LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Ne folosim talantii doar pentru a nu rata Invierea

Share

Marturisim credinta noastra profunda in Tatal ceresc. Ii multumim pentru talantii incredintati noua, nevrednicii. Dar nu ramanem intr-o stare de uimire platonica, nu stam cu mainile in san si constatam speculativ, ci ne imbucuram de marile daruri primite. Nu vom fi lenesi, pentru a nu fi alungati din rai. Vom munci cu ravna si, cu puterea Lui, vom mosteni Imparatia iubirii. Muncim ca sa ne inmultim talantii, nu ca sa adunam averi. Munca noastra devine rugaciune, cata vreme actiunea filantropica nu e o raritate.

Cautam tapi ispasitori peste tot. Nu ne incalzeste cu nimic sa tot aratam cu degetul pe alti pacatosi. Nu putem deveni neprihaniti doar prin comparatie (ceilalti sunt si mai pacatosi decat noi). Vom fi judecati dupa ce am facut noi. Ortodoxia este calea mantuirii; sa nu ne poticnim in ispite.

De ce radem de altii? „Hristos n-a făcut niciodată vreo observaţie asupra trupului vreunui om. El nu i-a spus lui Zaheu: cât eşti de mic! Nici lui Iuda: cât eşti de urât ! Nici slăbănogului: cât eşti de slab ! Nici celui lepros: miroşi urât!” (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Un crestin nu este badaran: “Chiar dacă omul nesimţitor va fi lovit cu toate lemnele, îl va durea numai trupul. În timp ce acel sensibil si râvnitor se răneşte adânc şi cu un cuvânt şi, simţind şi greşeala cea mai mica, o socoteşte de multe ori ca un păcat foarte mare; el suferă chiar şi o hemoragie duhovnicească atunci când oamenii nesimţitori vin fără de niciun discernământ să-i cureţe o mică rană cu unghii sălbatice.“ (Cuviosul Paisie Aghioritul) Ne folsim talantii doar pentru a nu rata Invierea. Poti sa ai o mie de talanti, fara smerenie, degeaba. Crucea e o realitate, dar nu e finalul.

Este dificil sa vorbesti despre bucurie intr-o lume trista, intristata de propriul egoism.
Este nasol uneori sa fii fericit, cand langa tine sunt atat de multi nefericiti.
E grav chiar sa reusesti, cand esti inconjurat de atatia ratati.

Raul contamineaza. Este un virus ucigas, ce deterioreaza membrana sperantei.
Aceasta este miza maleficului: deznadejdea, depresia, apostazia, tristetea suprema.
Iar daca nu ai aceasta explozie de lumina in tine, este imposibil sa devii lanterna altora.

Secretul este sa nu iti pui bazele bucuriei in creatie, in materie, in palpabil, in senzorial, in placere, in patima.
Fundatia bucuriei este Creatorul, credinta, iubirea, iertarea, rugaciunea, dialogul permanent, ca evadare din inchistarea egoismului.
Deschiderea aceasta catre toti este mare noutate a crestinismului. O deschidere ca o imbratisare, ca o mangaiere, ca o incurajare.

Nu poti reusi fara Dumnezeu, orice metoda ai inventa, nu tine.
Dumnezeu este sursa absoluta de bucurie, restul este un surogat ieftin.
Munca trebuie imbinata cu rugaciunea, ca reteta a vietuirii sanatoase.

Roaga-te, citeste, fa matanii, posteste, zambeste.
Nu trai pentru imagine, tu esti deja imaginea, chipul divin.
Nu te justifica de pacate, ci paraseste-le cu fermitate, ca si cum te-ai scutura de o lipitoare ucigasa.

Nu omite Spovedania, singura sansa de iertare.
Participa la Liturghie, roaga-te pentru bolnavi.
Citeste Psaltirea si nu ii uita pe cei adormiti.

Nu esti singur, ai ajutor ceresc permanent, gratuit, neconditionat.
Ratacirile tineretii nu le reprograma ca potentiale esecuri.
Epoca de consum va trece fara sa realizezi, nu te lasa subjugat de aurul nisipos al lumii.

Evanghelia nu este o carte de impresii, ci este vestea care te salveaza.
Vesta care nu te lasa sa te ineci.
Dar beneficiaza de roadele ei, fii contemporan cu apostolii.

Cei cu pantaloni zdrentuiti pot deveni filantropi.
Sclavul este deja eliberat de moarte, de iad si de pedeapsa.
Nu te lasa orbit de curcubeul imaginar al profitului.

Traieste viata ca un psalm, fiecare luna poate fi ultima.
In genunchi, nu poti fi doborat de nimeni.
Cauta-l pe Sfantul Ioan Rusul, vei vedea de ce.

De fiecare data cand se indreapta cate o torpila catre o Biserica a lui Hristos, Ingerul acelei biserici o deturneaza chiar din fata altarului, iar biserica, slujitorii si credinciosii sunt salvati. De fiecare data cand aghiuta imprastie samanta de scandal, Ingerul Bisericii readuce unitatea. De fiecare data cand exista risc de implozie, acelasi Inger reconfigureaza totul. Este o minune care se repeta la fiecare asalt.


El are mandat divin, de restaurare a teocratiei si inlaturare a ipocriziei. Lucrarea ingerului determina ca toata misiunea noastra sa nu fie in zadar, ci harul divin sa rodeasca si sa se inmulteasca, sa inmugureasca in fiecare. Ingerul Domnului trimis fiecarei biserici se bucura doar de adevar, de bunatate si de dreptate, iar nu de exagerari, exhibitii, mandrii, etalari, tupeisme, obraznicii, rautati, minciuni si injustitii.

Mesajul Ingerului fiecarei capele este directionat catre singura Cale: seriozitatea. Neaparat, sa-I slujim Domnului ingerilor! Ingerul bisericii este un ambasador al iubirii. Drept urmare, el leaga iubirile intreolalta, pentru ca, prin iubire, toate sa fie demne de sperat. Ingerul este smerenie, lepadare de egoism. Fiecare inger intruchipeaza portretul unui discipol.

Ingerul Bisericii este un elocvent exemplu de receptivitate: nu carcoteste, nu este bosumflat, ci este fericit sa faca ascultare de Dumnezeu. Pentru ca este protejat si poate proteja, la randul lui, pe altii. El readuce optimismul si bucuria. Acesta nu este un caz fictiv, ci se bazeaza pe realitatea bisericii noastre.

Dumnezeu ne binecuvintează supraabundent, cu minuni, cu bucurii, cu sfinți. Tot mai mulți oameni regăsesc credința și pe sfinții ocrotitori. Unii au ca patron al casei pe Sfânta Paraschiva, alții pe Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul sau Sfânta Xenia. Am întâlnit o casă cu un patron deosebit: Cuviosul Irodion de la Lainici.

 Părintele Irodion nu este un erou legendar de secol XIX, ci un slujitor al Liturghiei atemporale, care ne invită la mai multă seriozitate duhovnicească. Am fost la Mănăstirea Lainici, m-a ajutat Bunul Dumnezeu, este ceva deosebit, parcă ieși din lume și intri în Rai.

 Cât de important este cel ce te învață! Cuviosul Irodion este un mare privilegiat, fiind ucenicul Sfântului Calinic de la Cernica(despre care un mare duhovnic spunea că este cel mai mare sfânt român). Iată continuitatea harului, succesiunea apostolică din tată spiritual în ucenic râvnitor, formula mereu câștigătoare. Așadși scelaar, ai un astfel de îndrumător? Eu zic de aria mea geografică: astfel de străjeri sunt părinții Visarion Pașca, Teofil Roman, Gheorghe Șanta, Vasile Fluieraș (actualul PS Vasile Someșanul) și mulți alții. Cu siguranța, și la tine în parohie se roagă în anonimat laic, dar știut de îngeri un duhovnic cu nimic mai prejos decât avva Pamvo din Pateric.

 Vedeți, eu nu vreau să detaliez sec biografia cuviosului, ci să vă îndemn să deveniți cuvioși. Acesta este rostul cinstirii sfinților: imitarea modelului lor de accedere în Împărăție. Și, mai mult, sfinții, duhovnicii și îngerii ne poartă pe brațe prin rugăciunile lor.

756876

 Nu vreau să îmi etalez eventualele cunoștințe, înșirând mii de neologisme și de sinaxare, ci să vă arăt frățește că nu sunt cazuri izolate. Nu sunt vreo doi, care nu au avut altă treabă, ci sunt mii de mii care au găsit bucuria credinței, o fericire neelitistă. Iar o astfel de fântână a apei vieții veșnice este, cu siguranță, Mănăstirea Lainici. Pentru că acolo veghează omul lui Dumnezeu, părintele Irodion, sfântul Retezatului.

 Nici nu vă dați seama cât de viu este părintele Irodion! Mult mai viu decât mine sau decât voi! Este din aceeași ligă, cum ar spune-ntr-o parabolă Andrei Pleșu, cu părintele Arsenie Boca (în Rai sunt în același secol), cu Adrian Făgețeanu, cu Teofil Părăian, cu Arsenie Papacioc, cu Mircea Vulcănescu, cu Valeriu Gafencu, cu Bartolomeu Anania, cu părintele Calciu, cu părintele Galeriu, cu toți cei din familia aceasta spirituală, iar din Biserica luptătoare cu Rafail Noica, cu Iustin Pârvu, cu Iustin Marchiș, cu Pantelimon de la Oașa, cu părintele Ionică de la Turda (actualul ÎPS Andrei Andreicuț). Este o singură divizie în cer, iar locuri sunt destule. În Rai nu veți găsi niciodată anunțul Nu mai sunt locuri! Iar Sfântul Irodion te ajută la barajul de promovare, fii curajos!

 Sfântul Irodion era deosebit de smerit, având ca model pe Sfântul Ioan Botezătorul (cel mai mare bărbat născut din femeie), nu vorbea pe nimeni de rău (iată secretul nemuririi). Nu avea nevoie să meargă la sală să tragă de fiar(ă)e, se nevoia zilnic cu sute și sute de metanii. Căuta desăvârșirea, a înțeles că nu va fi fericit dacă va colecționa botoșei, cămăși și pantofi, nici dacă va face o pasiune pentru cai. A înțeles sursa fericirii și nu a mai părăsit-o.

 Cât de smerit a fost, încât Domnul l-a înălțat: Sfântul (cel mai mare) Calinic l-a ales pe Irodion, fostul său ucenic, ca duhovnic…Foarte rar se întâmplă așa ceva. Cât de păcătos sunt, cred că mai am foarte mult, ca să (ce vorbesc?!) să devin duhovnicul duhovnicului meu. La ora actuală, pare o nebunie curată, ca și cum un orb ar conduce un luminat…. Iertare, părinte Gheorghe, dar fac asta ca tinerii să înțeleagă cât de importantă este relația lor cu Dumnezeu și să îi atrag așa, cu mijloacele mele reduse, dar sincere și total dezinteresate. (De ce? Pentru că credința vine din auzire…).

 Sfântul Irodion a îndurat toate invidiile, nu s-a bosumflat, ci s-a rugat necontenit pentru dușmanii lui. Și sunt absolut convins căDumnezeu nu l-a refuzat (nici pe el, nici pe cel ce îi citește acatistul). Dumnezeu a făcut multe minuni prin el și l-a chemat la Sine într-un an jubiliar cu adevărat, 1900.

 Vedeți, cinstirea sfintelor moaște nu este un spectacol. Nu mergeți la Lainici ca să atingeți neapărat, să puneți mâna, știți voi ca și cine… Vă trebuie respect și, mai ales, enorm de multă, maximă, pocăință.

Cinstiți pe Dumnezeu nu doar cu buzele, ci și cu inimile voastre! Domnul face pentru toți minuni multe, minuni fără seamăn. Dacă vă veți întoarce spre El, vă veți izbăvi. Domnul Dumnezeu va izbăvi pe poporul Său. El este singurul Înțelept. Doar Lui I se cuvine slavă. Întoarceți-vă! Domnul vă va mântui, Domnul vă va cruța. Dați la o parte idolii din viața voastră, alungați avariția, lăcomia și ura.

Acum așa zice Domnul citim Așa cum zice Domnul, nu altfel. Nu inventăm, nu adăugăm, nu ștergem scripturi. Domnul face minuni la care nici nu vă așteptați. Iată cauza eșecului: vrem să părăsim Izvorul și să ne săpăm fântâni sparte. Dar cât de amar este să-L părăsești pe Dumnezeu!… Când săvârșiți ticăloșii, nici măcar nu vă rușinați… Schimbați această mentalitate morbidă și așteptați mântuirea. Cu multă-multă speranță.

Ferice de aceia care cred că se vor împlini cele spuse lor de către Domnul! Nu vă depărtați de Templu, ci zi și noapte serviți în posturi și în rugăciune. Fiți mulțumiți cu solda voastră! Vouă, deținuților, Domnul Iisus Hristos vă vestește eliberarea. Vai de cei ce se încăpățânează să se îmbuibe, în timp ce frații Lui mor de foame! Dar voi, voi cine ziceți că este El? Credeți că este Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Luați-vă crucea zi de zi…

As crede si eu, daca tu (care pretinzi ca o faci), ai avea o fata de mantuit. Asta auzim de la fiecare sceptic (si pe buna dreptate). Uneori (dupa cum ne comportam), se pare ca Iisus ar fi spus: Dupa aerul vostru rigid, veti fi recunoscuti. E curios, intr-adevar, cum pentru un crestin, bucuria coexista cu mizeria si cu durerea. Dar aceasta bucurie e primita de la un Dumnezeu crucificat (zice Stan Rougier). Solutia: sa iubim, dar sa iubim in felul lui Iisus (nu in felul nostru).

 Bucuria crestina are ceva deosebit: nimeni nu o poate lua de la noi.De fapt, Dumnezeu ne invita sa traim ca EL! Care este obstacolul: egoismul. Sau atasamentul de materie. Pentru a putea lucra, Dumnezeu trebuie sa gaseasca loc in noi.

 Catisma dupa catisma, psalmii aduc bucuria. Dumnezeu ne umple de bucurie (Psalmul 125). Psalmii sunt proclamarea bucuriei. Crestinismul a triumfat prin bucurie si a inceput sa piarda lumea cand a pierdut bucuria (din martiri, crestinii au devenit persecutori).

 Este bucuria eliberarii. Nu numai ca Razboiul s-a terminat!, dar si Am invins, fratilor! Motiv de bucurie pentru tine, azi: La Inaltare, Iisus devine nevazut in Palestina, pentru ca devine prezent peste tot! In inima intregii istorii (Alphonse Goetmann). Consecinta, la Ioan 15: Bucuria lui Dumnezeu e deplina in noi.

Povestiri despre Bunul Dumnezeu (fără Rainer Maria Rilke): răsturnări spectaculoase de situaţie (minciuna este vădită). Să nu vă miraţi de asta! Când aţi crezut că lumina pierde, revine pe turnantă şi câştigă, spre stupefacţia întunecaţilor. Sfinţenia are efect multiplicativ, contagiaţi-vă de iubire! Viaţa este un pelerinaj către înviere, nu o călătorie de afaceri murdare. Întâlniţi o persoană care vă propune o colaborare avantajoasă. Este Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, care vă redeschide Raiul veşniciei. În fiecare familie au loc schimbări neaşteptate: totul este primenit pentru vizita Musafirilor cereşti. Nu sunt OZN-uri, ci sfinţi protectori, care psalmodiază imne de laudă. Ah, iată-l pe Serafim! Da, iar acela e negresit Ipatie!

Nu semnaţi liste de adeziuni diavoleşti, pierderea va fi infinit mai mare decât aparentul câştig. Sunteţi nevoiţi să faceţi cheltuieli prevăzute de Dumnezeu: maximizarea profitului ceresc prin donaţii săracilor, aşa ne-ar sfătui Sfântul Ioan Gură de Aur. Catisma din Psaltire din zori este telefonul mult aşteptat de la Dătătorul de linişte. Aprindeţi candela faptelor bune, nu o lăsaţi să se stingă, Mirele Hristos vine pe neaşteptate. Veştile despre moştenirile pământeşti nu vă mai agită: ca fii adoptivi ai Tatălui, aveţizestre cerească. Aveţi răbdare şi nu forţaţi lucrurile, Dumnezeu lucrează, conlucraţi cu El, chiar de acum.

Psalmul îndreptării: Doamne, scapă-ne de înşelare! Ridică-ne din gropapa deşertăciunilor! E atât de frumos cu Tine, pentru că Tu eşti Izvorul Binelui, al Iubirii şi al Luminii! Toate vin de la Tine. Şi lumina şi izbânda şi viaţa. Inima să devină o păstrătoare validă a vieţii, neîntinată de păcat!

Diavolii se tem de psalmi! Apoi, psalmii sunt mângâietori. Ne îndeamnă la Pocăinţă adevărată. La o atenţie sporită faţă de cel de lângă noi. În ziua necazului vom striga către Dumnezeu şi El ne va hrăni (Psalmistul David). Lăudaţi pe Domnul, că e bun, că mila Lui e în veci! Vom cânta Aliluia de şapte ori pe zi, spre lauda bunătăţii Tale. Nu vom prăda casa văduvei, nu vom oropsi pe orfan, nu vom fura demnitatea nimănui, pentru că nu suntem ai noştri. Suntem ai Tăi, ai veşniciei Tale, ne desfătăm în iubirea veşnică, nu pentru meritele noastre, ci pentru miliardele de picături de sânge de pe Crucea răscumpărării. Suntem regeneraţi, reconfiguraţi, reînviaţi prin mila Ta! Mulţumim, Doamne al Învierii, Te iubim!

 

 

Marius MATEI

Viata mea in Hristos

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *