LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Moastele sfantului ierarh Varlaam, in pelerinaj in Moldova (11 oct. 2009)

Share

Mănăstirea Secu de la poalele Muntelui Vasan, din ţinutul Neamţului, este un vechi şi însemnat monument istoric de artă şi cultură românească, care cinsteşte deopotrivă pe ctitorii care au întemeiat-o şi au zidit-o, pe ostenitorii care au lucrat la întărirea şi înflorirea ei, pe păstrătorii care ne-au lăsat-o nouă moştenire nepieritoare şi pe noi vieţuitorii de astăzi ai mănăstirii, care stăm strajă neadormită pentru ca acest monument să fie prilej de bucurie şi binecuvântare pentru cei ce se vor opri să aşeze un gând smerit…

În şedinţa din 12-13 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Sinodului Mitropolitan Iaşi, a aprobat canonizarea Mitropolitului Varlaam Moţoc. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc la data de 30 August 2007 la Mănăstirea Secu, acolo unde se află şi mormântul marelui ierarh, în prezenţa a numeroşi ierarhi din ţară şi de peste hotare. Osemintele au fost deshumate în data de 4-5 iunie 2007 din mormântul aflat în peretele de sud al bisericii mănăstirii.

Dacă în anul 2007 Sfântul Ierarh Varlaam a îngăduit să particip, cu nevrednicie, la pregătirea pentru aşezarea în raclă a cinstitelor sale moaşte, binecuvântările sfântului nu s-au oprit aici. Cuprinşi de emoţii sfinte şi cu o adâncă evlavie, părinşii ce am fost rânduişi să primenim Sfintele Moaşte, vom purta de-a pururi în suflete acele clipe sfinte picurate parcă din condeiul unui înger ce scrie slove cuminţi pentru veşnicie. Până atunci nu am mai fost părtaş la o astfel de bucurie.

Încă din acea zi sfântul şi-a făcut simţită prezenţa din plin printre noi. Cu o seară înainte, toate cele necesare pentru aşezarea Sfintelor Moaşte în raclă, împreună cu osemintele Sfântului Ierarh Varlaam au fost aduse în Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, acolo unde se mai află osemintele celor doi cuvioşi ce au trăit în Mănăstirea Secu în veacul al XX-lea: Ieroschimonahul Vichentie Mălău şi Ieroschimonahul Antim Găină. Aşa au vrut sfinţii să se întâlnească în rugăciune, în bucuria cea netrecătoare şi veşnică a comuniunii, în mănăstirea lor de metanie.

Unul dintre părinţii care a deschis întâiul uşa paraclisului în dimineaţa în care sfintele moaşte urmau să fie aşezate în raclă, a simţit un miros deosebit de frumos, o mireasmă pe care nu a mai întâlnit-o niciodată în lumea aceasta, aducătoare de multă pace şi bucurie lăuntrică. Tot trupul şi sufletul se liniştea în faţa acestei prezenţe. Această mireasmă s-a păstrat pe tot parcursul pregătirii sfintelor moaşte, chiar dacă au fost aduse untdelemn, vin şi esenţe de mir cu care au fost şterse osemintele. Totuşi acea mireasmă a fost prezentă, depăşind cu mult toate aceste aromate extrase din diferite plante. Sfintele Moaşte au rămas cu această mireasmă până când au fost aşezate într-o frumoasă raclă din argint şi aur ce a fost dusă în glasuri de cântări îngereşti în biserica Mănăstirii Secu. 

De ziua prăznuirii sale, Sfântul a început să fie simţit intens de către cei bolnavi şi de către cei chinuiţi de duhuri necurate… Multe rugăciuni, suspine şi lacrimi sunt aşezate zilnic la racla sfântului, iar minunile ce se săvârşesc, atât tainic cât şi vizibil sunt vrednice de consemnat. Acest izvor de binecuvântări ce se revarsă nu numai peste credincioşi, ci şi peste mănăstirea noastră, nu a trecut neobservat…

Astfel că evlavia şi credinţa credincioşilor din oraşul Fălticeni, judeţul Suceava au simţit nevoia să se întâlnească în mijlocul localităţii lor cu sfinţii, cei ce mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Astfel au cerut ca binecuvântare pentru câteva zile racla cu moaştele Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi a Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Varlaam au fost trimise de la Mănăstirea Secu la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, unde au fost primite în mod solemn.

Însă darul lui Dumnezeu şi iubirea Sfântului Varlaam m-au binecuvântat din nou, căci, cu nevrednicie, am fost rânduit să însoţesc racla şi să veghez la picioarele sfântului pe parcursul acestor zile, vrednice de consemnat în paginile cronicarului (7 august-10 august 2009).

Am plecat din mănăstire în jurul orei 14:30 în glasuri de clopote şi de toacă, în miros de tămâie şi cântări din Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. Mulţi părinţi monahi şi credincioşi erau în curtea mănăstirii cuprinşi de înalte emoţii, căci era prima ieşire a sfântului în eparhia pe care o păstorise cu mai bine de 350 de ani în urmă. Cu siguranţă sfântul s-a bucurat de mulţimea bisericilor, de frumoasa aşezare sufletească şi de buna rânduiala a oamenilor acestor locuri, pe care i-a întâlnit în această procesiune.

Drumul…parcă am zburat; nici nu am simţit când a trecut. Am fost întâmpinaţi de un sobor de zece preoţi, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădăţanu, de mulţime de credincioşi, glasuri de clopote şi o zi însorită şi frumoasă, adusă şi ea parcă din altă lume ca prinos pentru credinţa fierbinte a credincioşilor.

Cu toţii am intrat în biserică, însoţind racla sfântului, unde s-a cântat Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. S-au adus mulţumiri, s-au citit cuvinte de folos şi bineînţeles că inimile şi-au dăruit multe bucurii duhovniceşti şi sufleteşti. Rândul de credincioşi nu s-a oprit de la venerarea sfântului decât târziu în noapte. A doua zi, credincioşii l-au întâmpinat pe sfânt dis-de-dimineaţă şi nu s-au despărţit decât după miezul nopţii. Aveau atâtea să îşi spună…

Sfântul Varlaam i-a primit pe toţi: tineri, bătrâni, bolnavi, etc. Au venit şi copii cu sentimentele lor pure şi gingaşe ca florile de ghiocel. În aceste zile am redescoperit acea candoare pe care mulţi dintre noi o pierdem pe drumul vieţii.

La un moment dat a venit o copilă de vreo 6 anişori la mine, privindu-mă sfioasă cu ochii ei mari şi cuminţi, zicându-mi: „Părinte, ieri am venit cu mama şi mi-am sfinţit brăţara de racla sfântului, dar aseară mama mi-a făcut baie şi eu aveam brăţara la mână, iar acum nu ştiu dacă mai este sfinţită sau trebuie să o sfinţesc din nou”… „Pentru sufleţelul tău curat, Alexandra, sigur brăţara a rămas sfinţită, dar mai atinge-o dacă vrei, ca să fii sigură şi să rămâi cu inimioara împăcată…”

Tot în acele zile o bătrânică mă întreabă: „Şi iconiţele aiestea mititele cu sfântul le daţi degeaba”? „Nu degeaba, vi le dau cu binecuvântare. Bucurie sfântă vă doresc!”. „Părinte ne-aţi adus în aceste zile Ierusalimul la Fălticeni. Nu-mi vine să cred!”. „Nu eu, Dumnezeu vi l-a dăruit, iar Sfântul Varlaam a dorit să vă binecuvinteze. Aveţi Ierusalimul în inimă tot timpul.” Multe cuvinte şi clipe sfinte au curs în acele zile. Parcă şi acum aud rugăciunile celor ce au fost pelerini la racla sfântului în acele zile: „Sfinte ajută-mă că sunt bolnavă !”, „Sfinte iartă-mă!”, sau: „Ai grijă de mine !” ,Al tău sunt eu, mântuieşte-mă!” , „Sfinte nu mă lăsa !” , „Sfinte ai grijă de mama că plânge mereu !”. Mii de oameni au venit şi au îngenuncheat preţ de câteva clipe în perioada cât am stat în Fălticeni cu ascultarea la această slujbă misionară. Aşa cum spunea cineva, cuvintele sunt lacrimile celor care au vrut demult să plângă şi nu au putut…

Stând în preajma sfântului, ascultând bucuriile dar şi durerile oamenilor, văzându-le credinţa cea fierbinte şi arzătoare, nu se poate să nu primeşti putere, răbdare şi alte daruri duhovniceşti pe care ţi le strecoară Domnul încet şi tainic în suflet. Uiţi de tine şi de oboseală şi ţi se umple inima de bucurie când vezi credincioşii cum pleacă acasă cu chipurile luminate, cu încă un strop de nădejde spre a rămâne pe Cale…

M-am întors în mănăstire cu racla cu sfintele moaşte plin de nădejde. Acum sunt convins, mai mult ca niciodată, că Sfântul Varlaam are grijă de noi toţi cei care îi cerem ajutorul. Căci toate sunt bune foarte când eşti în ascultarea sfinţilor, când te dăruieşti lor, când doreşti să le devii ucenic. La racla sfântului am poposit adeseori în drumul vieţii, purtând cu nădejde pe umeri crucea pe care mi-a dăruit-o Domnul, căci ispitele vin şi bat la uşa oricărui muritor, iar altele intră chiar neinvitate înăuntru. Sfântul de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, mi-a şoptit tainic să ţin mai strâns crucea şi să o îmbrăţişez cu bucurie,  mângâindu-mă cu glas înalt şi înţelept, adâncit în inimă.

Prin sfinţi Dumnezeu ne invită să căutăm frumuseţea adevărată care este în noi înşine. Sfântul Ierarh Varlaam în puţina şi simpla mea vieţuire monahală, mi s-a descoperit ca o pildă vie şi cale de urmat, învăţându-mă că mila Domnului este în veac peste toţi şi peste toate şi tot el m-a îndemnat să am răbdare şi să le privesc pe toate prin ochii lui Hristos, prin ochi de porumbel.

Ierodiacon Hrisostom Filipescu

Bibliotecarul Mănăstirii Secu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *