LOADING

Type to search

Ravna fara dreapta socotinta

Ortodoxie si traire

Ravna fara dreapta socotinta

Share

A venit, spuneți, o călugăriță limbută. „Ne-am întins la vorbă și am luat la bani mărunți tot ce se întâmplă în mănăstire. O ascultam liniștită și cu o anumită plăcere, dar când am rămas singură și am început să-mi amintesc totul am început să mă tulbur, tulburarea a crescut tot mai mult și în cele din urmă s-a preschimbat în furtună.
Parcă m-au apucat frisoanele; după aceea m-am închis în casă și nu am mai ieșit până când nu m-am liniștit.”

Și slavă lui Dumnezeu că v-ați liniștit! Acum ia stați și chibzuiți: ce să fi fost aceasta?
S-a tulburat simțământul dreptății, s-a sculat râvna pentru dreptate, și dă-i zbucim.
S-ar părea, după cum și credeți, că asta este în regulă. Or, nu-i în regulă. Las deoparte lucrurile care au pricinuit tulburarea; iau tulburarea în sine și spun că vrăjmașul își bate joc de dumneavoastră.
Nu credeți că el se amestecă în treburile noastre? Poftim răsplata pentru asta – iar Domnul a îngăduit s-o pățiți ca să învățați din experiență acest adevăr.

Cândva, demult, am dat peste o cărticică despre lumea lăuntrică. Din câte îmi amintesc, acolo totul se reduce la teza următoare: odată ce ai căpătat pacea inimii, păzește-o, izgonind fără milă tot ce încearcă s-o tulburetotul, oricât de bun și de frumos ar părea. Mi-am amintit de lucrul acesta și vi-l împărtășesc în scris. Oh, cât de frumos părea ceea ce s-a petrecut în dumneavoastră! Ca Ilie, râvnitor de foc, cu sabia în mână, luați apărarea legilor dreptății – și ia uitați-vă care-i roada!

Cum v-au tras frisoanele de urechi! O asemenea tulburare nu putea avea o obârșie bună.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii, și tot ce este dumnezeiesc aduce pace. Și râvna pentru dreptate, atunci când e de la Dumnezeu, este pașnică, blândă, împreună- pătimitoare față de toți, până și față de cei care încalcă dreptatea.
Ca atare, să înțelegeți că încrâncenarea aprigă ce v-a pus pe jar nu-i de la Dumnezeu. Vrăjmașiul s-a așezat lângă sufletul dumneavoastră și a aprins-o în chip atât de nefiresc, că v-ați prăbușit. Asta este una la mână.
A doua la mână: iată ce trebuie să băgați la cap.

Dacă ar fi fost adevăr în ceea ce ați auzit, vrăjmașul nu s-ar fi apucat să vă încingă așa, fiindcă atunci n-ar fi lucrat în propriul interes. Ne stă în fire să ne luptăm pentru dreptate, doar a te aprinde așa este nefiresc. Dacă vrăjmașul v-ar fi aprins pentru un lucru drept, atunci ați fi greșit numai în ce privește treapta aprinderii din râvnă, iar asta pentru el nu are însemnătate. De altfel, atunci însuși adevărul celor spuse n-ar fi îngăduit să se ajungă la asta. De aici trebuie trasă încheierea că în ceea ce ați auzit nu este adevăr. Cu privire la mănăstiri și la viețuitorii lor umblă de multe vreme tot felul de istorii urâte. Atât mirenii, cât și monahii împreună cu monahiile le repetă atunci când apare prilejul, aplicându-le oricărei mănăstiri de care vine vorba, indiferent dacă au fost într-adevăr asemenea situații acolo sau nu. Uite că și monahia aceea a flecărit cine știe ce, și presupun că nici a suta parte din cuvintele ei n-a fost adevărată – iar dumneavoastră v-ați ieșit din fire țipând: „Ăsta e iad,, nu viață călugărească!”

Bineînțeles, în mănăstire au loc și lucruri urâte, însă toate astea sunt fleacuri; vin și trec, și n-are rost să despicăm firul în patru disctându-le.
Așadar, să credeți că aproape tot ce ați auzit este o minciună și că vrăjmașul a luat această minciună și, înfățișându-v-o sub chipul dreptății , v-a aprins râvna pentru dreptate, încingând-o până la o treaptă nefirească.
AȚI FOST AMĂGITĂ, ați luat drept adevăr o nălucire de adevăr și v-ați apucat să tunați și să fulgerați. Scriu asta nu ca să învinuiesc pe cineva, ci ca să vă fac să înțelegeți că v-a amăgit vrăjmașul și și-a bătut joc de dumneavoastră, și ca în urmare acestei întâmplări să începeți, cel puțin, să socotiți probabil amestecul puterii necurate în treburile noastre.

Așadar, să vă fie lege: orice tulburarea, orice lucru care vă întunecă sufletul, să o socotiți lucrare a puterilor întunericului, și chiar din prima clipă să-i tăiați tulburării calea și să o alungați. Astfel, pacea sufletească va fi păstrată întotdeauna; având pace în suflet, veți avea limpezi cele dinlăuntru și cele dinafară, și desfășurarea sănătoasă a treburilor dumneavoastră nu va fi tulburată.

Despre felurite probleme de credință și viață – Sfântul Teofan zăvorâtul – Editura Sophia – 2012

Citiți și:
I-a spus pe fata ca-i TRUFASA si iubeste SLAVA DESARTA 

Cristian STAVRIU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *