Cântec pentru suflet
12 septembrie 2020
Share
Fiecare suflet este un cântec, care trebuie reîmprospătat, curățat de vopseaua nepotrivită. Strofele trebuie finalizate, nu abandonate aleatoriu. Scăpăm de falsitate, creând tăceri învăluite în taină.
Citiţi Sfânta Evanghelie, pătrundeţi-vă de duhul ei, faceţi din ea rânduiala vieţii voastre. Abordaţi orice lucrare şi orice problemă a vieţii în duhul învăţăturii Evangheliei. Aceasta este singura lumină a vieţii noastre.
Hristos este Împăratul veșnic, iar împărăția Satanei va trece repede, ca orice lucru amăgitor.
Noi ne bazăm pe Noul Adam – Hristos, nu pe Noul Nero.
Chiar dacă am ratat promovările lumești, Hristos are pregătit premiul pentru noi.
Lipsa noastră de credinţă nu are cum să nască decât groază. Doar o credinţă puternică elimină această groază. Un om îngrozit nu are cum să fie fericit. Deci, doar o credinţă puternică naşte fericirea, iată silogismul veşniciei.
Să fim liniștiți când nu avem nimic de spus. Dacă iubirea autentică ne mișcă inima, vom ști când și ce să spunem în cântecul vieții și o vom face cu ardoare, convingător.
Să învățăm să iubim, chiar dacă acest fapt implică multă suferință uneori. Acest proces este o călătorie înspre Celălalt, înspre armonia muzicii Lui.
Nu trebuie să rămânem nici o secundă în plus sclavii urii. Dacă ne vom strădui să înmulțim iubirea, vom face lumea mai bună și sufletele noastre mai încântătoare.
Iubirea este unica împlinire. Totul în afara ei este un imens eșec. Vom găsi această iubire când nu vom reacționa cu violență în fața slăbiciunii.
Există și o iubire greșită. Unii oameni iubesc răul care li se face din viclenie și nu știu cum să se descătușeze. Sunt depășiți de problemă. Doar Cineva din exterior îi poate ajuta, în urma unei credințe puternice.
Nu există iubire care să nu fie un ecou al dorului divin după copiii rătăciți temporar.
Cea mai bună terapie este să fim în compania sfinților.
Timpul minunilor nu a trecut. Chiar dacă fiecare om retrăiește chinuri profunde, fiecare are speranța fericirii. Iar cântecul durerii devine rugăciune de mulțumire.
Nu e nevoie să ne pregătim pentru epuizare, pentru că vom fi salvați. Nu e nevoie să ne pregătim pentru singurătate, pentru că nu vom fi abandonați. Psalmul devine cântecul mântuitor.
Puțini citesc versurile Cântului evanghelic. Dintre cei care citesc, puțini înțeleg. Dintre cei care înțeleg, mulți uită. Dar melodia Paraclisului revine mereu liniștitoare.
Nu vom fi niciodată apostolii autodistrugerii. Nu vom încuraja ura și disprețul. Nu ne vom scufunda în tristeți și plictisuri. Ci vom cânta Celui Iubit și această melodie de dragoste ne va salva.
Amin ! Mulțumim pt. binecuvântare!