LOADING

Type to search

Postul Naşterii Domnului – un post al darurilor

Ortodoxie si traire

Postul Naşterii Domnului – un post al darurilor

Share
      Email
A început Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Spre deosebire de Postul Paştilor care este un post cu precădere ascetic, un post care ne invită în primul rând să lăsăm patimile şi plăcerile trupeşti, un post mai aspru, Postul Naşterii Domnului este un post mai blând, un post uşor de ţinut, este un post al darurilor.

Este un post în care învăţăm să dăruim, învăţăm să nu-i uităm pe cei sărăci, pe cei de pe străzi, pe cei bolnavi, pe cei din închisoare, pe bătrânii din azile, pe copiii din orfelinate şi pe toţi cei care suferă.

Aşa cum frumos se spune, decembrie este luna cadourilor, dar nu pentru că magazinele sunt pline cu de toate ci pentru că Dumnezeu ne-a făcut un mare dar făcându-se om ca şi noi, născându-se din preacurata fecioară Maria, pentru ca noi să ne facem dumnezei ca şi El.

Este un post al darurilor pentru că magii au venit la copilaşul Iisus şi i-au adus cadouri, arătând că-L primesc cu bucurie, fiind chiar Dumnezeu din cer. Şi noi trebui să-i aducem daruri frumoase ca şi magii. Dar ce daruri îi plac lui Dumnezeu ?

Lui îi place dragostea dintre noi oamenii, îi place buna înţelegere dintre noi, îi place bucuria şi lumina de pe chipul nostru când suntem toţi ca o familie.

I-ar place lui Dumnezeu să dăm ceva de mâncare celor flămânzi, să dăm o hăinuţă groasă celor ce stau în frig, o vorbă bună celor întristaţi, un zâmbet celor supăraţi…

“Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.”

Post cu folos !

 

 

Balan Claudiu

 

 

Sf. Ioan Gură de Aur: E bine să postim




 

 

Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21).

Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el luptă împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului?

Nu numai călugării cu viaţă îngerească sunt însoţiţi de puterea postului, dar şi unii mireni, care zboară pe aripile lui până la înălţimile cugetării sfinte.

Vă amintesc că cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, cu toate că aveau mare îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuţile lor, posteau adesea, iar postul îi apropia de Dumnezeu.

Chiar şi cu mult înainte de ei, la începuturile creaţiei, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat deîndată porunca să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti. Dacă şi în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferinţele şi o viaţă mai grea decât orice moarte.

Vedeţi cum Dumnezeu Se supără atunci când postul este dispreţuit? Şi nu puteţi să vă închipuiţi cât Se bucură El când ţinem post. Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul şi este scoasă din el tot prin post.

 

Previous Article
Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *