LOADING

Type to search

Orbirea celor ce vad

Ortodoxie si traire

Orbirea celor ce vad

Share


Prietenii ne mai trag pe sfoara, Dumnezeu niciodata. Creatorul ne daruieste timpul, pentru ca, dupa cum zice Einstein, lucrurile sa nu se petreaca deodata. Nu cladim nimic pe frica, ci doar pe virtute. Suntem poate doborati, dar niciodata invinsi. Nu suntem invidiosi, nu dorim vila aproapelui (e drept, nici ratele lui), nu ne comparam cu ceilalti, ci mergem de manuta spre rai. Suntem prezenti in biserica, dar nu lasam nici gandurile sa absenteze din fata misterului liturgic. Dumnezeu Isi comunica modurile de existenta, ne explica Homiakov, Bisericii. Aici suntem vindecati de orbirea sufletului.

Principala conditie favorabila pentru ateism este prosperitatea economica! Si a doua, ingemanat cu prima, principiul luteran de raportare la divinitate. Neagoe Basarab ii scria fiului sau Teodosie despre cantecele aduse din alte tari, cu un ton bland, totusi. Cel mai drastic este tocmai cel mai sfant, Stefan al Moldovei: “Nu credeti in Occident, mereu gata de tradari si de vanzari! Eu am crezut in el si m-am inselat”. Peste veacuri, Nicolae al Ohridei si Jicei va zice la fel. Nu apare doar calendarul pe stil nou, ci tendinta noutatii peste tot, chiar si acolo unde nu are loc, in Revelatie. Inca din 1576 vorbim despre spectacole in pietele publice, la Hermanstadt (Sibiu), alternative de distrugere a timpului. Omului i se ia timpul, pentru ca el nu stie sa se ofere Creatorului. Aparitia ceasului de buzunar (secolul al XVI-lea) coincide cu tendinta de a buzunari tezaurul credintei. Termometrul e util, nu incape vorba, mai ales pentru depistarea febrei patimase din locul far’ de comuniune. O stiinta fara constiinta va deveni ruina pentru suflet, intuia Rabelais. Si tot dansul era sigur ca mama tuturor relelor este una singura: ignoranta. Renasterea s-a transformat intr-o mortificare. Oamenii nu Il neaga pe Dumnezeu, dar si-L doresc undeva suspendat, sa nu ii incurce. Contemporanii nu acorda atentie pacatului si caintei, urmand curentului nascut la Firenze. Tablourile religioase apusene acorda exagerat de multa atentie anatomiei, muschilor, voluptatii, scotand scandalos orice ramasita de firesc din rama. Raportul cu Universul nu poate fi lamurit exclusiv prin arta! Omul are nevoie de vedere, de stra-vedere, de balsamul Revelatiei. Umanistii ignora boala si batranetea, pentru ca nu ofera solutii. Deloc, nimanui, nicicand. Umanismul inseamna clipa si “apoi mai vedem” (mai suferim cateva miliarde de miliarde de ani).

Orbul vindecat este deja candidat la sfintenie. Casa lui Dumnezeu este un spital de orbi, nu un muzeu de ochelari. Ochii bolnavi nu suporta Lumina! Casa vindecarilor nu este o arca scufundata. Nu ne putem descurca singuri; orbecaim. Cine ne calauzeste? Cum ne vindecam: prin despatimire, iluminare, desavarsire. De unde ne vine ajutorul: de la Cel ce a facut cerul si pamantul. Auzim chemarea mesianica si nu o refuzam. Nemurirea poate fi vesnica splendoare ori vesnica agonie. Si tot ceea ce nu e vesnic, e vesnic inutil. Doamne, se roaga psalmistul, nu Iti aminti de faradelegile noastre cele de demult. Ci intoarce-ne, arata-Ti fata si ne vom mantui! Nadejde inseamna sa crezi ca Sfantul Duh este de fata. Viata crestinului in Hristos nu este o utopie. Virtutile nu se vand la o licitatie, se trudesc. Milostenia nu cere dividende. Acum vedem, Hristos ne deschide ochii.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *