Nechibzuinţă: să nu te rogi
Share
Studiem prea multe lucruri, negljând cele despre Dumnezeu. Ne lăudăm cu licenţe şi brevete: smerenia preţuieşte mai mult decât lustrul exterior, cum ne învaţă marele duhovnic Ioan de Kronstadt. Practicăm rugăciunea: este o necesitate, pentru a fortifica viaţa sufletului şi pentru a-i reda vigoarea. Dacă vom continua să nu ne rugăm, vom da dovadă de cea mai mare nechibzuinţă.
Suntem creştini? Atunci, să ducem încă de aici o viaţă cerească în neagonisire (necăpătuială), dragoste, blândeţe, nerăutate, răbdare, curaj şi caritate. Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima? Atunci, să nu ne împătimim de nimic din această lume, ne sfătuieşte preotul Ioan din portul militar al fostului Leningrad. Adevărata bogăţie nu stă în case, terenuri şi bani, ci în asemănarea noastră (nu doar a celor din martirologii şi sinaxare) cu Dumnezeu.
Privind icoanele din biserică, ne cuprinde o stare de contemplaţie. Biserica ni se înfăţişează ca o istorie sfântă, cu figuri de seamă şi cu fapte minunate. Şi dacă nu găsim loc în credinţa noastră pentru Tainele Bisericii, înseamnă că inima e necurată: ochii bolnavi nu suportă lumina soarelui.
Şi dacă toţi ne-am ruga cu sinceritate, ar putea exista oare ceva care să nu putem obţine de la Tatăl nostru?
Să iubim mai ales Raiul şi pe Părintele ceresc. Această Patrie este mult mai scumpă şi mai vrednică de cinstire decât cea pământească. Raiul este juruit cu Sângele nepreţuit al Fiului lui Dumnezeu (părintele Ioan, sfântul din Kronstadt). Pentru a fi cetăţeni ai Raiului, trebuie să îi respectăm legile (să le iubim). Să iubim Biserica: este şcoala de educaţie duhovnicească.
Atacurile vrăjmaşului să nu ne facă să ne pierdem speranţa, ci să ne întărim, căutând la Hristos, începătorul tuturor biruinţelor. Mirele ceresc săvârşeşte în taină renaşterea sufletelor noastre. Conchide părintele rus: Biserica este idealul umanităţii (cerul pe pământ). În Biserică, ne trezim din seducţia lumii acesteia şi din beţia poftelor. Dar, mai ales, ne luminăm şi ne sfinţim.
Adevărata mângâiere să o căutăm doar la Dumnezeu. Orice va face Domnul din noi, nu poate fi decât bun (întăreşte Toma de Kempis). Ştiu sigur că Mirele nu ne va părăsi. Dacă Îi rămânem fideli, nu vom fi şterşi din cartea vieţii şi nimic nu ne va strica, orice necaz va veni peste noi.
