LOADING

Type to search

Sa ne lasam gasiti de El

Ortodoxie si traire

Sa ne lasam gasiti de El

Share

Am probleme cu regulatorul de gaz. S-a dezarmat. Nu se mai poate repara. L-am armat de vreo treizeci de ori singuri (cei de la E.on s-au saturat sa tot vina), dar nu se mai poate. Gazul nu intra in acasa. Trebuie un regulator de gaz nou. Nu e de gluma. Daca nu il schimb, stau in frig. Vreau caldura, am nevoie de innoire. Am nevoie de o constiinta care sa nu imi blocheze psihic mesajele divine. Sa nu mai dardai in frigul ateismului, ci sa am un suflet nou, acelasi, dar armat puternic, cu conexiune la Tatal, de la Duhul, prin sfinti. Sufletul se va dezgheta, se va dezmorti si abia atunci va incepe sa urle “Este!”

Nu exista spiritualitate fara Mesia. Nu se poate concepe salvare sufleteasca fara Salvator, nici vindecare fara Medicament. Restul e vanare de vant. Nu ne batem cu pumnii in piept, marturisim adevarul, chiar daca ne mai luptam inca sa devenim vase curate. Orice varianta usoara de iluzie spiritista nu angajeaza efortul uman, nu produce nici un efect, fiind nula. Variantele asiatice de expandare artificiala a bucuriei nu tin mai mult de o viata. Nu au continuitate Dincolo, ci, dimpotriva, ne priveaza de Raiul dorit, ratacind de la Adevar.

Multi eruditi vorbesc despre o falsa spiritualitate, fara Deus, o gaura neagra in care sufletul, satul de grosolania lumii, doreste altceva. Fara Izvor, schimba apa otravita cu cea fara gust, tot nesatioasa, poate mai putin daunatoare, dar sigur neziditoare. In fiecare secunda a vietii, un crestin autentic trebuie sa fie Gata. Nu poate zice: Mai lasa-ma putin. Oricand sa fim gasiti doar in priveghere, nu in rautati sinucigase.

Adevarata schimbare nu vizeaza halucinatia unei autosugestionari pozitiviste, ci schimbarea profunda a omului, nasterea lui din apa si, mai ales, din Duh. Un crestin convertit, nu doar botezat formal, nu va mai gandi: Mi-e ce imi iasa din chestia asta? Ci va zice doar: Parinte Arsenie Boca, ajuta-ma sa ajung Acolo unde esti si dumneata.

Mai putin TV zapacitor, consumator de timp, mai multa Psaltire, iata primul pas al Solutiei. Sfintirea casei: casa sa devina biserica. Daca suferim boli grave, radbare. Zice Hrisostomul: cel care invie mortii ii este dator lui Dumnezeu, dar celui care sufera, Dumnezeu ii este dator. Deus nu este surd, nici vorba, ci asculta mereu rugaciunile noastre. Daca nu indeplineste chiar in secunda noastra cererea noastra, inseamna nu ca El nu exista, ci ca noi nu ne rugam cum trebuie. Prea multe cereri de care nu avem nevoie, prea putina lauda si multumire. Ii zice Domnul profetului Daniel: Te-am ascultat din prima zi in care ai ridicat glasul catre Mine, dar ti-am indeplinit rugaciunea cand te-ai smerit, om placut Mie. Sa citim Cuvantul Vietii, sa vedem ce zic Profetii: sa cautam sa ne intalnim cu Dumnezeu (proorocul Amos). Depinde unde cautam. El este peste tot. Sa ne lasam gasiti de El.

Nu putem trai fara ancorarea in Scriptura si in Sfintii Parinti. Teologul francez Jean-Claude Larchet este explicit: “În zilele noastre nu există spiritualitate autentică care să permită unirea omului cu Dumnezeu în afară de spiritualitatea lui Hristos în Duhul Sfânt. Orice spiritualitate care atrage pe om prin aspiraţii pozitive, dar în afara lui Hristos şi a Duhului Sfânt, este o iluzie.”

Surprinzatoare, dar veridica, este marturisirea lui Eugeniu Rigoti: “Convorbirile cu adolescenţii rebeli nu sunt de domeniul oricui. Dimpotrivă, sunt extrem de puţini cei care reuşesc să nu fie antipatici adolescenţilor, în încercarea de a-i atrage spre Dumnezeu. Oamenii care reuşesc să facă acest lucru ar trebui preţuiţi ca aurul şi încurajaţi, deoarece anume aşa ar face şi Iisus, chiar şi în zilele noastre. Adică, nu e nici o problemă în a fi cool!” Pe planul creştin, turnanta spre autoritatea divină interioară reprezintă emanciparea împlinită de Hristos faţă de lege. În locul supunerii faţă de un Dumnezeu exterior şi îndepărtat, care se exprimă prin legi şi porunci, intervine supunerea faţă de un Dumnezeu trăit în interiorul Lui. Această interiorizare este o chemare la maturitate. Este vorba aici de transformarea slujitorului unui Dumnezeu îndepărtat într-un copil al Tatălui. Tinerii resping imaginea rece pe care o percep ei despre divinitate. Daca ar fi cunoscut bucuria crestina, fie si partial, nu ar mai evita biserica. E rolul nostru sa le descoperim frumusetea autentica si sa dezmintim stirile alarmiste.

Avva Rafail ne atentioneaza: “Judecata intr-un fel este a omului: va putea omul sa traiasca in prezenta Acestui Dumnezeu, el fiind sau devenind altfel? Pana la urma, nu stiu, va spun un cuvant, nu este absolut, dar cred ca este o realitate: oare Dumnezeu judeca? Sau pur si simplu eu o sa ma judec pe mine insumi? O sa pot trai cu asa un Dumnezeu sau nu? In realitate, Biserica este o judecata reciproca. Dumnezeu ma judeca stiind ce a facut cu mine si Se lasa judecat de mine”. Iar avva Antonie defineste credinta: “Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă. Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. Credinţa este o aventură; este curajul sufletului de a înfrunta necunoscutul. Credinţa nu este doar sentiment, nici motiv, ci Dumnezeu la treabă. Credinţa este refuzul de a intra în panică”.

Viziunea lui Vali Balcan este intregitoare: “Întruparea Divinului în uman este fantastică. Deşi pare că El s-a coborât din Ceruri în fiinţa umană, mie îmi este mai simplu să văd cum Cerul a atras pământul în el; ca o lumină care cuprinde negura vremii şi trezeşte fiinţa”. Chiar la porţile sfârşitului, între limitele întunericului, o stea răsare pentru a dăinui. Indiferent de goliciunea nopţii, glasul celui ce strigă în pustie răsună clar, ca o trecere prin icoană, trăgând linia fericirii pentru început. Din moment ce exista episcopi si liturghie, inseamna ca mantuirea este posibila. Avram a fost iubitor de straini si Dumnezeu a fost cu el, Ilie a iubit linistea si Dumnezeu a fost cu el, David a fost smerit si Dumnezeu a fost cu el. Nu schimbaţi calul când vă aflaţi în mijlocul râului. Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei. Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este bun de la Mântuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei cărţi. Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.

Biserica, zice teologul C. Olinici, propune libertatea, nu o impune, dăruieşte vrednicie prin legătura firească ce o stabileşte între Creator şi creatură. Ascultarea faţă de Dumnezeu te face să vezi dincolo de limitele lumii acesteia, te ajută să vezi lumea ca o scară către cer. Noi nu mai avem timp să ne rugăm pentru noi, să ne expunem nevoile, căutările, suferinţele noastre, în faţa Domnului, cu atât mai puţin avem timp să ne rugăm pentru semeni. Copii sunt viitorul pe care îl protejăm de greşelile trecutului. Cu toţii plătim tribut prostiei, doar că unii mai mult decât alţii. În fiecare moment consumăm viitorul ca să ni-l putem explica în zilele care tocmai au trecut. Cel mai bun compliment care îl poţi face prostiei este să te dai la o parte ca să o vadă toată lumea (M. Torok). Rătăciţi în aventura noastră, am nimerit pe pământ, cu speranţa că într-o zi vom ajunge din nou acasă.

Marius Matei

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *