LOADING

Type to search

Omilii despre umilință (IX)

Ortodoxie si traire

Omilii despre umilință (IX)

Share
Hristos se identifică cu învinșii istoriei, cu muribunzii și marginalizații, cu exclușii și nebăgații în seamă (Radu Dorin Micu, 55 de predici, Ed. Cromatica, Baia Mare, 2016, p. 23). El este întotdeauna cel persecutat, cel întemnițat și gol, cel înfometat și nedreptățit: este singurul care își revendică această categorie nedorită. Așadar, El este prezent deghizat printre noi. Există o singură urgență: renunțarea la aparențele pseudo-evlavioase.
Crucea este calea sigură, abruptă, îngustă și dureroasă (Ibidem, p. 37). Viața nu este o croazieră de plăcere. Evanghelia este adevărul care ne zdruncină, ca să ne trezească din letargie. Hristos vrea să ne elibereze de orice grijă și de orice teamă și să ne încredințeze că această lume nu este Sfârșitul. Lumea pare un imens spital, în care trebuie să ne vindecăm, până mai este timp.
Astăzi, a fi mărturisitor înseamnă a te expune umilințelor, izolării, refuzului, deoarece Hristos însuși a fost respins, batjocorit, ucis (Ibidem, p. 81), cu convingerea fermă că răsplata veșnică nu va întârzia. Gabriel Liiceanu scria că oamenii sunt răi, deoarece nu pot empatiza cu suferința altora, nu se pot gândi decât la ei, nu se pot pune în situația altuia, nici o victimă nu le mai inspiră compasiune. Un lucru este cert: orice întâlnire cu Hristos este aducătoare de viață.
Lecțiile de mântuire nu se predau decât la Școala Crucii (Constantin Necula, Duminici de fiecare zi, Ed. Agnos, Sibiu, 2016, p. 21). Când se deschide poarta unei școli, se închide poarta unei închisori. Când se deschide Biserica, se închide infernul. Fiecare duminică este o sărbătoare a celor ce mai cred în Rai. Spunem adevărul nu ca să schimbăm lumea (asta doar Hristos face), ci pentru ca lumea să nu ne schimbe pe noi (Ibidem, p. 229). Hristos dărâmă idolatria, pentru ca idolatria să nu ne dărâme pe noi.
Toate profețiile vor deveni de realitate, iar de Judecată ne apropiem fie dacă credem sau nu, fie dacă ne place sau nu, fie dacă vrem sau nu (Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 355). La cât de agresivi suntem în trafic, la cât de multă răutate încă mai avem în noi, la sumedenia de păcate pe care le facem, la depărtarea de Biserică la care ne găsim, cred că trăim în Gadara, mai degrabă decât în Sodoma. Efectiv, altfel nu se poate explica comportamentul nostru, desigur, al unora dintre noi. Câtă vreme nu ne pocăim și nu ne împărtășim, crește puterea celui rău în noi, cresc tristețea, frustrarea, nefericirea și chinul.
Hristos este Oaspetele casei noastre (Ibidem, p. 65): suntem în siguranță deplină îmbrățișați de iubirea Lui. Când oamenii ne marginalizează, ne caută Dumnezeu. Mărturisirea acestei iubiri eliberatoare nu este nici un moment despărțită de purtarea Crucii, de suportarea cu răbdare a ostilăților meschine. Domnul ne cheamă la ucenicie și la mucenicie, să răspundem chemării Lui. Credința nu va rămâne niciodată dezamăgită. Să nu îi permitem diavolului să fure cuvântul lui Dumnezeu din sufletul nostru. Dumnezeu nu ne decepționează niciodată.
Să lepădăm întunericul, pentru ca lumina să rămâmă în noi (Matei Popovici, Puterea Cuvântului, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2014, p. 38). Întrebarea esențială: ce să facem? La această întrebare ne răspunde Dumnezeu prin sfinți. Haideți să căutăm aceste răspunsuri! Poate că unii oameni nu au puterea de a-L urma, sfârșind prăbușiți pe undeva, deoarece nu și-au întărit credința când au avut ocazia: fără credință, suferința este copleșitoare.
Prin Hristos, știm sigur că Dumnezeu este o realitate (Ibidem, p. 141): știm sigur ce vrea de la noi, știm sigur că este în maximă apropiere față de noi. Oare ce vrea Dumnezeu de la noi? Un exemplu potrivit este Moise, de aceea vom privi cu atenție viața lui, pentru că vom putea învăța ce Dumnezeu a vrut de la Moise și ceea ce vrea și de la noi: toată lumea mergea spre sud, doar Moise mergea spre nord, la porunca Domnului. În orice relație există anumite genuri de așteptări, expectații sau standarde. Cum un profesor își înșiră toate expectațiile lui pentru elevi din clasă, sau așteptările unui sef de la angajații lui, tot așa are Dumnezeu așteptări, expectații și standarde definitive de la noi, robii Lui.

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi?

1) ATENȚIE

2) RESPECT

3) DRAGOSTE

4) ASCULTARE

Dumnezeu vrea să fim atenți la El. Dumnezeu nu acceptă o atenție împărțită, adică jumătate acordată Lui și jumătate acordată lumii. Dumnezeu nu acceptă o  ascultare împărțită, adică să ascultăm și de El și de lume. Un lucru știu sigur: Dumnezeu este vrednic de tot respectul nostru!  Dacă nu-I acordăm TOT respectul, atunci în mod asigurat, nu avem respect pentru El deloc. Stilul nostru de viață dovedește cât de mult iubim pe Dumnezeu și este tragic că cei mai mulți nu-L iubesc pe Dumnezeu chiar deloc.

Dumnezeu nu dorește succesul nostru, Dumnezeu ne vrea pe noi: Dumnezeu nu pretinde realizările noastre, ci în mod obligatoriu pretinde ascultarea noastră. Aşadar, viaţa plăcută lui Dumnezeu este o viaţă echilibrată, care poate include o mulţime de activităţi. Dumnezeu vrea de la noi bunăvoința noastră, intenția noastră cea bună, pe care s-o manifestăm fie și prin puțina noastră nevoință făcută cu mărime de suflet.

Păcatul este șarpele care ne mușcă necontenit, trebuie să zvârlim șarpele cât mai departe (Ibidem, p. 264). Diavolul este un iluzionist, un înșelător, iar specialitatea lui este minciuna. Prin întruparea lui Iisus Hristos, oamenii au primit armele cu care pot ține piept diavolului: harul de la botez, în primul rând, activat prin post, rugăciune, practica liturgică, comuniunea cu Hristos, sfătuirea cu ceilalți membri ai Bisericii, curățarea de vicii. Ceea ce dorește diavolul este să îi rănească pe oameni, să-și bată joc de ei în toate felurile și să le ucidă sufletele, deoarece îl urăște pe Dumnezeu, îi urăște pe oameni și nu dorește ca vreo creatură aflată în trup să poată să urce spre cer. Dar Hristos a zdrobit capul șarpelui. Bătălia decisivă s-a dat deja.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *