Pe aripile adierii de vant subtire

Marius Matei

Rugaciunea te oboseste repede?

Lasa-te purtat pe aripile adierii de vant subtire, draga Cezar. Nu iti pierde entuziasmul si nu desconsidera reflectiile spirituale. Daca rugaciunea te oboseste repede, nu Il ai in fata ochilor mintii pe Domnul ca si cand ar fi aievea (sf. Ioan de Kronstadt). Cat de mult imi injosesc sufletul nemuritor, impatimindu-ma de cele ce se strica si se sting repede, indepartandu-mi privirea de la lumina cea de Sus, aducatoare de bucurie! Zice sfantul leningradean: Domnul imi este viata in moarte, putere in neputinta, lumina in intuneric, bucurie in tristete, curaj in lasitate si liniste in tulburare.

Ce alegi: schimbi palatul in care te sufoci cu bordeiul saracului, numai sa dobandesti pacea inimii? Si fii sigur: Dumnezeu nu iti poate da mai mult decat ti-a dat deja. Ti S-a dat pe Sine, Ti-a dat Trupul Fiului Sau si te-a infiat pe cand erai inca fiu al maniei. O, stare de somnolenta, lumea doarme in pacat: Dumnezeu o trezeste! Lasa-te patruns de bunatatea Creatorului. Considera-te pe tine ca si cum nu ai fi: vei fi sarac cu duhul, mostenitor al Imparatiei. Nu considera pierdere de vreme timpul rugaciunii: e o ispita diavoleasca.

Până ce se va împlini numărul îngerilor căzuţi din sufletele drepţilor

Azi, hrana duhovniceasca! Simeon Noul Telog: „Lumea asta o ţine Dumnezeu până ce se va împlini numărul îngerilor căzuţi din sufletele drepţilor. Când nu vom mai stăpâni nimic din lumea aceasta, atunci le vom fi dobândit pe toate prin credinţă. Să nu dispreţuim mântuirea noastră şi să nu ne îndreptăţim păcatele prin diferite pricini, spunând că în timpurile de azi nimeni nu mai poate ajunge la sfinţenie. Totul este posibil acum, ca şi în vechime, şi nu numai voinţa singură ne poate urca la acele înălţimi. Să pregătim voinţa. Dumnezeu este gata să ne îndumnezeiască, dar numai cu consimţământul nostru şi nu contra voinţei noastre. Iar noi fugim ca nişte laşi, respingând această fericire.”

Iubim copiind duhovnicii

Sper ca nu ne pripim vorbind asa de mult despre „iubire”. Ne-o dorim, vrem sa o impartasim si altora. Dar, oare, am gasit adevarata ei esenta? „Te iubesc!”, zicem ades. Dar fara „pentru ca…”. Doar dezinteresat. De ce Il iubim pe Creator? Haide sa ne raspundem fiecare in taina (ca sa nu smintim). E cert ca, vrand-nevrand, copiem totul; pana si iubirea. Cum am vazut, asa xeroxam si noi. Cum nu am vazut, dar ne-am imaginat. Iar iubirea fata de Tatal are nevoie de un exemplu major. In cazul nostru, draga Cezar, suntem privilegiati: avva Gheorghe este insusi trimisul Cerului. Pacat ca noi nu ne ridicam la inaltimea sa duhovniceasca, nici macar pana la calcai. Avem nevoie de un ghid, pentru ca traversam o lume noua, necunoscuta, nu ne hazardam. In cazul sufletului, nimic nu e aleatoriu.

Iubire vitala

Fara iubire, nu exista virtute, nici morala, nici filosofie, nici iertare, nici vesnicie. Totul rezida din puterea iubirii. Fara iubire, nu am fi fost creati, Fara iubire, Fiul nu ar fi venit. Fara iubire, nu am fi fost infiati de Cer. Fara iubire, totul ar fi fost in zadar. Prin iubire, nadajduim. Prin iubire, credem. Prin iubire, iertam. Prin iubire, primim gratierea. As zice: Iubeste si fa ce vrei, dar ai grija ce iti doresti! Nu fii schimonosit, Hristos (chiar) a inviat!

Cateva indicii

Jertfa lui Abel, preotia lui Melchisedec: iata indiciile! Cerceteaza Scripturile: ele marturisesc despre Hristos! Enoh a fost luat de pe pamant si nu a gustat moartea, atat de mare a fost credinta lui! Noe a fost salvat prin arca, dar tindea sufletul lui spre Marea nesfarsita, nu doar cum sa prinda in carlig „pestii cei mari”. Iar credinta martirilor ma cutremura: reciteste „Fabiola”!

Apocalipsa – afacere privata?

E plina cetatea de afise cu bebelusul „stigmatizat” („Sunt homosexual” – „Pecetea Sodomei”, cum scria Tudora Luca), dar si cu afise despre iminenta Apocalipsei. Un „private business” strain duhului Ortodoxiei. Pai daca nici ingerii nu stiu Ceasul, cum poate nenea cutarica (cel cu afisele si cu 60 de posturi de radio) sa ii depaseasca? Oricum, apocalipsa nu inseamna capatul, ci transformarea. Nu este Finalul, ci Judecata. De ce sa ne temem? Ca nu ne-am intors catre Tatal, da! Dar nu de Judecator in Sine, ci de faptele noastre! El ne iubeste – ce mesaj cazut in derizoriu prin inscriptionarea lui pe blocuri, alaturi de „SUA – pamant romanesc!” sau „Mama, te iubesc, dar nu ca pe U!„. „Dumnezeu te iubeste” e scrijelit in inima ta, in primul rand. Hristos nu a murit pe Cruce si nu a inviat ca tu sa te sperii de apocalips, ci sa ai „descoperirea” (revelarea) adevaratei vieti.

Aspazia si ingerul

Azi sunt flatat: ingerul Rafaiil mi-o trimite in cale pe Aspazia, o muresanca de 53 de ani, cu sase copii. Se intoarcea de la Locul de dat diagnostice. Desi aflase o lista intreaga, era foarte relaxata, calma si senina. Vestea bolilor nu o dezechilibrase. Ingerul ei o proteja. Nimic nu o durea. Pentru ca ingerul ii lua durerea. O viata intreaga a muncit mult si s-a rugat mult. Acum, ingerul o mai lasa sa se joace cu cei patru nepotei ai ei. Inca nu sosise vremea calvarului; nu pentru ea. Mare esti, Doamne!

Trei lumini: Vasile, Atilla si Estera

Nu cu multa vreme in urma am fost solicitat sa ma rog pentru Vasile, un om dupa chipul lui Dumnezeu, chiar daca „martor”. Nu am putut refuza. Ma rog pentru toti. Rugaciunea nu e in plus niciodata. De cateva minute vin de pe terapie intensiva: am zis o ultima intermediere pentru Atilla Toth (nu mai exista barbar sau elin, ci toti suntem in anticamera Invierii). Chiar daca nu le-am dat binecuvantarea Tainelor, ma rog din tot sufletul pentru mantuirea lor. Si tot azi, o ortodoxa: Estera (ei, uite ca si noi stim sa punem nume biblice!), care nu uita sa si multumeasca, nu doar sa ceara. Intr-adevar, pentru cei ce cred nu exista moarte! Dumnezeu adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiesc… Adrian, nu cred ca ai dreptate cand spui ca nu dai bani saracilor, ca sa nu incurajezi „patima cafelei”! (expresia iti apartine)… Despre ce vorbim?! Haide sa nu (mai) fim ipocriti!

Sfinte Ilie, trimite-ne si noua adierea de vant subtire (pe care si duhovnicii o simt la Epicleza), ca sa nu mai fim zdrobiti haladuind pe aripile vantului de Apus!