Patriarhul nu amenință, el doar amintește…

În logica interlopilor, amenințările sunt la ordinea zilei. Așa își extind și susțin puterea, forța malefică: amenințând într-una. Pe oricine, cu orice. Și cu orice preț. Asta e logica puterii în subteranele umanității: teama, fiorul, groaza.

Next level: în lumea ideilor, amenințarea face parte din jocul amețitor al ideologiilor. O ideologie se poate “cățăra“ pe cealaltă folosind amenințarea și frica. Exploatând angoase, amenințând cu apocalipse, crize, dezastre.

Și în presă se folosește amenințarea. Subtilă sau voalată, după caz. Dosare care sunt gata în orice clipă, amenințătoare, să ia startul spre cunoștința opiniei publice, dezvăluiri șocante gata de plecare spre fluxul de știri… Dar presa mai are un rol: acela de a crea dezbateri și tabere, partizanate și fronturi de idei. Ei bine, atunci poți să numeri lesne “trupele“ puse în joc, forța combatanților, determinarea lor de a lupta, armamentul ideatic din dotare. Cu alte cuvinte, vezi câte parale face fiecare tabără, ce putere are în realitate.

Recentul scandal “din nimic“ legat de pelerinajul de la Sf. Dimitrie pare un băț băgat prin gard, o fumigenă lansată de câțiva piromani de serviciu pentru a ne testa capacitatea de apărare și de solidarizare în jurul Bisericii și persoanei Patriarhului. Să vadă “băieții“, cu alte cuvinte, cât valorăm, cum combatem, câți suntem etc. Ne numără. Iarăși. Așa ne-au numărat și cu ocazia Referendumului și am ieșit aproape 4 milioane. Cam puțin, pentru noi. Încă mult, pentru ei. Mai trebuie rarefiate rândurile, asta e clar.

De aceea, trebuie ca acum să lăsăm disputele sterile, nuanțele teologice ultrasofisticate și să ieșim “la vot“ în spațiul public. Fiecare, cu vocea lui, cu propria conștiință, cu valoarea cu de creștin la purtător.

În ceea ce mă privește, eu nu-mi văd Patriarhul un “tough guy“ care amenință un biet guvern timorat de spectrul unei gafe metafizice, ambalată în suspans epidemiologic. Patriarhul a amintit un fapt istoric, real, consemnat ca atare. A fost răspunsul direct al sfinților față de batjocura efemerilor zilei, aflați atunci pe spirala puterii politice. Chiar așa, mai ține cineva minte cine era prim ministru atunci, în octombrie 1989?

Sfinte Dimitrie, ne ajuți tu?

Răzvan Bucuroiu