LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Privirea veşniciei. Pictura Părintelui Arsenie Boca

Share

Părintele Teofil Părăian: „Cândva stăteam în faţa unei icoane făcute de Părintele Arsenie, la Bucureşti, pentru mă­năs­tirea noastră, o icoană cu Adormirea Maicii Domnului… Stăteam în faţa acestei icoane şi o pre­zentam unui cadru universitar de la Sibiu, şi zic: «Eu cred că Părintele Arsenie este un geniu». Şi respectivul spune: «Asta înseamnă că are o cultură perfectă şi încă ceva». Şi zic eu: «Nu ştiu dacă are o cultură perfectă, dar sînt sigur că are încă ceva». Ăsta a fost Părintele Arsenie…“

Despre pictura Părintelui Arsenie Boca încă nu s-a vorbit destul. Numele Părintelui e asociat mai ales cu volumul Cărarea Împărăţiei1, o capodoperă a gândirii filocalice româneşti. Dar, aşa cum observa Părintele Teofil Părăian2, personalitatea complexă a Părintelui Arsenie nu se poate „reduce“ la o singură carte, fie ea şi remarcabilă. Pe lângă harisma de văzător cu duhul (atât de preţuită de ucenicii din Ţara Făgăraşului)3 şi cea de predicator4 şi scriitor filocalic, mai există o dimensiune a personalităţii sale care merită în egală măsură atenţie: cea de pictor bisericesc5. Dacă misiunea pastorală a Părintelui a fost asemănată cu aceea a unui profet „în duhul lui Ilie“ (P. S. Daniil de Vîrşeţ)6, acelaşi lucru se poa­te spune despre pictura sfinţiei sale: e o pictură profetică. Într-un remarcabil fragment de scrisoare7, marele teolog Nichifor Crainic elogia „noutatea stilului şi a viziunii“ picturii de la Drăgănescu. De altfel, aprecieri precum „pictură transfigurată“ (Nichifor Crainic)8 sau „vizionară“ (Î. P. S. Laurenţiu Streza)9 s-au făcut nu o dată de­spre pictura Părintelui.
Tot ce ştim sigur despre concepţia Părintelui Arsenie referitor la pictură se află consemnat în „textul de la Sinaia“10, o retrospectivă extrem de concisă (dar şi de bogată în consideraţii estetico‑teo­logice) a activităţii sale de pictor. Inovaţiile (mărturisite şi asumate) aduse la Drăgănescu sunt: împărţirea pereţilor laterali în două registre tematice, unul superior, la scară mare, iar altul inferior, la scară mică (consecinţă: „sfinţii sunt implicaţi într-o temă dramatică“ – e anulat aspectul static al întregului ansamblu), tonalitatea foarte deschisă a culorilor, armoniile calde, desenul în alb (eliminarea negrului din contur şi compoziţie…), tehnica picturii în email, pe fond şi liniatură de aur11. Toa­te aceste procedee nu sunt inovaţii luate în parte, dar împreună produc un efect surprinzător şi inconfundabil asupra ­privitorului.
Prima senzaţie pe care o încerci când intri la Drăgănescu este una de imponderabilitate. Gravitaţia e suspendată sau, dimpotrivă, „răsturnată“: eşti absorbit în sus, spre înalt! Cum s-ar putea tâlcui ineditul acestui stil de pictură „în tempera“ la care Părintele a trudit „cu multă originalitate şi documentaţie“ (pisania bisericii)12 vreme de peste 15 ani? Fondul este fără doar şi poate ortodox („o smerită mărturisire ortodoxă de credinţă“ – aceeaşi pisanie). Maniera de execuţie, însă, lasă loc la interpretări din cele mai interesante. M‑aş încumeta să ofer doar una, nu neapărat cea mai legitimă sau mai avizată. În „textul de la Sinaia“, există aluzii la istoria picturii occidentale (Renaştere, Romantism), la esteticieni ai artei (Hegel) sau la artişti consacraţi (Da Vinci, Michelangelo). Îndrăznesc să cred că aceste aluzii nu sunt întâmplătoare. Conştient sau nu, Părintele a realizat în pictura lui o sinteză „în duh ortodox“ a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene. Este „limita“ până la care Răsăritul ortodox poate ieşi în întâmpinarea Apusului catolic şi protestant. Dacă din pictura Părintelui lipseşte o anumită austeritate ascetică specific bizantină, din ea lipseşte în egală măsură acea „materialitate“ (încărcătură cromatică) specific apuseană. Tocmai aceste „lipsuri“ fac posibilă o surprinzătoare sinteză.
Un exemplu foarte „concret“ îl găsim la Drăgănescu. În partea stângă a naosului, spre final, putem citi cuvintele: Extra Ecclesia Nulla Sallus (Sf. Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. IV). Imediat jos sunt reprezentate bisericile Sf. Sofia din Constantinopol şi Sf. Petru din Roma – împreună! Cele două biserici se alătură, formând un corp comun, iar în semicerc deasupra lor este scris: „Cred întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică“. Este un apel simbolic la unitatea de credinţă a Bisericii din timpul Sinoadelor Ecumenice. Iată un motiv în plus pentru care pictura Părintelui Arsenie poate fi numită profetică13…
Desigur, îmbinarea subtilă a tradiţiei bizantine cu elemente ale tradiţiei apusene poate lăsa loc la interpretări mai mult sau mai puţin legitime în raport cu ceea ce a dorit „cu adevărat“ Părintele să exprime prin pictura sa. Cert este că în cazul de faţă apelul la unitatea Bisericii este unul tulburător de actual. Într-o formulare memorabilă (consemnată de ucenicii din Ţara Făgăraşului), Părintele Arsenie ar fi spus că „Ortodoxia şi Catolicismul sunt două strane ale aceleiaşi Biserici“14. Cu menţiunea, poate, că Ortodoxia este strana „din dreapta“…
Să adăugăm că Biserica Drăgănescu nu este singura pictată de Părintele, ci doar singura pictată integral de acesta. E interesant de ştiut că există în Bucureşti câteva picturi şi icoane ale Părintelui. Biserica Sf. Elefterie Nou, de pildă, unde Părintele a lucrat ca pictor secund în anii 1959-196015, deţine o superbă frescă a Maicii Domnului cu Pruncul în absida centrală a altarului (foto 3). Realizată în timpul prigoanei comuniste (ultimul val de arestări începuse în 1958), fresca pare să înfăţişeze un Prunc Iisus îmbrăcat în zeghe de deţinut („În temniţă am fost şi aţi venit la Mine“ – Matei 25, 36), cu mâinile deschise iubitor şi jertfelnic. Fapt cu totul remarcabil, „efectul de zeghe“ este obţinut prin dispunerea cutelor şi a umbrelor. Pruncul suferă alături de cei întemniţaţi pe nedrept, ar putea fi „tâlcul“ acestei tulburătoare scene (de a cărei singularitate în iconografia ortodoxă nu ne îndoim). E curios faptul că nimeni nu a sesizat acest lucru până astăzi. De parcă „ochii noştri au fost ţinuţi să vadă“…
Încă un amănunt tulburător: Părintele a păstrat o minunată schiţă în cărbune (foto 2) care reprezintă stadiul de proiect al elaborării frescei. Diferenţele sunt vizibile, dar nesemnificative. Se prea poate ca Părintele să fi fost nevoit să-şi „armonizeze“ stilul cu ansamblul picturii murale din absida altarului, la care a lucrat împreună cu maestrul Vasile Rudeanu.
După mărturia Părintelui Teodor Bodogae16, coleg de bancă al Părintelui în perioada studiilor sibiene (1929-1933), una din cele 25 de scene cu subiect istoric de la Ateneul Român a fost executată cu aportul Părintelui Arsenie, pe atunci elev al Profesorului Costin Petrescu, autorul frescei de la Ateneu (1935-1937). Scena îl reprezintă pe Mihai Viteazul, intrând triumfal în Alba Iulia. Părintele Arsenie (Boca Zian) a făcut parte din ultima promoţie a profesorului Petrescu, absolvind Academia de Arte Frumoase (secţiunea „Artă Decorativă“) cu calificativul „Foarte bine“ (iunie 1938).
În sfârşit, o icoană la a cărei descoperire (pe care nu mă sfiesc s-o numesc miraculoasă) am luat parte eu însumi, se află expusă în naosul Bisericii Sf. Anton – „Curtea Veche“, cea mai veche ctitorie a oraşului cu arhitectură originară. Este vorba de o icoană (foto 5) a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi. Până mai deunăzi nu se ştia cine a pictat-o. Dar Dumnezeu a descoperit acest lucru „la plinirea vremii“. Chiar înainte de Rusaliile acestui an, icoana a fost recunoscută (în virtutea asemănărilor izbitoare cu stilul picturii de la Drăgănescu) şi expusă (după o curăţare prealabilă – foto 4) la loc de cinste în naosul bisericii. Icoana de la Sf. Anton constituie, poate, cea mai luminoasă reprezentare a Sfintei Parascheva pe care mi-a fost dat s-o întâlnesc.
Toţi sfinţii pictaţi de Părintele au aceeaşi privire: te fixează în (şi din) veşnicie. Privesc în tine, prin tine, dincolo de tine. Această privire constituie pecetea inconfundabilă a picturii Părintelui Arsenie Boca. De fapt, aceeaşi privire o avea el însuşi. Privea în tine, prin tine şi dincolo de tine. Despre această privire mărturisesc toate fotografiile în care i s-a păstrat chipul. Despre această privire mărturisesc ucenicii lui, împreună cu toţi sfinţii pictaţi de dânsul – privirea veşniciei.

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Îmi exprim recunoştinţa faţă de Pr. Lucian de la Drăgănescu, Pr. Mihai Dragomir de la Sf. Elefterie Nou şi Pr. Gheorghe Za­haria de la Sf. Anton, pentru sprijinul cald acordat în realizarea acestui articol. De asemenea, mulţumesc doamnei Elena Arnăuţoiu, de la Arhiva Universităţii Naţionale de Artă, pentru bunăvoinţa cu care a venit în întâmpinarea cererilor mele.

Note: 1 Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 2003, ed. a IV-a, îngrijită de Monahia Zamfira Constantinescu şi de Pr. Simon Todoran. 2 Cf. Părintele Teofil Părăian, Amintiri despre duhovnicii pe care i-am cunoscut, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003, p. 148. 3 Vezi Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraş, 2004. 4 Vezi volumul de predici scrise la M-rea Prislop (1946-1950), Cuvinte Vii, Deva, 2006. 5 Vezi Biserica de la Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti, Deva, 2005. 6 Cf. Noi Mărturii din Ţara Făgăraşului de­spre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraş, 2005, p. 6. 7 Cf. Cărarea Împărăţiei, ed. cit., p. 331. 8 Ibidem. 9 Cf. Noi Mărturii…, ed. cit., pp. 49, 54. 10 Cf. Biserica de la Drăgănescu…, ed. cit., pp. 15-19. 11 Ibid., pp. 18-19. 12 Ibid., p. 22. 13 Ibid., p. 176, P. S. Daniil de Vîrşeţ: „Învăluite de mâna Părintelui Arsenie în acelaşi nimb şi aură într-o «perihoreză» ecumenică vizionară, ortodoxia şi catolicismul, reprezentate simbolic de către cele două catedrale emblematice – Sf. Sofia din Con­stantinopol şi Sf. Petru din Roma – vor ajunge într-un târziu din nou la «unirea ipostatică» a primului mileniu creştin, conform iconografiei de la Drăgănescu“. 14 Cf. Mărturii…,ed. cit., p. 94. 15 Cf. Cărarea Împărăţiei, în prefaţa Î. P. S. Nicolae Corneanu. 16 Cf. „În amintirea Părintelui Arsenie“, Telegraful român, nr. 2-4/1990, p. 4; vezi şi Noi Mărturii…, ed. cit., pp. 54-55.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *