LOADING

Type to search

Să nu rămâi blocat

Ortodoxie si traire

Să nu rămâi blocat

Share

Un crestin vede licarul dumnezeirii din om: nu savureaza stirile de la ora cinci, le evita. Crestinul incepe de la suflet, iar nu de la ziduri.

Evanghelia se citeste prin viata de zi cu zi: pacatul e o scapare de gaze, va urma explozia. Duhule Sfinte, vino! Te salasluieste intru noi…

Ce e iubirea: sa rupi din tine, sa renunti la tine, sa te daruiesti, sa nu calculezi profitul, sa te bucuri de un zambet, sa simti fiorul credintei, sa vrei sa inaintezi, sa nu ramai blocat, sa nu insulti.

Petalele milosteniei nu se desprind de floarea credintei: razele iubirii ating Soarele vesnic in vremea Rasaritului. Invierea da o inima noua pacatosului.

Psalmul sf. Simeon Noul Teolog: “Uluit, cu mirare-I privesc frumusetea, armonia, necuprinsa Lui slava, dumnezeiasca si placuta”.

Nu pot gandi credinta fara fapte (desi nu le savarsesc), dragostea fara jertfire (desi sunt tot egoist) si nadejdea fara incredere neclintita (desi interoghez, nu am indoieli).

Un crestin e chemat sa duca o viata morala curata. Scopul: sfintirea prin har. Aceasta chemare la sfintenie este mai mult decat o invitatie banala.

Nu sunt inflacarat de dragoste, pentru ca inca bajbai dupa lumina. Optimismul are o baza solida: Christul inviat este chezasia invierii noastre.

Pe neasteptate sosi’va Ziua Domnului: priveghem in asteptarea Mirelui. Suferim pentru Imparatie: asta ne va da dreptul mostenirii ei in ziua judecatii.

Baietelul meu de cinci ani: “Mami, stii de ce tati s’a nascut in aceeasi zi in care ingerul Gabriel i’a spus Fecioarei Maria ca va naste pe pruncul Iisus? Pentru ca Doamne-Doamne stia ca tati se va face preot”.

Neofit inseamna nou plantat, nou convertit: entuziasm, dor, flacara, nu apatie, plictiseala, indiferenta fata de scanteia iubirii.

Hristos nu e doar om: adeverirea Lui ca Fiu al Tatalui Ceresc a avut loc indeosebi la Inviere. Nu voi lasa la o parte cerintele credintei, pentru ca nu cumva a lepada insasi credinta.

Cel ce vesteste cuvantul adevarului nu are de ce rosi in fata oamenilor, de vreme ce Dumnezeu il socoteste vrednic de aceasta insarcinare.

Casa lui Dumnezeu este Biserica: cei ce locuiesc in ea ii apartin si se afla sub apararea Lui. Cerul era inchipuit la evrei ca un cort, care se intinde deasupra pamantului si care se poate face sul, ca o panza.

Nu e suficient sa postim; sa facem si fapte bune: sa cumparam un aparat de masurat glicemia unui diabetic, sa ii platim unei familii nevoiase rata pe o luna, sa luam medicamente bolnavilor saraci, carti pentru scoala elevilor pauperi, fratilor foarte mici ai Mirelui.

Paradoxul crestinului: desi simte atingerea aripii de inger, el inca oscileaza. Chiar daca e inca pacatos, crestinul nu se distreaza pe seama altora, nu “rade sanatos” cand “reptila” ispiteste.

Crestinul este un cavaler doar in sensul figurat al cuvantului. Nu’si imagineaza macar ca ar putea vreodat’ sa faca bascalie de cele sfinte.

Cartile eretice sunt poze trucate: puzzle-uri de minciuni photoshopate. Dar sa nu ne’ntristam: aceasta este ziua pe care a facut’o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.

Cand suntem calomniati, sa nu raspundem cu gand rau, ci sa ne rugam: Kyrie eleison. Decat presa mondena, incomparabil mai bine de recitit “Fabiola”.

Axion Fecioarei Curate sa ne fie traiul, nu cochetarii la un trabuc scump. Fiecare face ce vrea, dar stie ce face? Va da seama. Mai ales daca isi neaga chemarea.

Sa luptam cu ispitele: vrem ce nu avem; dupa ce am dobandit “jucaria”, nu ne mai trebuie. Ispita e o momeala pentru ceva nenecesar, neaducator de bucurie.

Ziua protectiei civile: apararea fata de intriganti. Ne adapostim in capela ingerului, laborator al nemuririi, unde stingem valvataia patimilor.

Sfinte Casian, roaga-te pentru lumina noastra, a intunecatilor. Aminteste-ne ca milostenia da putere postului si rugaciunii.

Ofranda adusa azi la altar de catre Livia a fost o prescura. De fapt, ea si-a daruit sufletul ei. Lumina credintei ei murmura: cred c’am si primit si voi avea ce am cerut.

De 1 martie, sa cautam martisoare edenice. Ghiocei ai invierii. Mister divin: taina a vesniciei. Tamaie de fapte bune.

Deja, dar nu inca. Agonie lacrimanda, bucurie suferinda, icoane si durere, credinta si’nviere: pacienti (rabdatori) in Spitalul invierii.

Neatinsul a creat raiul; iadul si l’a creat omul singur. Desi vin trei calatori la Mamvri, Avraam intuieste Singularul.

La Emaus, ucenicii Il recunosc pe Rabi doar in Euharistie. Capela Ingerului: locul prefacerii. Paraclisul bucuriei. Acatistul pacii. Liturghia’mpacarii.

Mananc carne in post sau imbrac un orfan? Credinta nu e o superstitie. De aici, omul paseste in vesnicie. Traind dupa poruncile vesniciei.

Bucuria si fericirea Edenului incep de aici: nu ajunge o etica minimala. Hristos Se jertfeste Intreg, pentru oamenii de la minus infinit pana’n prag de Parusie.

Sacramentele contribuie la vindecarea spirituala. Nu le desconsideram, nu le fetisizam. Sanatatea sufletului: nepatimire, virtuti, inclinatie totala catre Cer, curatie, iubire.

Crestinul se bucura ne’ncetat de dragostea divina. Sufletul e revitalizat prin divortul de senzualitate. Ne tamaduieste sufletul Cel ce Este: noi ne curatam mintea de ganduri intinate.

Mintea e descatusata de imprastierile exterioare. Trezvia mintii, asta aveau sfintii. Se luptau cu gandurile patimase. Nu cedau.

Victoriosi, gaseau in interiorul lor locul rugaciunii curate si casa in care locuieste Hristos. Avva Ioil imi vorbeste despre nepsis: urcusul mintii spre Dumnezeu.

Frumusetea zace in mormant, neavand chip. Trupul e’n mormant, urmare a caderii din har. Dar plansul nu e finalul. Credem in Inviere. Ce trist ar fi ca frumusetea sa nu fie restaurata… Ce victorie sumbra pentru viermi…

Deschizandu’si ochii inimii, omul ajunge sa’L cunoasca pe Dumnezeu. Ferice de cei neprihaniti, care s’au schimbat prin innoirea mintii. Sufletul s’arata fara’ntelegere si far’asezare: mintea s’a imprastiat in naluciri.

Ocara impatimeste mintea: dragostea o leaga de cele dumnezeiesti. Nu imi voi indrepta mintea catre pacate: dar spre Dumnezeu, da.

Mintea se hraneste cu rugaciune si primeste viata: gusta realitatile nevazute. Mintea sanatoasa se’ndeletniceste cu realitatile duhovnicesti: devina arma dumnezeiasca.

pr. Marius Matei

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *