Naşterea la comandă! (5 nov. 2009)

Doi tineri hotărăsc să se căsătorească şi să meargă împreună pe drumul vieţii. Nu ştiu prea multe unul despre celălalt decât ce a lăsat fiecare să se vadă. Dorinţele lor sunt multe, aşteptările mari, dar niciunul din ei nu este pregătit pentru încercările şi ispitele ce le vor marca existenţa. Amândoi sunt bine intenţionaţi, vor să-şi clădească un cămin, să fie fericiţi, să beneficieze de facilităţile pe care le oferă civilizaţia. Încep prin a-şi stabili priorităţile: întâi cariera, apoi casa, maşina şi, poate mai târziu, copilul. Când, în sfârşit, acesta este lăsat să intre în viaţa lor, trebuie neapărat să fie perfect. Viitorii părinţi (nu toţi, slavă Domnului) încep să alerge pe la diferiţi astrologi, ca să afle care este momentul propice în care este bine să se nască pruncul pentru ca acesta, născut într-o zodie “bună”să fie un învingător norocos. Ba îşi cercetează (nu conştiinţa cum ar fi de dorit ca să poată primi cu nădejde şi cu dragoste puiul de om aşa cum li-l dăruieşte Dumnezeu) ascendentul să vadă în ce parte “pică” soarta copilului. Ei şi atunci să vezi, dilemă!

Recurgând la astfel de practici, uită cu totul de Biserica mamă care este păstrătoarea şi purtătătoarea tuturor valorilor divino-umane după care orice creştin este dator să trăiască şi să-şi întemeieze familia.

“Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!” Aceste încercări ale unor părinţi de a schimba soarta copilului s-au dovedit a fi cât se poate de păgubitoare pentru toţi cei implicaţi. De obicei, mama face depresie – uneori atât de severă încât nu-i mai pasă de copil şi de nimic iar copilul simte că este părăsit şi se îmbolnăveşte. Un alt fenomen îngrijorător se manifestă azi şi, din păcate, are incidenţă în lumea medicală. Tinerele mame nasc după agenda medicului. Naşterea poate fi provocată oricând cu mijloace moderne aşa încât nu mai este nevoie să aştepte nimeni venirea copilului. Aşteaptă numai mama să-i vină rândul când este programată. Astfel, mama şi copilul sunt supuşi unui proces creat artificial, violent chiar dacă-i lipsit de durere pentru mamă în care totul se rezumă la un simplu act robotizat, animalizat, în urma căruia copilul nu este altceva decât un produs aruncat pe o bandă rulantă.

Ce se întâmplă cu femeia? Nu mai poate naşte firesc, natural aşa cum au făcut-o de mii de ani toate urmaşele Evei? Medicul nu mai are răbdare? Poate se nasc prea mulţi copii? Femeia nu mai vrea să-şi asume “pedeapsa” pe care i-a hotărât-o Dumnezeu ca urmare a neascultării? (“Voi înmulţi mereu necazurile tale mai ales în vremea sarcinii tale, în dureri vei naşte copii…”)

Naşterea presupune participare atât din partea mamei cât şi din partea copilului. Amândoi se află atunci într-un moment de cumpănă. Copilul luptă pentru viaţă iar mama îşi pune viaţa pentru copil. Durerile pe care aceasta le rabdă în acele momente înmulţesc bucuria pe care o simte când îşi vede copilul şi conştientizează că ea l-a purtat în pântece. Cel care a binecuvântat pântecele Fecioarei va binecuvânta orice pântec de femeie atunci când aceasta îşi îndeplineşte menirea pentru care a fost creată prin natura sa. Copilul suferă împreună cu mama la intrarea lui în lume şi se întăreşte în această luptă. De aceea mama, când vine ceasul ei, trebuie să se mărturisească şi să se împărtăşească pentru că vine momentul jertfirii care o poate mântui. Ea este “asistată” la naştere de Maica Domnului, care a luat asupra ei durerile tuturor mamelor. Ea le slobozeşte, le mângâie şi le ajută pe mamele care fac voia Fiului său Iisus Hristos. Nu trebuie să ne speriem şi să umblăm pe căi uşoare, lăturalnice fugind de ceea ce a hărăzit Dumnezeu pentru noi căci El este păzitorul vieţii noastre şi fără voia Lui nimic nu se întâmplă. ”Ce ţi-e scris , în frunte-i pus !”spune un proverb românesc, indiferent de zodia în care te naşti şi de măsurile pe care le iei ca să te protejezi. Numai Dumnezeu poate hotărî asupra vieţii noastre pentru că El ne-a dat-o. Mai mult decât atât este de la cel viclean.

Tudora Luca