Poate fi legiferat pacatul? (prostituţiei, consumului de droguri etc.)?[1]

Pregătindu-ne să răspundem, trebuie să spunem mai întâi cum s-a născut întrebarea de faţă. De curând, Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice a elaborat un document în care analizează, între altele, situaţia îngrijorătoare privind prostituţia şi consumul de droguri din România şi propune, la un moment dat, următoarele soluţii: „Una dintre posibilele soluţii pentru a putea controla, preveni şi reduce toate riscurile legate de practicarea sexului comercial, este legalizarea sexului comercial (şi nu a intermediarilor de servicii sexuale!)… În ţările în care prostituţia este legalizată, practicantele sexului comercial, care prestează pe cont propriu sau într-un bordel, dar legal şi deci plătesc impozite, beneficiază de asigurări sociale, concediu, pensie, în general de toate drepturile conform legislaţiei muncii din ţările respective. Ţările în care prostituţia este legalizată o privesc drept o muncă, înlocuind termenul de prostituţie cu cel de practicare a sexului comercial (commercial sex work)”. În acelaşi document se fac precizări şi cu privire la droguri, propunându-se „dezincriminarea consumului de droguri (nu a traficului!) pentru a aduce la „suprafaţă” consumatorii”, iar ca soluţie intermediară îngăduirea drogurilor „uşoare”, care nu cauzează în nici un fel consumatorilor, în opinia specialiştilor din Comisie. Amintim aici că termenul „dezincriminare” înseamnă, de fapt, că nici consumatorii de droguri „tari” nu mai cad sub incidenţa legii. Reacţiile românilor vizavi de soluţiile propuse de onorata Comisie Prezidenţială au fost, cum era de aşteptat, pro şi contra. Cei „pro” aduc argumente ce par logice, realiste şi acceptabile din punct de vedere umanitar. Cei „împotrivă” sunt, în fapt, creştinii cu adevărat realişti, care îşi întemeiază atitudinea pe învăţăturile Scripturii, ale Moralei ortodoxe şi, nu în ultimul rând, ale bunului simţ. 

Tema de faţă se adresează tuturor cititorilor, deopotrivă, dar cu grijă aparte celor tentaţi să accepte soluţiile Comisiei mai sus amintite, dar care, în buna lor credinţă, sunt dispuşi să recunoască şi să aplice în mod responsabil învăţăturile Bisericii.  În acest scop vom urmări câteva puncte concrete: învăţături din Scriptură; prevederi ale Constituţiei şi ale Codului Familiei; includerea prostituţiei în „nomenclatorul meseriilor”; mărturia unui părinte păţit;

1. A. Potrivit Sfintei Scripturi, orice legătură trupească în afara căsătoriei legitime este considerată desfrânare. Iar „sexul comercial” nu-i decât o expresie camuflată a păcatului desfrânării. Porunca a 7-a este cât se poate de concisă şi limpede: Să nu fii desfrânat! (Ieşire 20, 14).

    B. Drogurile „uşoare”, deşi par a fi o soluţie de moment, în nici un caz nu fac bine organismului (trupului). Iar cel ce nu are grijă de trupul său greşeşte nu numai faţă de sine, ci şi faţă de Duhul Sfânt: „Trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu…” (I Co 6, 19); „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (I Co 3, 17).

 Nimeni nu poate nega faptul că „sexul comercial” şi drogurile „uşoare” reprezintă ceva rău pentru om şi nu pot fi nicicum încadrate în categoria „binelui”. Atunci să luăm seama la cuvintele Domnului, rostite prin gura profetului Isaia: „Vai de cel ce-i zic răului bine şi binelui rău!” (5, 20).

Observaţie: Se ştie că parlamentarii jură pe Biblie la începutul mandatului. În consecinţă, votarea unor legi care contravin învăţăturilor Scripturii ar însemna, implicit, o încălcare inadmisibilă a propriului jurământ.

2. În Constituţie, la art. 26, alin. 1, se prevede că „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”, iar la alin. 2: „ Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. Întrebăm: cum „ocrotesc familia”  autorităţile publice, atâta timp cât „sexul comercial” va avea, indubitabil, clienţi căsătoriţi, care sunt aşteptaţi seara acasă? De asemenea, ce şanse de întemeiere a unei familii sănătoase are biata „prestatoare de servicii”?  Şi o constatare, acum, legată de alin. 2: o lege în favoarea sexului comercial (observaţi că nu i se mai spune „prostituţie”!), va leza cu siguranţă bunele moravuri, garantate de Constituţie.

În Codul familiei, chiar la art. 1, se prevede: „În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei”. Iată, explicit, obligaţia pe care şi-o asumă statul de a ocroti căsătoria şi familia, nu desfrâul. De aceea, statul de drept trebuie să rămână un ocrotitor, nu să se transforme, iertat să ne fie, într-un mare proxenet!   

3. Nomenclatorul meseriilor. În discuţiile provocate de propunerile onoratei Comisii Prezidenţiale am reţinut observaţia unui tată, nu doar credincios, ci şi responsabil: „Eu nu doresc ca peste câţiva ani, fetiţa mea să se uite în nomenclatorul meseriilor şi să aleagă… „sexul comercial”! I-am întreba, acum, pe oricare dintre membrii aceleiaşi distinse Comisii: ar fi de acord ca una dintre fiicele sau nepoatele lor să opteze cândva pentru această „meserie”? Şi o precizare. Auzim destul des vorba că „prostituţia este cea mai veche meserie…”. Fals! Eva, prima femeie şi strămoaşa tuturor femeilor a avut, cu siguranţă, alte îndeletniciri: lucrarea pământului, creşterea copiilor şi grija gospodăriei, în general.

4. Mărturia unui părinte păţit. Matei Brătianu, fost lider sindical, dar şi părinte a doi copii, Matei şi Alexandru, care timp de trei ani au consumat marijuana (drog „uşor”),  a trăit pe viu spaima că cineva va veni şi le va propune să testeze „ceva mai tare”. După ce a participat la o cununie religioasă, la Topraisar, care l-a impresionat mult, Brătianu a ţinut să-i spună preotului drama de acasă. „Părintele Ştefan mi-a spus să fiu liniştit că se va ruga pentru mine. Băieţii mei au ajuns în curând să se spovedească şi, sub îndrumarea preoţilor, au terminat cu drogurile. De atunci s-au spovedit foarte des. După trei ani pe care i-a petrecut în obştea bisericii, Alexandru şi-a dat licenţa şi a făcut două master-uri, Teologia şi s-a înscris la doctorat. Ambii băieţi sunt acum căsătoriţi…   Apoi, adaogă:  „Sper că Băsescu nu este atât de îngrozitor de cinic încât să fi tolerat această ieşire a Comisiei Prezidenţiale, ca să ia voturi de la cei care se droghează şi de la prostituate”.

         Sintetizând cele de mai sus observăm că nu numai Scriptura, Constituţia ţării şi mărturiile unor părinţi responsabili, ci şi logica elementară ne îndeamnă pe toţi să nu acceptăm propuneri şi soluţii care lezează bunele moravuri, atacă sănătatea psiho-fizică a persoanei, dar şi integritatea familiei. Mai mult: chiar dacă s-ar da o lege în acest sens, bunul simţ ne-ar opri să fim de acord cu ea. Bine au zis latinii: „Quod non vetat lex, hoc vetat fieri pudor” (Ceea ce nu interzice legea, interzice pudoarea). Asocierea constatărilor de până acum se potriveşte cu relatarea unui bun enoriaş al nostru, care a povestit următoarea întâmplare: „La ieşirea dintr-un mini-market mă abordează un băietan curăţel şi decent îmbrăcat, mai puţin „democratic” şi mai familiar decât mi-aş fi dorit: Tataie, n-ai să-mi dai o ţigare? Nu am vocaţia de moralist pe uliţă, dar nu-mi explic de ce i-am spus: Daaa, ştii că e păcat să fumezi? La care, după un mic moment de cumpănă, mi-a răspuns cât se poate de serios: Nu-i păcat, am împlinit 18 ani!… Întrucât la toate mini-marketurile scrie, de obicei pe uşă, Interzisă vânzarea de alcool şi ţigări minorilor – legea…, ne dăm seama că băiatul nostru confunda păcatul cu încălcarea legii… Se vede, aşadar, din relatarea credinciosului, că ne aflăm în faţa unei capcane: mulţi semeni de-ai noştri, chiar şi credincioşi, vor spune: dacă legea nu interzice prostituţia şi drogurile, înseamnă că nu-i păcat să ai de-a face cu ele! Ori, pentru un creştin adevărat e limpede: legile omeneşti, cât ar fi de „logice” şi „democratice” nu trebuie să ignore şi să încalce legile dumnezeieşti. 

*

            Pentru a vedea reacţia autorităţilor noastre bisericeşti invocăm acum câteva precizări extrase din comunicatul Patriarhiei Române: „Departe de a rezolva o problemă socială gravă, legalizarea prostituţiei va agrava problema sub forma unei sclavii motivate financiar, care intensifică degradarea morală a societăţii, proliferarea diferitelor boli şi creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială. Considerăm că orice act normativ are menirea să apere demnitatea persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale şi să nu ignore demnitatea persoanei, instituţia sacră a familiei şi moralitatea publică. Tocmai pentru aceste argumente, prostituţia este interzisă prin lege în numeroase ţări europene (Italia, Irlanda, Franţa, Luxemburg), dar şi în majoritatea statelor federale ale SUA…

Referitor la dezincriminarea consumului de droguri uşoare, Consiliul Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române respinge această propunere întrucât ea încurajează şi mai mult consumul de droguri. Acum este necesară mai degrabă o implicare atentă şi responsabilă a Statului în stoparea fenomenului, decât o încercare de legalizare a acestuia. Din cauza efectelor nocive asupra sănătăţii trupeşti şi sufleteşti ale persoanei consumatoare şi a consecinţelor dramatice asupra familiei şi comunităţii, consumul de droguri trebuie descurajat sub orice formă, fiind necesară dezvoltarea serviciilor specializate de prevenţie şi tratament. Biserica a început deja să dezvolte programe de consiliere spirituală a consumatorilor de droguri şi a familiilor acestora, pentru a preveni excluziunea lor socială”.

   În concluzie, aplicarea corectă a legilor ţării, a învăţăturilor Bisericii şi a bunelor obiceiuri duce spre un singur rezultat: propunerile Comisiei Prezidenţiale sunt inacceptabile, dacă ne considerăm creştini, vieţuitori într-o ţară creştină. Păcatul poate fi înţeles, ca slăbiciune omenească, poate fi iertat, dar în nici un caz nu poate fi admis prin lege! Iar pentru ca aceste slăbiciuni şi păcate să nu se întindă trebuie luate măsuri sănătoase, sprijinite de legi realiste. Totodată, create condiţii pentru o rezolvare creştină şi eficientă, aşa cum Patriarhia noastră a iniţiat deja: consiliere duhovnicească, tratament preventiv, sprijin moral şi material. În nenumărate interviuri pe aceste subiecte, nu puţine dintre fetele străzii au mărturisit că s-ar lăsa bucuroase de această „meserie”, dacă li s-ar oferi locuri de muncă acceptabile. De aceea, din partea statului se cer: preocupare serioasă în acest sens, deodată cu luarea de măsuri ferme împotriva proxeneţilor şi traficanţilor, nu legi permisive, pretins liberale şi democratice, care contravin tradiţiilor şi moralităţii unui neam creştin, subminează instituţia sacră a familiei, terfelesc şi compromit demnitatea şi viitorul tineretului.

Preot Vasile GORDON

Repere bibliografice:

1.        Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice (22 sept. 2009)

2.        Biblia sau Sfânta Scriptură

3.        Constituţia României (2003)

4.        Codul Familiei (1995)

5.        Comunicat de presă al Patriarhiei Române (23 sept. 2009)