Optimism crestin in Marginime
23 mai 2018
Share
Creştinul care nu cântă e invadat de neputinţă şi poartă în sine duhul bolii absolute.
Şi cred, şi simt că cel mai greu obstacol pe care îl avem de trecut pe pământ este însăşi iluzia propriilor noastre răni.
Posomorâţi de atâta viaţă amară, autocondamnându-ne mereu la o stare vegetativă, am uitat de impulsul eroilor care înainte de moarte cântau.
Şi ce frumos era cântecul lor.
Scepticismul este o boală nefirească pentru sufletul românesc.
Când sunt înlănţuit de pornirile acestei patimi mă desprind din hora agitată a lumii şi poposesc într-un colţ al ţării mele, în inima Mărginimii Sibiului, undeva pe drumul între Sălişte şi Tilişca pe locul pe care parcă s-a plămădit Ardealul şi s-a boteazat însuşi neamul românesc.
Aici găsesc inspiraţie, aici obţin puterea de a scrie versuri şi de a mă gândi necomplicat la mântuire. Pentru mine, pentru condiţia mea umană Mărginimea înseamnă putere, iubire şi dreptul de a ţine mereu mintea şi inima în cer.
Catalin Dumitrean
