Rugăciunea e și a mea
Share
Psalmul 7 este un Psalm încadrat de către teologi, care „s-au aplecat” asupra Cărții Psalmilor, în „Psalmii de rugăciune individuală”. Este un Psalm al lui David pe care oricare dintre noi, care ne dorim să fim și să ne simțim, totodată, sfințiți, mântuiți, ar trebui să-l citim, să-l cităm cu toată responsabilitatea, cu tot curajul, fără a ciunti absolut nimic, din fiecare vers. De ce? Veți găsi imediat, în ultima parte al primului segment al Psalmului.
Psalmul este construit pe șase segmente, fiecare putând constitui o Poezie de sine stătătoare. Sunt rotunde, închegate, cu mesaje dinstincte, bine determinate: Versetele 1-2; 3-5; 6-8; 9-11; 12-16; 17. În primele două Versete, Regele-Poet, înalță o scurtă rugăciune, demnă de memorat de către orice Creștin, prin care cere ajutorul împotriva celor ce-l prigonesc:
„Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit,
mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și izbăvește-mă,/
ca nu cumva ei asemenea unui leu să-mi răpească sufletul,
nefiind cel ce mântuiește și nici cel ce izbăvește.” (vers.1;2)
Vedem că cel prigonit cere izbăvire. Conform scrierilor Sf. Ioan Hrisostom, în cazul în care „mântuirea” se poate obține, și doar printr-o „putere lăuntrică a propriei sale credințe”, „izbăvirea” nu poate veni decât printr-o intervenție „din afară care să-l răscumpere”. Pe această intervenție a lui Dumnezeu, mizează David, strigând, „izbăvește-mă”! Vedem că se pune un mare accent (întreg versul al treilea) pe răpirea sufletului. Tragedie iremediabilă…
Iată de ce invocam „curajul” în prima frază a acestei meditații: după ce Poetul se roagă în primele patru versuri, în următoarele șapte versuri, citim un auto-blestem, așa pare la o primă lecturare, practic fiind o mărturisire pe fond negativ, a lui David, a faptelor sale, un fel de spovedanie prin care își argumentează „pretenția” față de Dumnezeu spre a-i fi ascultate Rugăciunile… Curajul acesta ar trebui să-l avem fiecare dintre noi, și când citim un Psalm și găsim un astfel de pasaj, trebuie să nu-l trecem cu vederea, să-l citim căindu-ne, în cazul în care ne domină frica de a nu cădea sub incidența lui. Ba, ar trebui să facem o mărturisire Domnului, chiar și „în particular”, înainte de a cere ceva!
Se continuă Psalmul cu versetele 6-8, în care Poetul, convins că este ajutat, absolvit de păcat, invocă iarăși Puterea lui Dumnezeu, nu neaparat în a-i pedepsi pe vrășmași cât pentru a-și arăta Măreția și Puterea de a judeca ne-mplinirea Poruncilor. Și iarăși, în finalul acestui pasaj, David, foarte încrezător, cum ar trebui să fim toți, exclamă aproape în extaz:
„Domnul va judeca popoarele;
Doamne, judecă-mă după dreptatea mea
și după nerăutatea de deasupra mea.” (vers.8)
În continuarea Psalmului, în al IV-lea segment, (vers.9-11), Psalmistul face niște prezentări ale poziției lui Dumnezeu față de păcat, nu înainte, însă, de a pronunța, nu neaparat un blestem, cât mai degrabă o curățire a societății contemporane, de a cărei necurăție se arată a fi „obosit”.
„Isprăvească-se răutatea păcătoșilor…” (vers.9)
Tot „necurățiților”, fără blestem, le vorbește blând, ca un adevărat Om al lui Dumnezeu, care-și iubește aproapele și vrea îndreptarea lui. Practic, mesajul pe care Psalmistul ni-l transmite prin acest Psalm. Un avertisment:
„Dacă nu vă veți întoarce, El sabia Și-o va face să lucească,
arcul Și l-a încordat și l-a pregătit
și’n el a gătit unelte de moarte,
săgețile Lui sunt gata pentru cei ce ard în mânie:..” (vers. 12; 13)
Încheierea, aproape ca toate celelalte, ale Psalmilor, poate fi luată separat (cum am spus mai sus, despre o eventuală „schemă” a Psalmului) ca o Poezie superbă, de Laudă adusă Lui Dumnezeu!
„Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui
și voi cânta numele Domnului Celui-Preaînalt.” (vers.17)
S-o facem și noi!…
