Orice murmur devine rugăciune, dacă inima nu este împărțită în prea multe proiecte

Cei din nord s-au pierdut, din cauza rătăcirii. Sunt OILE RĂTĂCITE din turma lui Israel. Pentru aceștia a venit Mesia, ca să îi reintegreze în turmă (Ieremia 50, 17). Cei care nu vor să revină, rămân în pustiire, nimicire (Zaharia 7, 14). Soluția este să nu părăsim Ierusalimul. Aici suntem acasă. Ierusalimul nu se poate zidi la întâmplare. Nici un altar nu poate fi construit haotic. Aici este Masa Legământului, Locul Testamentului. Aici primim moștenirea. Testamentele noastre conțin vieți, dar nu Viața.Falsa pocăință nu schimbă comportamentul pervers al omului (Osea 2, 14). Pocăința trebuie să fie autentică. Lupta cu păcatele proprii nu poate fi simulată. Dumnezeu îl răscumpără pe om. Omul poate redeveni sclav sau poate uza de libertatea nesperată. Dragostea veșnică este duioșia constantă a Domnului față de noi. În lupta cu ura, nu suntem singuri, El e pururea cu noi (Isaia 54, 6).Grija de multe împietrește inima. O inimă răvășită întunecă mintea, tulburând-o. Dumnezeu vindecă inimile zdrobite. Dumnezeu salvează inimile rănite (Psalmul 142, 4). Orice murmur devine rugăciune (Psalmul 18, 15), dacă inima nu este împărțită (fragmentată) în prea multe proiecte(Iov 17, 11). Sminteala constă în multiplicarea idolilor (sarcinilor inutile). Supraaglomerarea grijilor aduce confuzie. Ne lipsește un singur proiect: inima curată.

Marea întrebare este care este gradul de interes al oamenilor secolului acestuia pentru tema mânturii. Ei cunosc multe despre multe, dar puține despre Întreg. Noul Testament nu se adresează doar cercetătorilor. Și chiar acești puțini avizați așteptau Întruparea, atât. Marea surpriză a fost Învierea (neașteptată). Măi, Acesta chiar ESTE Mesia! Când L-au vâzut pe Cruce, se gândeau deja la Menachem Esenianul, la Iuda Galileanul, la Matatias, la Hillel, la Shammai… În istorie, rolul de Mesia fals va mai fi probat de Bar Kochba, Shabbatai Țvi (Zevi, Ițvi) și mulți alții.Marea surpriză este că Iisus, acest Mesia, chiar ESTE Hristosul! Chiar aduce învierea, nu ne vinde gogoși. Că din sămânța lui David s-a născut, tot la Bethleem, și Menachem ben Ezekiel… Deci, marea întrebarea este cine vrea să afle cu adevărat răspunsul. Pentru că cea mai mare primejdie, o spune Maxim Gorlitki, este primejdia nepăsării, începutul agnosticismului: știi că există, dar nu îți pasă. Există riscul să ratezi marea întrebare, să o adresezi greșit, deși o adresezi CUI trebui și, mai ales, CÂND trebuie.A gafat-o Irod Antipa, căruia Iisus Mesia nu îi răspunde la tot felul de întrebări. Greșise întrebările. Irod Antipa Îl ia în râs pe Singurul Mesia, crezând că este un impostor, ca atâția alții înaintea Lui. Mai văzuse el de ăștia. Nu L-a înțeles, pentru că nu era preocupat de mântuire, ci de chițibușuri, de artificii, de lucruri de umplut timpul pierdut. Mai cu seamă că Irod Antipa era confuz: credea că profetul cu pretenții mesianice este Ioan Botezătorul (căruia el îi tăiase capul) revenit la viață. Semn clar de indiferență: Am crezut că… Eram în înșelare… Mi s-a părut că…. Dacă aș fi știut (Ce te-a oprit să te informezi?)… Nimic nu era sigur…. A crezut că e de șagă și a râs de Nazarinean, în loc să profite la maxim, pentru a-Și salva sufletul.Cam așa facem noi, neavizații, confundăm duhovnicii de azi. Datorită (nu din cauza) binecuvântării că sunt mulți, am observat că mulți au tendința de a confunda proorocii, precum Antipa oarecând. Asta arată doar superficialitate, fușăreală, de neîngăduit în viața duhovnicească, pentru că este de neconceput cum poți confunda pe părintele Arsenie Boca cu părintele Ilie Cleopa… Pare ceva minor, dar nu este, arată gradul tău de interes pentru un domeniu. Dacă ești alpinist, sigur nu confuzi Everestul cu Muntele Găina (fără vreo aluzie directă).

O întrebare complementară Marii Întrebări: O dată ce ai ai aflat Marele Răspuns, ești dispus să nu îl trădezi? Cred că un om de știință nu și-ar trăda crezul său științific. Cred că majoritatea sportivilor cred în fair-play. Cred că majoritatea doctorilor salvează vieți, fiind foarte dedicați. Cred chiar și că majoritatea polițiștilor chiar prind hoți (uneori și vardiști). Dar toți aceștia nu se leapădă de misiunea lor, se străduiesc să o ducă la îndeplinire (chiar și cei de la ISU sau de la pompe funebre). Și tocmai unde e miza și mai mare, acolo e și lepădarea mai mare. A gafat-o Simon (Chefa, Chietros, Petros, Petru), când se încălzea la foc, se răcea la inimă: Nu îl cunosc pe acest Mesia! Nu știu despre cine vorbești, mă confunzi! Mă dezic de apostolii Lui!

Ori matematicienii nu se dezic de munca lor, chiar dacă nu sunt apreciați așa cum ar vrea. Sportivii merg în arene, chiar dacă sunt țintele atentatelor (Escobar). Doctorii se întâlnesc zilnic cu aparținători extrem de violenți. Polițiștii mor și înviază zilnic de șapte ori, cei de la ISU merg în fiecare misiune ca în ultima, își sărută acasă copiii ca ultima dată. Asta era misiunea apostolului: să nu trădeze Răspunsul. Petru avusese răspunsul: Tu, Iisuse, tu ești Hristosul lui Dumnezeu! Oare uitase? Uitase de Semida, de Jar, de toți? Uitase că umblase pe mare? Uitase că era împărtășit deja? Nu, nu uitase, știa răspunsul, pentru că nu el pusese întrebarea. Iisus pusese întrebarea: Cine zic oamenii că sunt eu? Iar Petru oferi răspunsul, marele răspuns, cel pe care nu îl primise Antipa.

Doar Petru putea să zică: Cum adică, cine ești?! Ești un dulgher nazarinean, care nu iei bani. Ești prietenul meu, pentru că ai vindecat-o pe Hanna, soacra mea. Nu înțeleg ce caută Levi Matei cu noi, vameșul ăsta… Ești un profet. Nu ești Ilie, dar ești ca Ilie. Ești un om. Un om bun, dar un om. Dar nu a zis asta. A zis, a mărturisit, era convins că Iisus este Mesia cel Adevărat, Singurul Fiu al Tatălui. Dar marea surpriză avea să vină și pentru Petru: Petre, am înviat, pace ție și colegilor tăi! Petru nu se îndoiește nici acum, nu pune mâna, nu e circumspect. Mai mult, este iertat, este absolvit (precum absolvenții sunt iertați de teme, după absolvire): Pentru că Mă iubești, paște oile Mele! Dacă ar fi așteptat învierea, nici Petru, nici ceilalți, nu ar fi stat ascunși (ca niște complici ai infractorului condamnat), ci nu s-ar fi lepădat, ar fi acceptat chiar să moară și el ATUNCI pe cruce, știind că urmează învierea.

Dar credea că povestea s-a terminat. A fost frumos, am visat un pic, acum ne întoarcem la soacre și la pescuit (și el și fiii lui Zevedeu). Cea mai mare surpriză a fost învierea. Când Magdalena îi spune lui Petru că Rabbi a înviat, ea L-a văzut, Petru nu o crede încă, crede că fata asta aiurează, fuge la grotă și nu vede decât un mormânt gol (plus giulguri). Abia când Îl vede pe Mesia înviat, crede și înțelege că nu mai poate renunța: este în joc mântuirea întregii lumi. Duhul Sfânt se pogoară peste apostoli și Petru devine un mare orator. Înțelege, în sfârșit, că ÎMPĂRĂȚIA LUI MESIA NU ESTE DIN LUMEA ACEASTA. Acum crede că mai există o lume, adevărata lume și că spre acea lume trebuie să ghideze oile ce i-au fost date pentru păstorire.

Nu înseamnă că Petru era mai mare, mai înalt, mai deștept sau mai frumos. Era egal cu ceilalți. Putea fi oricare altul dintre ei. Și fiecare la rândul lui a trecut printr-un proces inițiatic asemănător. Doar că la Petru avem mai multe date biblice. Deci, nu întrebați pe pariorii sportivi despre mântuire, ci pe apostoli-duhovnici-trăitori. Căutați-i și îi veți găsi, ca să Îl găsiți.

Viata mea in Hristos