Postul: perioadă de pregătire pentru înţelegerea Naşterii Domnului

1. Maica Domnului a rămas însărcinată prin intervenţie directă a lui Dumnezeu asupra ei, fără unirea cu un bărbat,  fapt ce nu se mai întâmplase niciodată în această lume şi nici nu se va mai întâmpla pâna la sfârşitul veacurilor.

2.Copilaşul care a luat trup în ea şi începuse să crească nu era unul oarecare ci era Fiul lui Dumnezeu, Persoana a 2-a a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat: „Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”(Luca 1, 35)

Apariţia fătului în pântecele unei femei este momentul apariţiei unei noi persoane, unui om diferit de toţi ceilalţi, care începe uşor uşor să se dezvolte fizic şi mental. Ceea ce e special la apariţia fătului în pântecele Fecioarei Maria este că Persoana pruncului exista deja înainte de apariţia sarcinii. Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi hotărâşte să se întrupeze şi să se facă om. Întrupându-se El ajunge să aibă doi firi: firea dumnezeiască şi firea omenească; două voinţe: cea dumnezeiească şi cea omenească, dar o singură persoană, aceeaşi din veşnicie.

Paradoxal şi de neînchipuit, copilul ce urma să-l nască Fecioara Maria era chiar Dumnezeu. Maica Domnului urma să-L nască pe Cel Nenăscut, pe Cel fără de ani, pe Cel care i-a dat viaţă chiar şi ei .

3. Iosif, logodnicul Mariei, auzind că este însărcinată hotărâşte s-o părăsească gândidu-se că ea l-a înşelat săvârşind adulter. Dumnezeu intervine prin îngerul Său şi-l lămureşte că ceea ce se întâmplă cu Maria, e ceva mai presus de înţelegerea omenească:

„Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. ” (Mt. 1, 19-21)

4. Din cuvintele de mai sus înţelegem că menirea pruncului era una foarte specială: să mântuiască toată lumea de păcatele ei. Un scop foarte înalt şi în acelaşi timp foarte greu de realizat. Cum să-i scăpi pe oameni de obiceiurile lor găunoase, de aplecarea lor spre plăcerile egoiste, cum să le schimbi voinţa? E mai uşor să câştigi un război, e mai simplu să ieşi de sub stăpânirea unui regim totalitar decât să schimbi conştiinţa oamenilor.

Şi totuşi Iisus Hristos, Mesia cel aşteptat şi promis de mult lui Adam şi Evei, vine pe pământ că să mântuiască lumea, să omoarea moartea, să ne scape de păcat, să ne unească pe toţi în El şi prin El în Dumnezeu.

5. Sfinţii ne spun că Maica Domnului a fost fecioară şi înainte de naşterea lui Iisus, şi în timpul naşterii şi după naştere. Din aceasta reiese că Maica Domnului a născut intr-un alt fel, dar într-un fel pe care noi nu-l ştim şi sfinţii ne recomandă să nu ne străduim să-l aflăm, fiind o mare taină. Maica Domnului nu a născut în dureri pentru că pruncul care s-a zămislit în burtica ei nu a fost o consecinţă a uniirii cu un bărbat, unire pătată de păcatul strămoşesc făcut de Adam şi Eva în rai, ci a fost o consecinţă a intervenţiei directe a Duhului Sfânt asupra ei.

6. După ce Fecioara Maria îl naşte pe Iisus, 3 magi, 3 oameni care nu erau de neam din Israel, care nu aveau cum să-l cunoasă pe Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi a lui Iacob, vin şi se închină unui copil ca unui împărat. Aceşti magi fiind anunţaţi de ingeri despre naşterea minunată sunt ghidaţi de o stea, de o lumină foarte puternică care i-a dus chiar la Betleem.

7. Irod, il caută pe Iisus, afland de naşterea Sa şi, crezând că scaunul său este ameninţat, hotărăşte să ucidă toţi copii de partea bărbătească până la doi ani. Naşterea lui Iisus este ocazionată nu întâmplător de uciderea a mii de prunci sub porunca lui Irod.

Tot ce s-a întâmplat la naşterea Domnului este minunat şi afectează întreaga omenire. Nu e uşor de înţeles adâncimea şi măreţia întrupării lui Dumnezeu şi a venirii Lui pe pământ. Naşterea lui Iisus de acum 2010 ani are paradoxal o mare legătură cu viaţa mea de astăzi şi cu viitorul meu.

Postul e o perioadă de pregătire menită să ne ajute să înţelegem clar ce s-a întâmplat atunci. Naşterea lui Iisus mă priveşte pe mine şi pe familia mea şi trebuie să înţeleg foarte bine ce s-a întâmplat atunci şi ce efecte are ea astăzi asupra vieţii mele.

Un om îmbuibat de mâncare şi băutură este aplecat foarte mult spre înţelesurile materiale, desconsiderându-le pe ce le spirituale, dumnezeieşti.  Un astfel de om nu va înţelege nimic din naşterea lui Dumnezeu dintr-o fecioară, ci va rămâne doar la braduţul de Crăciun, la cadouri, la o masă plină de bucate, dar toate acestea nu-i vor rezolva frustrările şi neîmplinirile vieţii.

Un om care posteşte de mâncare, de vorbe rele, de băutură, de distracţii, un om care dăruieşte, care iartă şi iubeşte, va înţelege mult mai uşor ce este Naşterea Domnului şi ce aduce Dumnezeu nou prin venirea Sa după noi în lume.

Un om care se roagă şi vorbeşte mereu cu Dumnezeu va intra fără să vrea în atmosfera plină de familiaritate şi căldură a Crăciunului încă din timpul postului.

De ce postim?

Ca să ne rezolvăm problemele vieţii.