Onufrie de la Vorona

Cuviosul Onufrie este cel mai vestit pustnic din părţile Botoşanilor. Despre viaţa lui se ştie însă prea puţin. El s-a născut în Rusia în jurul anului 1700. Probabil că familia sa a fost una nobilă şi că el a beneficiat de o bună educaţie, pentru că, mai târziu, a ajuns guvernator al unei provincii. În jurul anului 1749, Cuviosul şi-a părăsit patria natală, funcţia şi neamurile şi a venit în părţile Moldovei, căutând îndrumare în viaţa pustnicească de la marii sihaştri care vieţuiau atunci în munţii noştri. Vreme de 15 ani a cercetat mânăstirile şi sihăstriile din Moldova, învăţând de la Sfinţii Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicikovski vieţuirea cea după Dumnezeu. În peregrinajul său, Sfântul Onufrie a poposit, în anul 1763, în Mânăstirea Dragomirna, iar în 1764 ştim că a intrat în obştea Schitului de la Sihăstria Voronei. Aici, într-o peşteră de pe malul pârâului Vorona, Cuviosul a petrecut retras la linişte vreme de 25 de ani. Vieţuirea sa era simplă, dar aspră: tăcere şi rugăciune neîncetată. Nopţile priveghea, odihnindu-se numai câteva ore pe un scaun, iar de mâncat, mânca numai o dată în zi, după apusul soarelui. În 1774, Cuviosul a primit schima cea mare din mâna părintelui său duhovnicesc, Sfântul Paisie Velicikovski.

În anul 1789, în noaptea Sfintelor Paşti, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul vecin şi l-a condus până la peştera Cuviosului, care era foarte slăbit şi dorea să primească Sfânta Împărtăşanie. După ce s-a împărtăşit, Cuviosul a cerut să meargă la Sihăstrie şi în ziua de 29 martie s-a mutat la Domnul.

Cuviosul Onufire a fost înmormântat de părinți la rădăcina unui măr, în livadă. La scurt timp, la mormântul Cuviosului au început să se petreacă minuni. Unii au văzut la mormânt lumânări aprinse sau au auzit cântări de glasuri din acel loc. În iarna anului 1846, domnitorul Moldovei Mihail Sturza, venit în părțile acelea la vânătoare, a găsit lângă mormântul Cuviosului, la rădăcina mărului, un fruct mare și frumos, pe care l-a dat fiicei sale, bolnave de epilepsie. După ce a mâncat acel măr, fiica domnitorului s-a vindecat în mod minunat. Aceasta a fost pricina pentru care sfintele moaște ale Cuviosului Onufrie, care era deja cinstit ca sfânt de localnici, au fost dezgropate și așezate cu cinste într-o raclă în altarul bisericii Mânăstirii Vorona. În 1856 însă, Cuviosul s-a arătat în vis starețului mânăstirii, arhimandritul Iosif Vasiliu, și i-a cerut să ducă racla cu sfintele moaște la Schitul Sihăstira Voronei și să le așeze într-o firidă din pronaos, unde stau până astăzi.

Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU