Nu te pot uita, Doamne!

Nu te pot uita Doamne…nici în iadul meu. Strig după tine, căci Tu eşti Scăparea mea.

Dorul de tine mă face să vin desculţ, pe cărbunii aprinşi ai păcatelor, doar să te întâlnesc.

Şi mi-e dor…şi mi-e teamă, şi vreau, şi sper, că dincolo de noianul de uitare, mai este un firicel de dor şi de iubire şi pentru tine, în inima mea.

Dincolo de mine eşti tu. dincolo de toate iluziile, este  Veşnicia, în care chiar nu ne mai separă nimic de Doamne. Şi Veşnicia începe de aici de pe Pământ.

Acolo Dumnezeu se trăieşte plenar. Şi acolo….este aici de fapt.

Hristos ne-a deschis Calea, ne-a arătat Adevărul şi bate la poarta inimii fiecăruia,  pentru a-I dărui Fericirea Raiului şi Veşnicia Sa.

Depinde de libera noastră alegere, dacă îi deschidem poarta să intre, îi redăm inima care este a Lui, şi dorim să rămânem cu El, în Iubirea Lui O Veşnicie.

Câtă libertate ne-a lăsat Dumnezeu…

Cât de mult ne iubeşte peste toate ale noastre…

Cât de puţin îl iubim noi…şi cât de puţin îl lăsăm să ne iubească…

“Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.” Ioan (Cap.21,ver.15)

Iubirea ta mă arde, în iadul meu şi mă răcoreşte în Raiul Tău. Eu Omul, am creat iadul, Tu Doamne ai creat Raiul. De ce preferăm iadul, în locul raiului, şi moartea în locul Vieţii? De ce nu-ţi oferim Ţie Viaţa noastră, inima noastră? De ce uităm că tu ne-ai creat buni şi frumoşi, Chip şi Asemănare cu Tine?

În iad iubirea este foc şi în rai este Izvorul Vieţii, care potoleşte setea dorului de Dumnezeu. Dar mila Lui Dumnezeu, e mai mare decât noianul păcatelor şi nebuniilor noastre. Iertarea Sa e infinită. Iubirea Sa e Desăvârşită. Viaţa e reală, moartea e o fantomă, care moare în ea însăşi.

Doamne, nu mă lăsa să te uit!

Nu pot trăi fără Tine. Tu eşti sensul meu, Viaţa mea. Tu eşti TOTUL meu.

Scoate-mă din nebunia mea, din groapa ce singur mi-am săpat-o, dar nu când vreau eu, ci când este Voia Ta.

Sufăr după Tine Doamne, când nu-ţi mai văd urmele paşilor Tăi pe nisip alături de ai mei, dar îmi amintesc că atunci m-ai luat cu adevărat în braţele Tale şi nimeni şi nimic nu ne va putea despărţi vreodată. Nici timpul, nici moartea nici umbrele păcatelor, nimic. Căci Tu eşti Totul în toate. Iubirea Ta, este în aerul ce îl respir, în focul iadului şi frumuseţea raiului, în nisipul mării, în stelele cerului. Nu te pot uita Doamne. Chiar de uit de mine, de Tine, Tu nu mă lăsa să te uit!

Acesta e scopul existenţei omului pe Pământ, “A EXISTA PENTRU A ÎNVIA” !

Cu toţii trebuie să ne reîntoarcem de la moarte la Viaţa Veşnică, care începe de aici de pe Pământ.

Hristos e Calea, Adevărul şi Viaţa. El reuneşte Sufletul cu Trupul nostru, dincolo de rana strămoşească a căderii, care le-a despărţit şi a creat iluzia morţii. În Trupul Lui Hristos ne reîntregim, ne reunim, Înviem, prin şi cu El.

Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem. Dragostea Lui Dumnezeu întrece orice închipuire!

E nevoie să ne deschidem pentru a primi Iubirea Lui Dumnezeu, care poate veni oricum, oricând, prin oameni, prin Sfintele Taine sau direct prin infinita Sa Dragoste de oameni.

Iubirea Lui Dumnezeu ne tămăduieşte, ne reface celulele, organele, ne umple inima şi ne Învie la Viaţă.

Totul e Aici, Acum pe Pământ. Veşnicia nu are timp, nu are spaţiu. Pentru că Veşnicia e Hristos-Dumnezeu. Şi Dumnezeu e nemărginit, dincolo de timp. Veşnicia se câştigă de aici, nu după moarte.

Viaţa pe care credem că o trăim e o hologramă, o minciună, care ne face să uităm de Viaţa reală, VEŞNICĂ. Iluzia vieţii pe care credem că o trăim, încearcă să ne ţină captivi, în mintea noastră, în grijile lumeşti, în duhul lumii. Hristos a zis, fiţi în lume, nu ai lumii! Veşnicia – e în noi, căci în noi e Împărăţia Lui Dumnezeu, şi El e cu noi mereu, până la sfârşitul veacurilor. “Caută Împărăţia cerurilor şi totul ţi se va da ţie.”

Noi putem să fim Raiuri ale Lui Dumnezeu, încă de aici, de pe Pământ. Dumnezeu ne lasă liberi să alegem ce vrem să fim. Doar să privim cu sinceritate în inima noastră, templul şi Altarul inimii noastre să fie curat şi deschis, pentru a putea Dumnezeu să se exprime prin noi şi să înfăptuiască Voia Sa.

 

Anca Revnic

31.01.2017