Nu există liniște fără smerenie

Pentru a învinge răul, trebuie să triumfăm în fața mândriei. Nu se poate altfel. Riscăm să pierdem totul din cauza mândriei. Doar prin smerenie câștigăm liniștea, fericirea și bucuria.

Părintele Nicolae Dima ne convinge de faptul că nu trăim tot timpul în lumina Evangheliei, ci de multe ori trăim în umbre de imoralitate.

● Să nu folosim niciodată violența pentru a ne atinge scopul. Să ne îmbunătățim comportamentul maximum posibil. Speranța nemuririi stă în teologie, nu în tehnologie.

Atitudinea potrivită este smerenia: realitatea este mult mai cuprinzătoare decât noi, tainică și enigmatică, iar cunoașterea noastră este limitată. Dușmanul nostru este aroganța, noțiunea îngâmfată că viziunea noastră limitată este corectă și suficientă, că noi singuri avem dreptate și toți ceilalți greșesc.

Trebuie să învățăm, scrie Alister McGrath, să trăim cu întrebări la care deocamdată nu avem un răspuns clar, sperând că vom găsi soluții de încredere, dar care de cele mai multe ori nu pot fi dovedite. Omenirea se află în starea în care este nevoită să facă vieții fără certitudini demonstrabile științific. Cel mai la îndemână exemplu este răspunsul la întrebarea-cheie: Ce se întâmplă după moarte?

● Să nu reducem misterul universului la ceea ce nouă ni se pare convenabil. Tot ceea ce creăm este o copie, menită să ne mărească admirația și umirea, mulțumirea și recunoștința față de Proiectantul originalului.

Să nu uităm niciodată faptul că puterea lui Dumnezeu este mai tare decât moartea.

Dumnezeu ne are în planurile Lui, noi Îl avem în planurile noastre?

Liniștea sufletului nu este o tendință sau un moft, este o oglindire a aspirațiilor umane profunde. E clar că în iad numai liniște nu e. Deci liniștea e un început al fericirii Raiului.

● Sfântul Pavel insistă pe faptul că omul – orice ar face – nu poate să câștige prin forțele proprii mântuirea. Apostolul este însărcinat doar de Dumnezeu, este recunoscut ca om al lui Dumnezeu de către creștini, dorește tot ce este mai bun pentru toți credincioșii, proclamă măreția lui Dumnezeu și – prin toate acestea – Dumnezeu este slăvit.

Dacă chemarea noastră este pusă la îndoială, să ne cercetăm ca nu cumva să trăim o viață urâtă. Să experimentăm mai degrabă pacea lui Dumnezeu și liniștea harului, chiar dacă este o favoare pe care nu o merităm, deoarece adesea L-am respins pe Dumnezeu prin aroganța noastră, ne-am răzvrătit împotriva Lui prin mândria noastră, L-am neglijat prin lenea noastră.

● Liniște înseamnă să fim legați, uniți și țesuți împreună cu Dumnezeu, să fim siguri că El ne va purta de grijă, ne va îndruma, ne va întări, ne va susține, ne va izbăvi, ne va încuraja, ne va salva, ne va dărui viață veșnică.

Un om poate experimenta adevărata liniște doar când Îl cunoaște pe Hristos ca Dumnezeu. Nu toți cei botezați cunosc această liniște smerită, nu toți se încred în Hristos pentru mântuire.

Liniștea noastră stă în taina mare că Hristos este Înlocuitor pentru păcatele noastre. Altfel, nu am fi deloc liniștiți, ci agitați la maxim că nu vom scăpa de chinurile veșnice. Din această siguranță înțelegem că nu avem nici un merit, că nu e cazul să ne mândrim.

● Hristos a murit pentru toate păcatele noastre, groaznice sau mici, ascunse sau descoperite, ale trupului sau ale sufletului. Hristos nu ne iartă doar de o parte din povară, ci ne eliberează complet, plătește întreaga datorie în locul nostru.

Strădania noastră este aceea de a ne vindeca de malițiozitate, de imoralitate, de lăudăroșenie și de invidie. Aceasta este voia lui Dumnezeu și noi împlinim voia Celui pe care îl iubim mai presus de orice. A fost voia lui Dumnezeu să fim salvați. Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât ne vrea mântuiți. El vrea asta atât de mult, încât Și-a jertfit propriul Fiu pentru noi. Dumnezeu vrea să fie Tatăl nostru. În această Familie, e liniște deplină.