Ortodoxie si traire

Recenzie la cartea „Oscar şi Tanti Roz’”

Lumea Credintei 29 mai 2016

Autor : Eric-Emmanuel Schmitt

Traducător : Paola Bentz-Fauci

Editura : Humanitas fiction –Bucuresti, 2006

sau:

CATEHEZĂ TULBURĂTOARE LA MOARTEA UNUI COPIL

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. A obţinut titlul de doctor ȋn filosofie ȋn anul 1986 şi debutează ȋn anul 1991 cu o piesă de teatru intitulată Noaptea la Valognes.

Romanul expune povestea unui băiat de zece ani pe nume Oscar care locuieşte ȋntr-un spital şi pe care ȋl ȋntristează laşitatea şi indiferenţa celor din jurul său. Singura lui prietenă este Tanti Roz, ȋngrijitoarea sa, o infirmieră bătrână cu suflet tânăr, care ȋl ȋndeamnă pe băiat să ȋi scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a se simţi mai putin singur.

Povestea ȋncepe prin prezentarea primei scrisori a lui Oscar către un Dumnezeu total necunoscut. ,,Cap de Ou’’ cum ȋi spun amicii lui, deoarece este bolnav de leucemie şi complet chel din cauza chimioterapiei, este trist din cauza faptului că boala lui ,,nu face plăcere celor din jurul său’’. Nu-l doare atât moartea lui, cât posibilul gând din mintea celorlalţi că el ar fi atât de laş ȋncât să nu-şi accepte moartea.

Doctorul este mereu trist şi se poartă de parcă ar avea ceva să ȋi reproşeze iar părinţii lui nu au curajul să ȋi spună nimic.

Unica persoană care nu devine surdă atunci când Oscar o ȋntreabă despre operaţia sa este Tanti Roz. Ea ştie ȋntotdeauna cum să aducă zâmbetul pe buzele băiatului povestindu-i ȋntâmplări din viaţa ei de fostă luptătoare de wrestling. Fusese poreclită Teroarea din Languedoc şi avusese de a face cu tot felul de adversare care de care mai iscusite ȋnsă de fiecare dată le ȋnvinsese prin mult tact.

Confidenta băiatului, Tanti Roz, are o mare credinţă ȋn Dumnezeu şi treptat ȋi arată lui Oscar lucrurile dincolo de convenţiile acestei lumi false care se crede eternă, uitând că paradoxal, principala sa trăsătură este efemeritatea.

Băiatul este la ȋnceput sceptic deoarece părinţii lui nu ȋl ȋnvăţaseră nimic despre credinţă. În mintea lui, Dumnezeu era echivalentul lui Moş Crăciun. Cu mult drag, Tanti Roz ȋi explică băiatului că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu Moş Crăciun, şi că El se ocupă de fapt de necesităţile spirituale ale omului.

Copilul ȋi vorbeşte lui Dumnezeu despre toate durerile lui sufleteşti, ȋi spune cu amar despre depărtarea de părinţii lui pe care ȋi urăşte pentru laşitatea lor. La ideea prietenei sale, Tanti Roz, Oscar ajunge să trăiască fiecare zi ca şi cum ar reprezenta zece ani şi să experimenteze ȋn douăsprezece zile tot ceea ce trăieşte un om ȋntr-o viaţă ȋntreagă.

Cartea este structurată ȋn paisprezece scrisori. Treisprezece dintre ele sunt scrise de Oscar, iar cea de-a paisprezecea este scrisă de Tanti Roz. Pe parcursul acestor scrisori, ȋn numai o sută de pagini, autorul reuşeşte sa surprindă toate etapele din viaţa unui om cu bune şi cu rele demonstrând că nimic nu este absolut şi că adesea oamenii se lovesc de piedici banale ȋn calea fericirii lor.

La ȋnceput omul dispreţuieşte darul divin care este viaţa, apoi nu ştie cum să facă să-l păstreze cât mai mult, ȋn final ȋnţelegând că de fapt, viaţa ca şi orice alt dar ȋţi este dat ca să te bucuri cu ȋnţelepciune de el. Trebuie să te bucuri de fiecare clipă ca şi cum ar fi prima, să simţi ȋmplinirea pe care ţi-o dăruieşte orice lucru simplu dar să nu uiţi că nimic nu este etern.

Povestea are o puternică ȋncărcătură emoţională şi este scrisă folosidu-se expresii simple. Tocmai această simplitate a expresiei face ca opera lui E.E. Schmitt să fie originală.

În prezentarea cărţii, revista literară franceză, ,,Lire’’ consemnează: ,,Oscar şi Tanti Roz’’, ,,recreează universul infantil: copilul e figura centrală, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiţi de vlagă, nici corecţi politic. Atât Momo (care şterpeleşte din prăvălia băcanului arab), cât şi Oscar (micul pacient fascinat de Tanti Roz) ȋşi folosesc aparenta marginalitate ȋntr-un singur scop: să ȋntărească ideea că, aici pe pământ, fiecare e răspunzător pentru crearea propriului eu.’’

Părintele Constantin Necula, profesor conferenţiar doctor al facultăţii de teologie ortodoxă din Sibiu, afirmă ȋntr-una dintre conferinţele sale că:,,Oscar şi Tanti Roz’’ este cea mai frumoasă cateheză scrisă despre moartea unui copil. Cartea este o lecţie totală.’’ (Creştinism de vacanţă, 14.06.2008, Cluj)

Aşa cum afirmă Mario Rigoni Stern, unul dintre cei mai mari scriitori italieni, ȋn prezentarea cărţii, Oscar şi Tanti Roz este ,,O poveste frumoasă până la lacrimi. Un miracol ascuns ȋntre două coperte.’’

Brezeştean Adriana