 2016

    Foarte frumos!Un Parinte cu Har de la Dumnezeu si un Sfant in devenire prin viata sa sihastra plina de rugaciune,bunatate,smerenie,postire si toate cele placute Bunului Dumnezeu Tatal nostru Ceresc.Ma bucur ca mai exista astfel de oameni,inca mai avem scapare din acesta lume sumbra in care traim.
    Cu ale sale rugaciuni ale Parintelui Mihail Milea,Doamne Miluieste-ne si pe noi si ne Mantuieste! Amin!
    Doamne Iisuse Hristoase Fiul si Cuvantul Lui Dumnezeu Tatal,Miluieste-ne si ne Mantuieste pe noi imprilostritii robii Tai.Amin!
    Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria,Miluieste-ne si ne Mantuieste pre noi,lumineaza-ne mintile imtrilostrite de cel vicean,adu-ne pe noi pe Calea cea Dreapta,Calea cea Ingusta a Adevarului,roaga-te pentru noi impreuna cu toti Sfintii,toata Imparatia Cereasca la Tatal nostru Ceresc sa ne ierte si sa ne primeasca in Casa Sa la judecata de Apoi! Amin!
    Preasfinta Treime,Dumnezeu Tatal,Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant,Miluieste-ne si ne Mantuieste pre noi imprilostritii robii Tai!Amin!
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea si-n vecii vecilor.Amin!

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *