Rugăciunea pentru cei care ne blestemă şi ajutorul sfântului Arhanghel Mihail

Privesc sfânta icoană a călcării iadului în picioare şi simt o spaimă. Da, cel-rău vrea să Îţi conteste Răstignirea pentru păcatele noastre şi Învierea, mântuirea noastră prin milostivirea şi iertarea Ta. Este satana cel care vrea să mă convingă că, de fapt, Tu nu ierţi niciodată, că trebuie să plătim până la ultima drahmă, că nu preiei nimic din ticăloşia noastră.

„Nimic din ceea ce ni se intampla nu trebuie privit ca pedeapsa de la Domnul, ci din contra trebuie sa intelegem ca suntem intr-un proces de educare duhovniceasca. Insa nu noi putem stabili programul lectiilor, ci Invatatorul care stie puterea de intelegere a fiecaruia”, mă lămureşte parintele arhimandrit Siluan Vişan.

Sunt ispăşiri virtuale care apar, ca puneri în scenă ale unor vechi conjuncturi, în care comportarea mea a fost jalnică. Dar cine, cine le readuce în actualitate?! Eram convinsă că, după atâţia ani, căindu-mă, schimbându-mi viaţa, străduindu-mă să nu repet prostia de atunci faţă de nimeni altcineva, am ispăşit. Dar iată, pedeapsa se perpetuează, fiindcă am pierdut ocazia să-i cer iertare făpturii pe care am rănit-o. Cât de târziu am înţeles că termenul era doar până la apusul soarelui. Căci drumurile noastre s-au despărţit chiar în zorii acelui timp de rătăcire în păcat şi n-am mai putut s-o găsesc.

Trebuie să mă rog pentru ea, fiinţa pe care am ofensat-o cel mai mult în lumea asta.

Vreau să compun o rugăciune pentru sufletul acestei fiinţe. Nu contează cine este (poate nici nu mai trăieşte) şi cât de îndepărtat este contextul în care nepăsarea mea, frivolitatea faţă de aproapele şi tulburarea, călcarea în picioare a vieţii lui a atins apogeul.

Atunci am trăit părăsirea Îngerului. Am descoperit absurdul, dezordinea, neclaritatea căilor de urmat, ca a uneia ce eram sub blestem. Orice mi s-ar fi întâmplat, nu mai aveam voie să strig, de ce Doamne?!

De câte ori, izbindu-ne de ceilalţi, suntem înjuraţi, agresaţi, blestemaţi pe nedrept! Dar fiinţa aceea avea toate motivele să o facă. Dacă şi-a pierdut sufletul, blestemându-mă, eu sunt de vină, fiindcă am provocat-o. Aşadar, sunt datoare să mă rog pentru ea.

Doamne, dă-i sufletul înapoi Vioricăi, nu-i socoti blestemul de moarte pe care l-a îndreptat mereu asupra mea. Iart-o şi linişteşte-o, căci nu merită să Te piardă pentru puţinul rău pe care încă mi-l poate face, neiertându-mă. Căci pe Tine, ea nu Te poate convinge să o faci. Cum adică, Tu să nu mă ierţi? Prin ce urzeală nemernică pot fi ispitită să bănuiesc aşa ceva, după ce duhovnicul mi-a prins capul în mâinile sale sfinte şi Ţi-a cerut iertarea păcatelor mele, făcute încă din copilărie?!

Sfinte arhanghel Mihail, ţine-l departe de noi pe cel rău şi viclean! Căci blestemul este lucru satanicesc şi pe lângă dureri şi neşanse, el conţine intriga ce vrea să ne despartă de Hristos şi de dulceaţa Iubirii Sale. Pericolul nu este pentru cel care îl suportă, căci Domnul îl izbăveşte uşor pe păcătosul care se căieşte de răul făcut aproapelui; pericolul este pentru cel care îl rosteşte.

„Totul tine de felul in care acceptam să traim slavind pe Dumnezeu”, mai spune minunatul parinte Siluan.

Orice poţi să-mi iei; Doamne, ca preţ şi pedeapsă pentru păcatele mele, întru satisfacţia celor ce mă blestemă. Şi sănătate şi apropierea tandră a celor mai iubiţi şi şanse de orice fel. Dar nu-mi lua bucuria de a trăi, slăvindu-Te. Căci toate se pot suporta, având această bogăţie, ce le întrece pe toate!

Blestemul de moarte întrerupe, din voia unui singur om, ofensat într-un fel sau altul, legătura făpturii blestemate cu Izvorul Vieţii. Secătuirea de vlagă pe care o resimte cel care cade sub incidenţa blestemului este grozavă. De aceea, gravitatea păcatului de a blestema este similară cu uciderea unui prunc, în pântecele mamei sale.

Dacă-şi dă seama din vreme ce i s-a întâmplat, cel damnat abia se mai poate târî la o slujbă de Sfânt Maslu. Până atunci însă (căci această slujbă este rară, nu o găseşti în fiecare zi şi nici la cea mai apropiată biserică), nefericitul poate citi acatistul sfântului Vasile cel Mare şi a sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Nimeni decât Creatorul are dreptul să întrerupă legătura unui suflet cu Izvorul Vieţii sale, iar aceasta o va face tot prin sfântul Arhanghel Mihail, în clipa morţii.

Domnul să ne apere de ispita de a răspunde prin blestem, oricărui rău pe care, cu voie, sau fără voie, ni-l face un om oarecare. Să nu uzurpăm, cu voia noastră mânioasă, slujirea cerească încredinţată de Domnul puternicului arhanghel Mihail, ci să-l chemăm spre apărare, când suntem noi înşine atacaţi, în viaţa cea păcătoasă. El va restabili, ca Înger al Legii, firescul lucrurilor, ajutându-ne să regăsim bucuria rugăciunii către Domnul. Pentru aceasta, în preajma praznicului său, să-i cântăm:

Bucură-te, sfinte arhanghel Mihail, căpetenie a îngerilor Treimii, acoperă-ne cu aripile tale! Bucură-te, prin care satana s-a surpat! Bucură-te, al Bisericii păzitor neînvins! Bucură-te, prin care se micşorează rătăcirea! Bucură-te, trâmbiţa cea de pe urmă a chemării sufletelor noastre către Domnul!

Sfinte arhanghel Mihail, nu te îndepărta de noi!

Elena Frandeş