LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

O minunta fapta de viata si de mantuire!

Share

Stimate Domnule Razvan Bucuroiu,

Buna ziua!

Iertati-ma pentru faptul ca va rapesc din timpul dumneavoastra dar doresc sa va impartasesc un episod din viata mea – “despartirea “ de fiinta cea mai draga MAMA.

Cu respect,

Maria Paduraru

Asa incepea ceea ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai emotionante marturii ale credintei ortodoxe pe care le-am primit in ultima buna bucata de vreme. Tocmai acum, cand se implinesc exact 50 de ani de la odiosul Decret comunist prin care calugarii erau azvarliti afara din manastiri, o calugarita se intoarce sfidand istoria cu vremelnicia dar si cu nevrednicia ei! Abuzul de odinioara a fost indreptat fie si prin acest gest unicat de revenire in obstea de unde a fost rapita acum 50 de ani. Dumnezeu sa-i tina la mare pret dorinta de mantuire si sa nu uite ca romanii adevarati si credinciosi nu au pierit definitiv din istorie. Chiar daca altii au vrut asta cu tot dinadinsul…

(redactia)

Iata articolul primit:

Dupa 50 de ani…

Ziua de 1 decembrie 2009 a adus implinirea unui vis de mult asteptat de mama mea, un vis de 50 de ani – reintoarcerea la manastire. Anul 1959 a adus durere, tristete si nesiguranta in sufletele tinerilor calugari care au fost alungati din manastirile unde ei se dusesera cu dragoste sa-si daruiasca tineretea si curatia lui Dumnezeu. Probabil ca menirea unora dintre acesti tineri era alta. Dumnezeu randuise altceva pentru unii dintre ei. Mama care a fost doar sora de manastire trebuia sa nasca trei copii (doi preoti, dintre care unul calugar, si o preoteasa) toti inchinati lui Dumnezeu si crescuti de ea cu multa responsabilitate, rugaciuni si lacrimi. Cei patru ani de manastire au marcat-o pe viata, desi si-a implinit cu dragoste menirea de mama, sotie si om al muncii, totusi inima ei ramasese la manastire. 50 de ani s-a rugat sa o invredniceasca Dumnezeu sa se intoarca acolo de unde plecase. La manastirea Rasca nu se mai putea reintoarce pentru ca aceasta manastire devenise intre timp de calugari, dar bunul Dumnezeu a randuit pentru ea Manastirea Buciumei, de langa Falticeni. Acolo se afla si cele doua maici (acum foarte batrane) ale carei ucenica a fost ea.

M-am bucurart foarte mult pentru ea, desi mi-e greu sa cred ca nu o mai am langa mine. A fost o mama de nota 10 (si inca mai este) si de aceea cred ca merita ceea ce isi doreste. Cu greu imi abtin lacrimile cand o sun, dar ea este fericita. Mi-a marturisit ca i se pare ca a renascut si ca si-a reluat viata de acolo de unde o lasase acum 50 de ani (cred ca aceste cuvinte spun totul).

Tatal meu a murit acum 18 ani, insa si el isi dorea sa se reintoarca in manastire, insa … Monahul Teodosie (pentru ca acesta ii era numele de calugarie) a stat 10 ani in manastirea Slatina impreuna cu parintele Cleopa, Inaltul Antonie Plamadeala, parintele Arsenie Papacioc si altii.

Tatalui meu ii arat dragostea mea prin rugaciunile si pomenirile facute de mine si de cei trei preoti din familie (doi copii si un ginere), iar mamei mele ii voi multumi toata viata pentru felul cum m-a crescut si educat.

Multumesc lui Dumnezeu pentru parintii pe care mi i-a dat!

M. P. (Galati)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up